2ra-105/22 — recuperarea prejudiciului material si moral

2ra-105/22 — recuperarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-105/2022

2-20126660-01-2ra-10012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, A. Panov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Carolina Mocanu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Carolina

Mocanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului

Național de Securitate Publică a Republicii Moldova privind repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 septembrie 2019, Carolina Mocanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului

Național de Patrulare a Republicii Moldova cu privire la încasarea din contul

Inspectoratului Național de Securitate Publică a Republicii Moldova și bugetului

de stat a prejudiciului material în mărime de 1000 de lei și a prejudiciului moral în

mărime de 9000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 09 mai 2018, agentul

constatator din cadrul Inspectoratului Național de Patrulare, în lipsa vreunui temei

prevăzut de Codul contravențional, în mod ilegal, a întocmit în privința sa

procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 04338377 pe faptul comiterii

contravenției prevăzute de art. 240 alin. (1) din Codul contravențional și prin

decizia agentului constatator ia fost aplicată sancțiune principală, amendă în

mărime de 15 u.c. și sancțiune complimentară de 02 puncte de penalizare.

A susținut că, la 09 mai 2018 nu a comis contravenția indicată în procesul-

verbal enunțat, iar faptele indicate de agentul constatator în procesul-verbal nu

corespund realității.

A afirmat că, ilegalitatea acțiunilor agentului constatator privind întocmirea

1

procesului-verbal cu privire la contravenție din 09 mai 2018 se confirmă prin

hotărârea din 13 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

s-a admis contestația depusă de avocatul Serghei Mocanu în interesele Carolinei

Mocanu, s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 09 mai 2018

încheiat în privința Carolinei Mocanu, în baza art. 240 alin. (1) Cod

contravențional și decizia de sancționare contravențională sub formă de amendă în

mărime de 15 u.c. cu aplicarea a 3 puncte de penalizare, cu încetarea procesului

contravențional.

A relevat că, agentul constatator intenționat, depășind limitele atribuțiilor

acordate prin lege, a introdus în actele publice date false, prin ce i-a cauzat un

prejudiciu material și moral considerabil.

A notat reclamanta că, prin admiterea de către instanțele de judecată a

contestației depuse și anularea procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit

de către agentul constatator în privința sa, se demonstrează că la momentul

aplicării sancțiunii contravenționale, agentul statului nu a întreprins toate acțiunile

în vederea elucidării tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv a celor ce indicau

asupra nevinovăției persoanei în comiterea faptelor incriminate.

Reclamanta a menționat că, deoarece a fost atrasă ilegal la răspundere

contravențională, a fost nevoită să-și angajeze un avocat pentru serviciile căruia a

achitat suma de 1000 de lei.

În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 25 iunie 2020

reprezentantul Carolinei Mocanu, avocatul Serghei Mocanu a înaintat un demers,

prin care a solicitat emiterea unei încheieri protocolare cu privire la admiterea

succesiunii în drepturi și înlocuirea părții în proces, Inspectoratul Național de

Patrulare cu succesorul său în drepturi, Inspectoratul Național de Securitate

Publică.

Prin încheierea protocolară din 25 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost admis demersul înaintat de către reprezentantul Carolinei Mocanu,

avocatul Serghei Mocanu și s-a atribuit calitatea de pârât Inspectoratului Național

de Securitate Publică.

Prin hotărârea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Carolina Mocanu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, repararea din contul

bugetului de stat a prejudiciului într-o cauză contravențională survine doar ca

urmare a supunerii persoanei la arest contravențional ilegal, în cazul reținerii

contravenționale ilegale sau a aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către

instanța de judecată.

La caz, după cum s-a constatat, reclamanta, Mocanu Carolina, nu a fost

supusă arestului contravențional, reținerii contravenționale, precum și nici nu i-a

fost aplicată de către instanța de judecată vreo amenda contravențională.

În consecință, pretențiile formulate de către reclamanta, Mocanu Carolina,

privind repararea prejudiciului moral din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova sunt neîntemeiate.

A stabilit că, contravenția a fost constatată de către agentul constatator al

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției.

Acest drept i-a fost atribuit agentului constatator prin alin. (2) al art. 400 din

2

Codul contravențional (redacția în vigoare la momentul întocmirii procesului-

verbal din 09.05.2018), potrivit căruia era în drept să examineze cauze

contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele competenței: a) agentul

constatator din rândul angajaților Inspectoratului național de patrulare și ai

Inspectoratului național de investigații din cadrul Inspectoratului General al

Poliției, precum și din rândul altor subdiviziuni subordonate Ministerului

Afacerilor Interne care exercită atribuțiile poliției.

În opinia instanței, întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului contravențional, iar însăși

pornirea procesului contravențional, recunoașterea persoanei în calitate de

contravenient, sunt măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional, care nu

încalcă drepturile persoanei și nicidecum nu cauzează aducerea vreunui prejudiciu,

în lipsa unor probe concludente și pertinente din partea persoanei în privința căreia

a fost întocmit procesul-verbal de contravenție.

Totodată, prin prisma art. 384 alin. (2) lit. u) și alin. (31) din Codul

contravențional, persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional, în

speță, reclamanta Carolina Mocanu, are dreptul să ceară și să primească

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile pretins ilicite ale autorității

competente să constate contravenția, doar în cazul existenței unei hotărâri

judecătorești definitive de constatare a caracterului ilicit al acțiunilor agentului

constatator.

În lipsa unei asemenea hotărâri, pretențiile reclamantei în privința încasării

prejudiciului moral de la Inspectoratul Național de Securitate Publică al Republicii

Moldova (succesor de drepturi al Inspectoratului Național de Patrulare), sunt

neîntemeiate.

Deși în conținutul cererii de chemare în judecată, reclamanta și-a justificat

acțiunea făcând referire la art. 2 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, temeiul

invocat nu poate fi reținut pentru admiterea acțiunii în situația în care lipsește

dovada încălcării intenționate a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii contravenționale.

În cele din urmă, pretențiile reclamantei formulate împotriva Inspectoratului

Național de Securitate Publică al Republicii Moldova (succesor de drepturi al

Inspectoratului Național de Patrulare), nu pot fi admise și pe motiv că Inspectoratul

Național de Patrulare, absorbită de Inspectoratul Național de Securitate Publică al

Republicii Moldova, fiind o subdiviziune a Inspectoratului General al Poliției, nu

poate fi desinestătător subiect în raportul obligațional de răspundere delictuală

civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității centrale de administrare și

control a poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul

Republicii Moldova.

Or, art. 12 alin. (1) din Legea nr 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea

poliției și statutul polițistului, prevede că Inspectoratul General al Poliției este

unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică

și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Carolina Mocanu, a fost casată hotărârea primei instanțe în

partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și a fost

3

emisă în această parte o hotărâre nouă prin care pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral a fost admisă parțial și a fost încasată din contul Inspectoratului

Național de Securitate Publică în beneficiul Carolinei Mocanu suma de 1000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile declarate de către Carolina Mocanu, reprezentată de către avocatul

Serghei Mocanu și Inspectoratul Național de Securitate Publică.

S-a casat integral decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Carolina Mocanu

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului Național de Securitate Publică cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de avocatul Serghei Mocanu în interesele Carolinei Mocanu și s-a

menținut hotărîrea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de anchetă sunt

necesare condiții speciale și anume, că fapta ilicită, în calitate de condiție generală

a răspunderii delictuale, va avea particularități în materia respectivă.

Prin urmare, nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată atrage

răspunderea statului.

O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă

admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Instanța de apel a menționat că, apariția dreptului la repararea prejudiciului în

cazul atragerii la răspundere contravențională, este condiționat de tipul sancțiunii.

La caz, pretențiile apelantului nu întrunesc condițiilor legale de apariție a

dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Colegiul civil a reținut ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe cu privire

la netemeinicia cererii de chemare în judecată înaintată de Carolina Mocanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului Național

de Securitate Publică a Republicii Moldova (succesor de drept al Inspectoratului

Național de Patrulare) privind recuperarea prejudiciului material și moral cauzat

urmare a întocmirii ilegale a procesului-verbal de comitere a contravenției

administrative.

Astfel, argumentele invocate de apelantă, în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de apel, deoarece se combat cu cele invocate supra și se

axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin de

instanța de fond, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de

drept material.

La 17 ianuarie 2022, Carolina Mocanu, reprezentată de avocatul Serghei

Mocanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea

hotărârilor judecătorești cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie

4

admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele la judecarea cauzei au

interpretat și aplicat greșit normele de drept material și nu s-au expus motivat la

toate circumstanțele de fapt și drept ale litigiului, fapte care se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (l), (2), lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă.

A susținut că instanțele de judecată nu au pătruns în esența cauzei, nu au

elucidat și nu au constatat pe deplin circumstanțele importante pentru justa

soluționare a cauzei, a plasat selectiv constatările din raportul întocmit de pârâți,

s-au lăsat duse în eroare, au determinat incorect sarcina probațiunii, au soluționat

chestiunile de fapt în mod unilateral favorizând poziția intimaților, au aplicat în

mod eronat legea și au emis o soluție care contravine practicii judiciare.

Instanțele au interpretat eronat legea si au inversat nejustificat sarcina

probațiunii, eroare judiciară care nu poate fi corectată decât prin casarea hotărârii

contestate. Or, în circumstanțele expuse supra, recurenta nu a avut parte în instanța

de fond de un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.

A invocat că, instanțele eronat au stabilit că nu există probatoriu în sensul

admiterii integrale a cerințelor din acțiune și eronat au motivat respingerea acțiunii,

stabilind că circumstanțele de fapt și drept invocate de recurentă în acțiune nu cad

sub incidența temeiurilor și cazurilor de apariție a dreptului la repararea

prejudiciului în condițiile Legii nr.1545 din 25.02.1998.

Or, admiterea de către instanțele de judecată a contestației și anularea

procesului-verbal contravențional întocmit de către agentul constatator,

demonstrează că, la momentul aplicării sancțiunii contravenționale, agentul

statului, nu a întreprins toate acțiunile în vederea elucidării tuturor circumstanțelor

cauzei contravenționale, inclusiv a celor care indicau asupra nevinovăției sale în

comiterea faptelor incriminate.

Prin urmare, atragerea la răspundere contravențională, condamnarea publică și

sancționarea în numele legii prin procesul-verbal și decizia agentului constatator, a

constituit o eroare, care a afectat dreptul la prezumția de nevinovăție.

Prin urmare, reieșind din faptul că pretențiile privind încasarea prejudiciului

material și moral au la bază premiza că în privința sa a fost admisă încălcarea

dreptului la prezumția de nevinovăție, deoarece dreptul la prezumția de nevinovăție

este consacrat de art. 6 § 2 din Convenție, iar statele contractante nu se pot eschiva

de la aplicabilitatea rigorilor impuse de art. 6 și 7 CEDO, prin atribuirea

calificativului de contravențional în detrimentul calificativului de penal, în situația

în care criteriile de apreciere enunțate în jurisprudența CtEDO în cauza Anghel vs

Romania denotă că faptele incriminate de Codul contravențional, la fel, cad sub

incidența materiei penale, potrivit sensului autonom atribuit acestei noțiuni de

Curte.

Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de

inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în

vigoare.

Prin urmare, caracterul contravențional al răspunderii care ia fost angajată, nu

poate servi ca temei de respingere a pretențiilor referitoare la încasarea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale agentului statului, inclusiv prin

lezarea prezumției de nevinovăție a acestuia.

5

La fel, pe motivul atragerii ilegale la răspundere contravențională recurenta a

fost nevoită să-și angajeze un avocat, iar pentru serviciile prestate de avocat pentru

a întocmi contestația a achitat conform contractului de asistență juridică nr. xxxx

din 23 aprilie 2015 și bonului de plată seria xxxx din 29 iunie 2018 sumă de 1000

de lei.

La 26 ianuarie 2022 și respectiv 15 februarie 2022, Curtea Supremă de

Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs depusă de către

Carolina Mocanu, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 186, 189).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 11

noiembrie 2021.

La data de 15 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, a fost

expediată în adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 172).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 17 ianuarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

6

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Carolina

Mocanu, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

7

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Carolina Mocanu,

reprezentată de avocatul Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

8