2ra-238/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-238/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-238/2022
2-20156056-01-2ra-25022022
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: V. Holban)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)
Î N C H E I E R E
04 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Silvia Sidoruc, reprezentată
de avocatul Marin Postu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Silvia Sidoruc
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc
Pavel Botnaru cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii
în termen rezonabil și repararea prejudiciului,
împotriva deciziei din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 10 decembrie 2020, Silvia Sidoruc a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc
Pavel Botnaru cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii
în termen rezonabil și repararea prejudiciului.
În motivarea acțiunii a indicat că conform hotărârii din 24 august 2017 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Central s-a încasat de la Ștefan Sidoruc în beneficiul
Silviei Sidoruc pensia de întreținere a copiilor minori XXXXX, XXXXX și
XXXXX în mărime de 900 de lei pentru fiecare, începând cu data de 20 februarie
2017 până la atingerea majoratului de către copiii minori. Hotărârea judecătorească
a devenit definitivă, irevocabilă și executorie la data de 23 septembrie 2017, fiind
emis titlu executoriu, care a fost expediat spre executare la sediul executorului
judecătoresc Pavel Botnaru.
A menționat că la 15 ianuarie 2019 executorul judecătoresc, stabilind că
debitorul Ștefan Sidoruc avea în proprietate un automobil de model „Dacia
Logan”, a emis încheiere privind declararea în căutare a mijlocului de transport,
însă creditorul nu a mai aflat care este soarta acestui bun mobil și cauza din care nu
a fost sechestrat în contul stingerii datoriei.
La 21 februarie 2019, la solicitarea creditorului, executorul judecătoresc Pavel
Botnaru a emis încheierea nr. 002pa-232/2018, prin care a menționat că „din
momentul stabilirii restanței din 15 noiembrie 2018 (data la care s-a stabilit că
debitorul nu achitase pensia de întreținere).
1
Reclamanta a mai specificat că până la adresarea cu acțiune în instanță careva
achitări de către debitor nu au fost efectuate, restanța la plata pensiei de întreținere
a copiilor minori ce urma a fi încasată din contul debitorului Ștefan Sidoruc pentru
23 luni și 17 zile constituia suma de 63 498,08 de lei.
A învederat că în toamna anului 2019 debitorul a achitat careva sume de bani,
3 600 de lei la data de 18 septembrie 2019, 9 000 de lei la data de 08 octombrie
2019 și 6 000 de lei la data de 05 noiembrie 2019, în total a achitat suma de 18 600
de lei, prin intermediul executorului judecătoresc.
Reclamanta a indicat că datoria debitorului față de creditor constituie suma de
105 600 de lei, calculată conform formulei (46 luni X 2 700 lei) - 18 600).
A susținut că prin neexecutarea integrală a hotărârii din 24 august 2017 a
Judecătoriei Hâncești, sediul Central cu privire la încasarea pensiei de întreținere a
copiilor minor pentru o perioadă de mai bine de 39 luni cu o restanță în sumă de
peste 105 mii lei, reclamantei și copiilor minori le este încălcat dreptul la un proces
echitabil și dreptul de a se bucura de proprietatea lor, drepturi garantate și de art. 6
din Convenția Europeană și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.
Totodată, a specificat că așteptările, frustrările, sentimental de injustiție creat
ca urmare a neexecutării integrale a unei hotărâri judecătorești definitive într-o
perioadă de peste 3 ani și 3 luni cu o restanță de peste 105 mii lei, îi cauzează ei și
copiilor săi un prejudiciu moral enorm, care poate fi evaluat în plan obiectiv, dar și
prin prisma jurisprudenței CEDO, la suma de 75 000 de lei.
A solicitat constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a
hotărârii din 24 august 2017 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central, în cauza civilă
nr. 2-192/2017, la cererea de chemare în judecată depusă de Silvia Sidoruc
împotriva lui Ștefan Sidoruc cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea
domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori;
încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului
moral în sumă de 75 000 de lei, suportat de Silvia Sidoruc și cei 3 copii minori ca
urmare a neexecutării integrale a hotărârii din 24 august 2017 a Judecătoriei
Hîncești, sediul Central mai bine de 3 ani și 3 luni sau 39 luni (septembrie 2017 -
decembrie 2020), cu o restanță a datoriei de peste 105 mii lei și încasarea din
bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a cheltuielilor pentru asistență
juridică.
Prin hotărârea din 10 martie 2021 Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a
respins ca neîntemeiată cerere de chemare în judecată depusă de Silvia Sidoruc
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc
Pavel Botnaru cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii
în termen rezonabil și repararea prejudiciului.
Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 23 martie 2021, avocatul
Marin Postu, în interesele Silviei Sidoruc, a depus cerere de apel, solicitând casarea
hotărârii cu emitere unei noi decizi privind admiterea integrală a acțiunii.
Pentru a decide astfel, prin prisma art. 2 alin. (1) - (2), 3 alin. (1), 4 alin. (1) și
(2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea
dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, în coroborare
cu actele cauzei, Colegiul a constatat că instanța de fond corect a stabilit faptul că
termenul rezonabil pentru executarea hotărârii din 24 august 2017 a Judecătoriei
Hâncești, sediul Central nu a fost încălcat de către executorul judecătoresc.
2
La caz, Colegiul a reiterat poziția instanței de fond, referitor la faptul că
executorul judecătoresc Pavel Botnaru în cadrul derulării procedurii de executare a
întreprins toate măsurile legale pentru a executa documentul executoriu în baza
cărei s-a stabilit încasarea de la Ștefan Sidoruc în beneficiul Silviei Sidoruc pensiei
de întreținere a copiilor minori.
Mai mult, conform raportului executorului judecătoresc prezentat Ministerului
Justiției și anexat la materialele cauzei, detailat se descriu toate acțiunile
întreprinse în vederea executării hotărârii judecătorești menționate, iar atât în
cerere de chemare în judecată, cât și pe parcursul judecării cauzei în instanța de
fond dar și în instanța de apel, apelanta/ reclamantă nu au invocat careva încălcări a
normelor de drept material sau procesual, care au determinat restanța considerabilă
a debitorului la plata pensiei de întreținere a copiilor minori.
Colegiul a menționat că, instanța de fond corect a stabilit situația de fapt,
referitor la faptul că neexecutarea hotărârii din 24 august 2017 a Judecătoriei
Hâncești, sediul Central, rezultă din comportamentul și situație materială precară a
debitorului Ștefan Sidoruc.
La caz, instanța de apel a respins argumentele apelantei precum că pe
parcursul examinării cauzei în instanța de fond, executorul nu a întreprins careva
acțiuni de executare din anul 2019, ori acestea se combat prin materialele cauzei,
fiind prezentată procedura de executare integral.
Totodată, Colegiul a învederat că conform jurisprudenței Curții Europene
pentru Drepturile Omului, responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri
pronunțate împotriva unui privat nu se extinde mai departe decât până la
implicarea organelor de stat în procedurile de executare.
La 08 februarie 2022, Silvia Sidoruc, reprezentată de avocatul Marin Postu, a
declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii
primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul
declarat.
În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare
la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept
procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 octombrie 2021
și a expediat-o participanților la proces la 20 decembrie 2021 (f.d. 39), astfel,
recursul declarat la data de 08 februarie 2022, este în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
3
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25 februarie
2022 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre
necesitatea depunerii referinței, or până la data examinării admisibilității recursului
careva referințe în adresa instanței nu au parvenit.
Examinând temeiurile recursului declarat de Silvia Sidoruc, reprezentată de
avocatul Marin Postu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Silvia Sidoruc, reprezentată
de avocatul Marin Postu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
4
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Silvia Sidoruc, reprezentată de avocatul Marin
Postu, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Silvia Sidoruc, reprezentată de
avocatul Marin Postu, împotriva deciziei din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
5