2ra-1/22 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral

2ra-1/22 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1/2022

2-20126660-01-2ra-10012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (I. Maxim)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Marina Borta, reprezentată de avocatul Ștefan Burlaca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Marina

Borta împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Dmitrii Novicov cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2020, Marina Borta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Dmitrii Novicov cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 05

decembrie 2003, încasarea din bugetul de stat a sumei de 100 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, a prejudiciului material în mărime de 320 700,50 de lei, restanța

la pensia de întreținere neachitată de debitor, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată.

La 15 februarie 2021, Marina Borta a depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 05 decembrie 2003, încasarea

din bugetul de stat a prejudiciului material, restanța la pensia de întreținere a

copiilor în mărime de 332 700,50 de lei, pentru perioada de 05 decembrie 2003 –

15 februarie 2021, a prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei, cât și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 12 000 de lei.

În motivarea acțiunii Marina Borta a menționat că prin ordonanța Judecătoriei

1

Criuleni din 05 decembrie 2003 s-a dispus încasarea de la Vladimir Bobic în

beneficiul Marinei Borta pensia de întreținere în mărime de ½ din toate veniturile,

pentru copii minori xxxx, născut la xxxx, xxxx, născut la xxxx și xxxx, născută la

xxxx, până la atingerea majoratului acestora.

Conform încheierii executorului judecătoresc Dumitru Braniște nr. 097r/a-

419R/14 din 29 ianuarie 2014, datoria debitorului Vladimir Bobic la achitarea

pensiei de întreținere, la data de 29 ianuarie 2014 constituia 153 976 de lei.

Ulterior, titlul executoriu menționat a fost preluat spre executare de către

executorul judecătoresc Dmitrii Novicov, care nu și-a executat corespunzător

obligația de executare privind încasarea de la debitorul Vladimir Bobic în

beneficiul Marinei Borta a pensiei de întreținere pentru copiii minori.

Conform calculului efectuat de executorul judecătoresc Dmitrii Novicov, la

02 iulie 2020, restanța la pensia de întreținere a debitorului Vladimir Bobic

constituia suma de 320 700,50 de lei.

Reclamanta a susținut, că prin neexecutarea hotărârii judecătorești, prin

neîncasarea pensiei de întreținere timp îndelungat, i-a fost cauzat un prejudiciu

moral și material.

În luna septembrie 2020, s-a adresat către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova cu cerere prealabilă prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

însă prin răspunsul nr. 09/2665 din 23 septembrie 2020 a fost informată că

urmează să se adreseze în instanța de judecată.

A indicat suplimentar reclamanta, că prin fișa de control, care nu este

completată conform legii, se prezumă că debitorul Vladimir Bobic a făcut careva

achitări la pensia de întreținere în perioada decembrie 2003 – februarie 2006, însă,

nu este clar din ce venituri și conform căror calcule au fost reținute aceste sume.

Prin încheierea Oficiului de executare Criuleni din 22 octombrie 2007,

executorul judecătoresc Andrei Foiu a stabilit că Vladimir Bobic până la 01

ianuarie 2004, a achitat parțial pensia de întreținere, însă începând cu 01 ianuarie

2005 nu a achitat pensia timp de 34 luni, fiind calculată restanța în sumă de 27 556

de lei, reieșind din salariul mediu pe țară care constituia 2131 de lei.

Prin încheierea Oficiului de executare Criuleni din 30 noiembrie 2009,

executorul judecătoresc Oleg Papic a calculat restanța reieșind din salariul mediu

pe țară ce constituia la acel moment 2757,20 de lei și respectiv a stabilit restanța

pentru perioada de 24 luni în sumă de 21 816 de lei.

Prin încheierea respectivă, s-a stabilit restanța la pensia de întreținere ce urma

să fie încasată de la Vladimir Bobic în mărime totală de 49 372 de lei.

Procedura de executare a fost preluată de către executorul judecătoresc

Dumitru Braniște din cadrul Oficiului de Executare Criuleni, însă la dosarul de

executare nu se regăsesc careva documente ce ar confirma data preluării executării.

Conform încheierii executorului judecătoresc Dumitru Braniște nr. 097p/a-

419R/14 din 29 ianuarie 2014, datoria debitorului la pensia de întreținere la 29

ianuarie 2014, constituia 153 976 de lei.

Din conținutul încheierii respective rezultă că în perioada 2003-2007, au fost

făcute parțial careva achitări la pensia de întreținere, însă în perioada 2008 - 29

ianuarie 2014, nu au fost făcute careva achitări. Ulterior, la 14 septembrie 2014,

procedura de executare a fost preluată spre executare de către executorul

2

judecătoresc Dumitru Novicov, dar și de acest executor nu au fost întreprinse toate

măsurile prevăzute de lege pentru încasarea datoriei de la debitor.

A indicat, că executorului judecătoresc Dumitru Novicov i-a devenit cunoscut

că debitorul conform testamentului nr. 7 din 22 februarie 1990 și a certificatului de

moștenitor nr. 8/2508 din 28 decembrie 2004, a moștenit bunuri imobile care

parțial au fost înstrăinate.

Creditorul s-a adresat Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu cerere

privind eliberarea informației despre certificatul de moștenitor eliberat pe numele

lui Vladimir Bobic, însă a primit refuz.

Prin încheierea executorului judecătoresc Dumitru Novicov din 02 iulie 2020,

s-a stabilit restanța debitorului la plata pensiei de întreținere în mărime de

332 700,50 de lei.

A indicat că, perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești cuprinde anii

2003 – februarie 2021, constituind aproximativ 17 ani.

Prin hotărârea din 24 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Marina Borta împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Dmitrii Novicov cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a constatat încălcarea dreptului Marinei Borta la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 05 decembrie 2003 la cererea de

chemare judecată depusă de Marina Borta împotriva lui Vladimir Bobic cu privire

la încasarea pensiei de întreținere.

S-a încasat în beneficiul Marinei Borta de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova suma de 148 241,12 de lei cu titlul de

prejudiciu material și suma de 20 000 de lei cu titlul de prejudiciu moral, cauzat

prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

nr. 2p/o-1038/03 din 05 decembrie 2003 (pentru perioada 05 decembrie 2003 – 15

februarie 2021) și suma de 12 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență

juridică, în rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24

februarie 2021, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marina

Borta împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Dmitrii Novicov, cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

repararea prejudiciului material și moral precum și compensarea cheltuielilor de

judecată, în partea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată și s-a emis o

hotărâre nouă în această parte prin care s-a respins pretenția Marinei Borta cu

privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Marinei Borta suma de 4 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

În rest, hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

3

s-a menținut fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că soluția instanței de fond în

partea constatării încălcării dreptului Marinei Borta la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 05 decembrie 2003 la cererea de

chemare judecată depusă de Marina Borta împotriva lui Vladimir Bobic cu privire

la încasarea pensiei de întreținere, este corectă, întemeiată și legală.

În partea ce ține de pretenția privind încasarea prejudiciului material, Colegiul

judiciar a considerat că instanța de fond neîntemeiat a admis acest capăt de cerere

or, Statul Republicii Moldova nu a avut și nici nu are careva obligații pecuniare

față de intimați și încasarea sumei datoriei din contul bugetului de stat prin

schimbarea debitorului este inadmisibilă.

La caz, purtătorul obligației pecuniare față de intimata Marina Borta este

debitorul Vladimir Bobic și nu Statul. Mai mult, Legea specială care prevede

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, nici nu acordă intimaților dreptul de a

solicita încasarea unor astfel de cheltuieli cu titlu de prejudiciu material.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral, instanța de apel a relevat că,

unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care presupune că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Or, art. 5

alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 stipulează că, în urma constatării

faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a

cheltuielilor de judecată.

La caz, instanța de apel a considerat că prejudiciul moral în mărime de

100 000 de lei solicitat de către Marina Borta este exagerat, având în vedere

circumstanțele cauzei, însă suma de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral,

încasat de instanța de fond, atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege. Or, la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral, se ia în considerare și interesul sporit,

pe care l-a avut sau îl are reclamantul în executarea hotărârii judecătorești, al cărui

beneficiar este.

Cu referire la cerința de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 12 000 de lei, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a ignorat

aplicabilitatea în prezenta acțiune a art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă

care reglementează că, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul

să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Corelând aceste prevederi legale la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

considerat necesar de a încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Marinei Borta suma de 4 000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică acordată de către avocatul Svetlana Prodan,

confirmată prin bonul de plată Seria QL nr. 672227 din 06 ianuarie 2021, ca fiind

reală, necesară și rezonabilă (vol. I, f.d. 199).

4

La 20 decembrie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat

că, instanța de apel nu a supus verificării corespunzătoare legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate.

A menționat că potrivit materialelor cauzei se constată că autoritatea

responsabilă de executarea hotărîrii judecătorești a depus diligența necesară în

vederea executării documentului executoriu. Totodată, nu există în acest caz nicio

hotărîre de sancționare disciplinară a executorului judecătoresc Dmitri Novicov or,

executorul judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile intimaților și a

întreprins măsurile posibile care puteau a fi întreprinse în mod rațional în scopul

executării documentului executoriu.

A susținut că instanța de apel avea ca sarcină exclusivă de a analiza dacă

măsurile adoptate de către executorul judecătoresc au fost adecvate, suficiente și să

analizeze dacă a fost respectat termenul rezonabil de executare a hotărîrii

judecătorești nemijlocit de către acesta or, intervalul de timp ce necesită a fi luat în

considerare la calcularea termenului rezonabil va constitui acea perioadă de timp

când documentul executoriu s-a aflat spre executare la executorii judecătorești.

Astfel, purtătorul obligației pecuniare față de Marina Bortă este debitorul

Vladimir Bobic și nu Statul.

În partea ce ține de încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei,

consideră că instanța de apel neîntemeiat a dispus menținerea acestui capăt de

cerere, în condițiile în care cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a dat

o apreciere incorectă probelor prezentate.

În ce privește încasarea sumei de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică, instanța de apel la fel a ignorat prevederile art. 94 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, potrivit căreia dacă acțiunea reclamantului a fost admisă

parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pîrîtului proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului. Intimatul și reprezentatul său nu a prezentat instanței de judecată o

listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora

întru încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 10 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 66, vol.

II).

La 07 februarie 2022, Marina Borta, reprezentată de avocatul Ștefan Burlaca,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel în partea în care a fost casată parțial hotărîrea instanței de

fond cu menținerea deciziei instanței de apel în partea în care hotărîrea instanței de

fond a fost lăsată în vigoare fără modificări.

În motivarea recursului a indicat că, deși Curtea de Apel Chișinău a constatat

vina sistemului de executare care a eșuat în a executa până în prezent ordonanța

judecătorească din 05 decembrie 2003 și chiar a menținut soluția instanței de fond

5

referitor la încasarea din contul statului a despăgubirii în mărime de 20 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, totuși, instanța de apel a refuzat să mențină soluția

instanței de fond privind încasarea prejudiciului material cauzat.

A menționat că, în cazul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil

a unei hotărâri judecătorești, statul Republica Moldova poate fi obligat la repararea

nu doar a prejudiciului moral, dar și a celui material. Important este ca ambele

prejudicii, să fie efectul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești. De asemenea, a considerat că prejudiciul moral, cât și

prejudiciul material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, pot fi reparate indiferent de calitatea debitorului,

debitor public (statul) sau debitor privat.

A susținut că, la materialele cauzei, nu a fost prezentată nici de către intimat și

nici de către intervenientul accesoriu o copie a încheierii de intentare a procedurii

de executare. La fel, la materialele cauzei, lipsesc dovezi privind măsurile de

executare întreprinse de către Oficiul de executare Criuleni, imediat după

intentarea procedurii de executare. Obligația intimatului și a intervenientului

accesoriu de a prezenta aceste înscrisuri, rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 2 al

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

La fel, la materialele cauzei lipsesc dovezi care ar confirma faptul că imediat

după intentarea procedurii de executare, Oficiul de executare Criuleni ar fi

interpelat ÎS „Cadastru”, băncile comerciale, ÎS „Registru” informația privind

proprietățile lui Vladimir Bobic. Oficiul de executare Criuleni, nu a interpelat

Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale, Compania Națională

de Asigurări în Medicină, pentru a stabili dacă Vladimir Bobic achită impozite,

contribuții de asigurări sociale și medicale, fapt care ar fi permis stabilirea cu

certitudine dacă Vladimir Bobic este sau nu angajat în muncă și mărimea

veniturilor sale.

După cum a constatat și instanța de fond, primele măsuri de asigurare a

executării au fost aplicate abia la data de 30 noiembrie 2009, atunci când Oficiul de

executare Criuleni a obligat ÎS „Registru” să aplice lui Vladimir Bobic restricții

temporare la eliberarea pașaportului. Până la data de 30 noiembrie 2009, nu au fost

aplicate nici o măsură de asigurare a executării, cu toate că Vladimir Bobic

înregistra restanțe mari la plata pensiei de întreținere.

De asemenea, la data de 22 aprilie 2008, Vladimir Bobic a depus la Oficiul de

executare Criuleni explicație în care menționa că este angajat în calitate de paznic

al SC „Moldelectrostroi” SA, întreprindere amplasată în municipiul Chișinău.

Oficiul de executare Criuleni, nu a întreprins nici o acțiune pentru a verifica

dacă într-adevăr Vladimir Bobic era angajat al acestei întreprinderi, data de la care

Vladimir Bobic era angajat și mărimea salariului, respectiv nu a fost obligată

această întreprindere să efectueze rețineri din salariul lui Vladimir Bobic, pentru a

executa ordonanța judecătorească din 05 decembrie 2003.

Astfel, în cea mai mare parte, comportamentul autorităților a fost unul pasiv.

Autoritatea competentă de executare a actului judecătoresc irevocabil, nu a

întreprins nici o măsură de a trage la răspunde debitorul pentru neexecutarea

intenționată a documentului executoriu.

Deși debitorul Vladimir Bobic dispune de un certificat de moștenitor prin care

dobândește mai multe bunuri imobile, acesta în mod intenționat se eschivează de la

6

înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor. În aceste condiții,

executorii judecătorești urmau să întreprindă măsurile necesare pentru atragerea

debitorului la răspundere contravențională și/sau penală or, din materialele

procedurii de executare, este evident că debitorul se eschivează în mod intenționat

de la înregistrarea dreptului de proprietate. O dovadă în acest sens, constituie și

actele judecătorești emise pe marginea acțiunii oblice depuse în instanță de Marina

Borta or, din conținutul acestor acte judecătorești, în special, din conținutul

deciziei Curții de Apel Chișinău, se desprinde lipsa de interes a debitorului în

înregistrarea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral testat de

bunica sa, inacțiune care este de natură să afecteze drepturile creditorului Marina

Borta, dar și să tergiverseze procedura de executare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

02 noiembrie 2021.

La data de 24 noiembrie 2021 a expediat în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 55, vol. II).

La 03 decembrie 2021, conform scrisorii anexate la materialele cauzei,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a recepționat decizia motivată a instanței

de apel (f.d. 62, vol. II), însă careva date privind recepționarea deciziei motivate de

către Marina Bortă, lipsesc.

Colegiul constată că, potrivit materialelor cauzei, Marina Borta la 13 ianuarie

2022 a făcut cunoștință cu materialele cauzei (f.d. 68, vol. II).

Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 20

decembrie 2021 și recursul declarat de către Marina Borta, reprezentată de

avocatul Ștefan Burlaca, la 08 februarie 2022, se consideră depuse în termenul

prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

7

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației de fapt

nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și de către Marina Borta, reprezentată de avocatul

Ștefan Burlaca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

8

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de către Marina Borta, reprezentată de avocatul Ștefan

Burlaca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

9