2ra-602/21 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-602/21 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-602/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Malanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca)

DECIZIE

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de către Carolina Mocanu, reprezentată de

către avocatul Serghei Mocanu și Inspectoratul național de securitate publică,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Carolina

Mocanu împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului național de securitate

publică cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Carolina Mocanu, a fost casată hotărârea din 08

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea respingerii pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral și a fost emisă în această parte o nouă

hotărâre cu privire la admiterea parțială a acestei pretenții, iar în rest hotărârea a fost

menținută,

constată:

La 20 septembrie 2019 Carolina Mocanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratul Național de Patrulare cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 09 mai 2018 agentul

constatator din cadrul Inspectoratului Național de Patrulare, în lipsa vreunui temei

prevăzut de Codul contravențional, în mod ilegal, a întocmit în privința sa procesul-

verbal cu privire la contravenție nr. 04338377 pe faptul comiterii contravenției

prevăzute de art. 240 alin. (1) din Codul contravențional.

A menționat că, prin decizia agentului constatator din 09 mai 2018 a fost

sancționată cu amendă în mărime de 750 de lei și 2 puncte de penalizare.

1

A susținut că, la 09 mai 2018 nu a comis contravenția indicată în procesul-

verbal enunțat, iar faptele indicate de agentul constatator în procesul-verbal nu

corespund realității.

A afirmat că, ilegalitatea acțiunilor agentului constatator privind întocmirea

procesului-verbal cu privire la contravenție din 09 mai 2018 se confirmă prin

hotărârea din 13 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a

fost declarat nul procesul-verbal menționat.

A relevat că, agentul constatator intenționat, depășind limitele atribuțiilor

acordate prin lege, a introdus în actele publice date false, fapt prin care i-a cauzat un

prejudiciu material și moral considerabil.

A notat că, prin admiterea de către instanțele de judecată a contestației depuse,

prin anularea procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit de către agentul

constatator în privința sa se demonstrează că, la momentul aplicării sancțiunii

contravenționale, agentul statului nu a întreprins toate acțiunile în vederea elucidării

tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv a celor ce indicau asupra nevinovăției

persoanei în comiterea faptelor incriminate.

A declarat că, deoarece a fost trasă ilegal la răspundere contravențională, a

fost nevoită să-și angajeze un apărător, pentru serviciile căruia a achitat suma de

1000 de lei.

A solicitat încasarea din contul Inspectoratului Național de Patrulare și din

bugetul de stat a sumei de 9000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 1000

de lei, cu titlu de prejudiciu material.

În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 25 iunie 2020

reprezentantul Carolinei Mocanu, avocatul Serghei Mocanu a înaintat un demers,

prin care a solicitat emiterea unei încheieri protocolare cu privire la admiterea

succesiunii în drepturi și înlocuirea părții în proces, Inspectoratul Național de

Patrulare cu succesorul său în drepturi, Inspectoratul național de securitate publică.

Prin încheierea protocolară din 25 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost admis demersul înaintat de către reprezentantul Carolinei Mocanu,

avocatul Serghei Mocanu și calitatea de pârât în prezenta cauză a fost atribuită

Inspectoratului național de securitate publică.

Prin hotărârea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Carolina Mocanu a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 23 iulie 2020 Carolina Mocanu a declarat apel nemotivat, iar la 19

octombrie 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emitere unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Carolina Mocanu, a fost casată hotărârea primei instanțe în

partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și a fost emisă

în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral a fost admisă parțial și a fost încasată din contul Inspectoratului

național de securitate publică în beneficiul Carolinei Mocanu suma de 1000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

2

La 15 februarie 2021 Carolina Mocanu, reprezentată de către avocatul Serghei

Mocanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, deoarece instanțele judecătorești au aplicat și interpretat

eronat normele de drept material și procedural.

A menționat că, respingerea acțiunii de către prima instanță este total

nemotivată prin careva norme materiale, prin urmare, nici nu poate să supună criticii

o motivare a primei instanțe, care lipsește în hotărârea primei instanțe.

A susținut că, instanța de apel eronat a stabilit că, nu există probatoriu în

sensul admiterii integrale a acțiunii.

A afirmat că, în ceea ce privește proba prejudiciului moral, conform practicii

Curții Europene a Drepturilor Omului, este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca

prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă

producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să

producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvîrșită, soluția

fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa

directă fiind practic imposibilă.

A relevat că, instanța de apel urma să admită integral pretenția cu privire la

repararea prejudiciului moral, dispunând încasarea de la intimat în beneficiul

recurentei a sumei de 9000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, sumă care ar fi una

echitabilă suferințelor psihice suportate de către aceasta și care constituie o

satisfacere comensurabilă și nu este excesivă pentru intimat.

A notat că, în legătură cu faptul atragerii ilegale la răspundere

contravențională, a fost nevoită să-și angajeze un apărător, iar pentru serviciile

prestate de acesta, conform contractului de asistență juridică nr. 443 din 23 aprilie

2015 și bonului de plată nr. 600857 din 29 iunie 2018, suma de 1000 de lei. Ca

urmare, urma să se încaseze din contul intimatului suma de 1000 de lei, cu titlu de

prejudiciu material.

A declarat că, motivele expuse au fost invocate în instanța de apel, însă,

contrar art. 373 alin. (5) CPC, aceasta nu s-a pronunțat asupra acestor motive. Or,

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o

hotărâre și decizie motivată, drept ignorat de instanța de apel.

A invocat că, în circumstanțele expuse, recurenta nu a avut parte în instanțele

judecătorești de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție.

La 15 februarie 2021 Inspectoratul național de securitate publică a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și neargumentată, fiind constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei.

3

A considerat că, prima instanță a adoptat o hotărâre bazată pe un fundament

temeinic și materialul probator administrat.

A menționat că, agentul constatator, la momentul depistării comiterii unei

fapte, care poate fi calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit să întreprindă

toate măsurile prevăzute de Codul contravențional. Din acest motiv, acestea nici într-

un caz nu pot fi calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a

atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă.

A susținut că, reieșind din prevederile art. 383 alin. (3) din Codul

contravențional, repunerea în drepturi a persoanei se efectuează în cazuri exhaustive

și, anume, dacă prin hotărâre definitivă, persoana în privința căreia a fost pornit

proces contravențional, este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată.

A afirmat că, în speță, nu există nici o hotărâre definitivă, prin care intimata

să fi fost declarată nevinovată, or, procesul-verbal cu privire la contravenție a fost

anulat de către instanța de judecat, fiind anulată și decizia agentului constatator, în

temeiul art. 441 și 445 din Codul contravențional, motivând lipsa faptului

contravenției.

A relevat că, răspunderea contravențională, conform art. 19 din Codul

contravențional, este înlăturată în cazul: legitima apărare; starea de extremă

necesitate; constrângerea fizică și/sau psihică; riscul întemeiat; cazul fortuit.

A notat că, instanța de judecată, care a examinat contestația asupra procesului-

verbal cu privire la contravenție, nu a constatat existența nici unui caz enumerat.

A declarat că, reieșind din materialele dosarului, intimata nu poate pretinde de

la Inspectoratul național de securitate publică prejudiciul moral în sumă de 9000 de

lei, cauzat în rezultatul atragerii ilegale la răspundere contravențională, în condițiile

în care acesta este pârâtul necorespunzător, or, conform art. 5 alin. (1) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, la care face

trimitere intimata, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și moral se

examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care

reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul

Justiției.

A specificat că, intimata nu a demonstrat cumularea tuturor condițiilor

generale necesare pentru antrenarea răspunderii Inspectoratului național de

securitate publică în prezenta speță, ceea ce exclude răspunderea acestuia și

necesitatea reparării prejudiciului, care survine doar drept consecință directă a faptei

ilicite comisă de autorul acesteia, situația care în speță nu se atestă.

A remarcat că, suma solicitată de 9000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, este

neîntemeiată, exagerată și nejustificată, în condițiile în care nu au fost prezentate

probe veridice, admisibile, pertinente și concludente, care să confirme faptul

vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea morală,

prezumție valabilă până la proba contrarie.

A invocat că, acțiunile agentului constatator au fost perfect legale, săvârșite în

temeiul și în conformitate cu legislația în vigoare, iar pretențiile înaintate de către

4

intimată în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate, neavând suport juridic

și acțiunile acesteia sunt, de fapt, cu rea-credință, fapt pentru care cererea de chemare

în judecată urma a fi respinsă ca neîntemeiată.

A mai invocat că, conform art. 450 alin. (2) din Codul contravențional,

constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a legalității și a drepturilor

omului, instanța de judecată emite, odată cu hotărârea, și o încheiere interlocutorie,

prin care aceste fapte se aduc la cunoștință persoanei cu funcție de răspundere

responsabile. O astfel de încheiere nu a fost emisă în cadrul examinării dosarului

contravențional, or, instanța nu s-a pronunțat din punct de vedere procedural asupra

nulității procesului-verbal cu privire la contravenție.

A menționat că, intimata urma să solicite prejudiciul cauzat în cadrul

procesului contravențional inițiat, or, pornind de la prevederile generale ale Codului

contravențional înglobate în art. 1 alin. (1), dispozițiile normelor Codului

contravențional, în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a prejudiciului

material presupus cauzat, sunt aplicabile în cadrul proceselor contravenționale, iar

în momentul în care reclamantul nu a beneficiat de aceste drepturi în cadrul

procesului contravențional, fiind emise hotărâri definitive asupra cazului

contravențional, aceste prevederi nu mai sunt aplicabile reclamantului în cadrul unui

proces civil. Totodată, faptul că, nu a dorit să beneficieze de drepturile prevăzute în

procesul contravențional nu poate fi imputat autorităților publice.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 26 mai 2021 a considerat recursurile admisibile și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și

care urmează a fi admise, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la 09 mai 2018 în privința

Carolinei Mocanu a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

nr.MAI04 338377, fiindu-i aplicată, în baza art. 240 alin. (1) din Codul

contravențional, o amendă în mărime de 15 unități convenționale (750 de lei) și 3

puncte de penalizare.

5

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă contestația depusă de către Carolina Mocanu, reprezentată de către

avocatul Serghei Mocanu și a fost declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI04338377 din 09 mai 2018, cu încetarea procesului

contravențional.

Instanța de judecată a reținut că, nu au fost prezentate probe, care ar dovedi

vinovăția Carolinei Mocanu de comiterea contravenției prevăzute de art. 240 alin.(1)

din Codul contravențional.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Carolina Mocanu a

solicitat încasarea din contul Inspectoratului Național de Patrulare și din bugetul de

stat a sumei de 9000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 1000 de lei, cu

titlu de prejudiciu material.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Carolina Mocanu, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei

instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și

pronunțând în această parte o nouă hotărâre, prin care a admis parțial pretenția cu

privire la repararea prejudiciului moral și a încasat din contul Inspectoratului

național de securitate publică în beneficiul Carolinei Mocanu suma de 1000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral, în rest menținând hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recursuri, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea

normelor de drept procedural, respectiv, nu poate fi menținută.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

La caz, instanța de recurs constată, însă, că, contrar prevederilor legale

menționate, din decizia instanței de apel nu rezultă clar în baza cărei norme de drept

material instanța de apel a încasat din contul Inspectoratului național de securitate

publică în beneficiul Carolinei Mocanu suma de 1000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

Or, instanța de apel urma să determine exact natura juridică a litigiului și legea

aplicabilă speței date.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului și, anume, din cererea de chemare

în judecată rezultă că, Carolina Mocanu a solicitat încasarea din contul

6

Inspectoratului Național de Patrulare și din bugetul de stat a sumei de 9000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 1000 de lei, cu titlu de prejudiciu material,

ce constă din cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul procesului

contravențional.

Instanța de apel, însă, examinând cauza, nu s-a pronunțat asupra pretenției cu

privire la repararea prejudiciului material. Or, în conformitate cu art. 240 alin. (3)

CPC, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

În contextul dat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție relevă că, cele descrise incontestabil indică la o

examinare superficială a cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației

de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Pe cale de consecință, erorile comise de instanța de apel nu pot fi corectate de

instanța de recurs, motiv pentru care în speță se impune rejudecarea cauzei.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, erorile

comise de către instanța de apel nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței

de apel și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de către Carolina Mocanu, reprezentată de către

avocatul Serghei Mocanu și Inspectoratul național de securitate publică.

Se casează integral decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Carolina Mocanu

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului național de securitate publică cu

7

privire la repararea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8