2ra-36/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului moral

2ra-36/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-36/22

2-21036604-01-2ra-11012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

ÎNCHEIERE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Vladimir Bogdan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir

Bogdan împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Casa Națională de

Asigurări Sociale cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Vladimir Bogdan și a fost menținută hotărârea

din 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 11 martie 2021 Vladimir Bogdan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări

Sociale cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea din 03 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia, începând cu anul 2007.

A menționat că, prin încheierea din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

a fost declarat inadmisibil apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

iar prin decizia din 15 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins recursul

depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută încheierea

instanței de apel.

A susținut că, la 23 iulie 2020 a recepționat, prin intermediul ÎS „Poșta

Moldovei”, răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1-03/10-7711 din 16

1

iulie 2020, din care rezultă refuzul executării hotărârii din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani privind recalcularea și achitarea pensiei.

A afirmat că, în aceiași zi a depus la Curtea de Apel Chișinău și la Casa

Națională de Asigurări Sociale referința la refuzul menționat, anexând informația

Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/15-B1193/19 din 24 iunie 2019 cu privire la

majorarea salariului colaboratorului de poliție în exercițiu similar în perioada anilor

2007-2020 și informația cu privire la indexarea pensiilor pensionarilor MAI în

perioada anilor 2007-2020.

A notat că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu poate avea dificultăți în

executarea hotărârii judecătorești, or, deține toate documentele necesare pentru a

recalcula pensia, astfel, argumentele referitor la imposibilitatea recalculării pensiei

sunt nefondate.

A relatat că, la 21 august 2020 a aflat despre demersul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. II-03/10-8466 din 04 august 2020 depus la Curtea de Apel

Chișinău privind explicarea modalității executării hotărârii din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, însă acesta urma a fi depus după competență

la instanța emitentă, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Consideră că, i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, or, hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani a devenit irevocabilă la 15 iulie 2020, la adoptarea deciziei Curții

Supreme de Justiție, astfel, timp de 12 luni nu i se recalculează pensia.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei.

Prin hotărârea din 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea depusă de către Vladimir Bogdan ca fiind neîntemeiată.

La 11 iunie 2021 Vladimir Bogdan a declarat apel nemotivat, iar la 20

septembrie 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Vladimir Bogdan și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut că, executarea hotărârii din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani nu a fost inițiată, or, cererea privind inițierea

procedurii de executare a hotărârii judecătorești a fost depusă de către Vladimir

Bogdan la 15 aprilie 2020, pe cînd încheierea din 16 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost declarat inadmisibil apelul depus de către Casa Națională

de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, a fost contestată cu recurs la 20 mai 2020, astfel, hotărârea

primei instanțe nu a devenit irevocabilă și, respectiv, nu putea fi inițiată procedura

de executare.

Totodată, instanța de apel a relevat că, argumentul apelantului precum că, de

la data pronunțării deciziei din 15 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

2

respins recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută încheierea din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și pînă la

adresarea lui cu cerere de chemare în judecată au trecut 07 luni și 24 de zile, însă

hotărârea judecătorească nu a fost executată, nu poate fi luat în considerare, deoarece

careva probe în confirmarea depunerii cererii privind executarea hotărârii

judecătorești după rămânerea irevocabilă a hotărârii din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în cauza dată nu au fost prezentate. Mai mult,

chiar din cererea apelantului din 24 noiembrie 2020 privind explicarea hotărârii din

03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, soluționată prin

încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și decizia din

01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, se constată apariția dificultăților de caracter

normativ în executarea hotărârii judecătorești, prin urmare, argumentul apelantului

referitor la lipsa acestora este vădit nefondat.

Astfel, instanța de apel a considerat că, argumentele invocate în cererea de

apel nu au suport probatoriu, iar circumstanțele cauzei stabilite evidențiază că,

apelantului nu i-a fost încălcat dreptul la executare în termen a hotărârii

judecătorești.

La 23 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vladimir Bogdan a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate.

A menționat că, instanța de apel eronat a făcut trimitere la art. 435 alin. (1)

din Codul de procedură civilă.

A susținut că, în conformitate cu art. 254 alin. (l) din Codul de procedură

civilă, rămân definitive hotărârile judecătorești emise în primă instanță, supuse

apelului, după examinarea cauzei în apel, iar în conformitate cu art. 255 din Codul

de procedură civilă, hotărârea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege,

după ce rămâne definitivă, cu excepția cazurilor de executare imediată după

pronunțare.

A afirmat că, hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani a devenit definitivă după examinarea cauzei în apel, unde prin încheierea

din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat inadmisibil apelul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale și această hotărâre a devenit pasibilă

de a fi executată.

A relevat că, din considerentele enunțate, a inițiat procedura de executare a

hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

executarea de mai multe ori și prin mai multe modalități: la 15 aprilie 2020 - prin

depunerea cererii în adresa Curții de Apel Chișinău, ca instanță competentă de

executarea hotărârilor judecătorești; la 23 iulie 2020 - prin depunerea referinței în

adresa CNAS și Curții de Apel Chișinău privind refuzul CNAS la executarea

hotărârii judecătorești; la 22 august 2020 - prin depunerea referinței în adresa CNAS

și Curții de Apel Chișinău privind explicarea hotărârii judecătorești; la 09 noiembrie

3

2020 - prin depunerea plângerii în adresa Curții de Apel Chișinău privind executarea

hotărârii judecătorești.

A notat că, după depunerea cererii de chemare în judecată la 09 martie 2021,

a mai depus cereri cu privire la executarea hotărârii judecătorești și, anume, la 29

martie 2021 - prin depunerea cererii repetate în adresa CNAS și Curții de Apel

Chișinău privind executarea hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani), la 12 iulie 2021 - prin depunerea cererii repetate în adresa

CNAS și Curții de Apel Chișinău privind executarea hotărârii din 03 decembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și la 12 noiembrie 2021 - prin depunerea

cererii repetate în format electronic în adresa CNAS și Curții de Apel Chișinău

privind executarea hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

A declarat că, însăși instanța de apel, prin decizia recurată, a confirmat că, la

13 iunie 2020 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa CNAS notificarea

privind executarea hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

A relevat că, instanța de apel se contrazice singură pe ea, afirmând

eronat că, la explicarea hotărârii din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, prin încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a constatat apariția

dificultăților în executarea de către CNAS a hotărârii din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

A invocat că, în încheierea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani a fost stipulat că, conținutul hotărârii este clar și nu conține dispoziții

contradictorii, este formulat explicit și nu necesită explicații suplimentare referitor

la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.

A mai invocat că, prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a

fost respins recursul declarat de către CNAS împotriva încheierii enunțate, deoarece

din hotărârea primei instanțe clar rezultă care motive au stat la baza emiterii unei

asemenea soluții, iar constatările expuse sunt certe, exprese, prin urmare, nu lasă loc

de interpretare.

A specificat că, CNAS nu putea și nu poate nici astăzi să întâmpine careva

dificultăți la executarea hotărârii judecătorești cu privire la recalcularea pensiei sale,

deoarece în anul 2016 aceasta a propus Guvernului și Parlamentului Republicii

Moldova crearea unui organ unic, pe baza CNAS, de administrare a procesului de

stabilire, calculare, recalculare și plată a pensiei, reunind cele 7 instituții responsabile

de acest domeniu.

A menționat că, o confirmare a lipsei dificultăților în acțiunile CNAS de

recalculare a pensiei sale servește și răspunsul Ministerului Afacerilor Interne

nr.44/15-B-3644 din 02 noiembrie 2021.

A susținut că, ținând cont de jurisprudența sa în cazurile similare, Curtea

Supremă de Justiție a reținut că, în viziunea Curții Europene, executarea unor

hotărâri judecătorești obligatorii și executorii care implică achitarea unor

despăgubiri bănești de către autoritățile statului nu este considerată ca fiind o

4

procedură complexă. În contextul dat, o întârziere în executarea unei hotărâri ar

putea fi justificată de circumstanțele speciale. Dar, întârzierea nu poate, astfel, încât

să prejudicieze esența dreptului protejat conform art. 6 §1 din Convenție

(Immobiliare versus Italy, nr. 22774/93, § 74).

A afirmat că, sub aspectul dat, este relevant speței jurisprudența CtEDO

(cauza Metaxas versus. Grecia, nr. 8415/02), în care s-a indicat că nu poate fi trecut

cu vederea că, reclamantul ar trebui să recurgă la o procedură de executare forțată

pentru a obține rambursarea creanțelor sale.

A notat că, în viziunea Curții Europene în cauza Karahalios versus Grecia,

nr.62503/00 din 11 decembrie 2003, nu este oportun de a cere unui individ, care a

obținut o creanță împotriva statului, în urma unei proceduri judiciare, să mai

angajeze și o procedură de executare forțată pentru a obține o satisfacție, iar o

executare tardivă nu poate remedia omisiunea autorităților de a se conforma o lungă

perioadă de timp unei hotărâri judecătorești și nu poate fi apreciată ca o reparație

adecvată.

A relatat că, din analiza ipotezei reținute de către Curtea Europeană se constată

că, debitorului nu-i poate fi imputată imposibilitatea executării unei hotărâri

judecătorești din anumite motive, deoarece obligația instituită de lege printr-o

hotărâre definitivă pronunțată de instanțele naționale prevalează față de opinia

autorităților administrative, iar acestea sunt obligate să se conformeze în întregime

sau să asigure executarea.

A declarat că, de la adoptarea deciziei din 15 iulie 2020 a Curții Supreme de

Justiție și pînă la depunerea de către el a cererii de chemare în judecată din 09 martie

2021 cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral au trecut 07 luni și 24 de

zile.

A considerat că, prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului său la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești constituie 10000 de lei,

cuantum stabilit rezultând din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în cazurile de neexecutare, ca rezultat al afectării sale pe plan fizic, psihic, social și

familial, în urma gravității suferințelor psihice și fizice (retrăiri psihice permanente,

insomnia și alte incomodități, lipsa finanțelor necesare pentru un trai decent, etc.).

A invocat că, în temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, este cert că, prin neexecutarea de către

debitor a unei hotărâri judecătorești atrage după sine acordarea creditorului unei

satisfacții echitabile, care constituie o indemnizație pentru despăgubirea suportată în

rezultatul imposibilității obiective de executare. Acest criteriu se traduce prin

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă

efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

5

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 20 decembrie 2021

(f.d.180).

Astfel, recursul declarat la 23 decembrie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Vladimir Bogdan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Vladimir Bogdan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Vladimir Bogdan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Vladimir Bogdan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

7