3ra-201/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale si obligarea inregistrarii dreptului de proprietate

3ra-201/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale si obligarea inregistrarii dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-201/22

2-19201465-01-3ra-23022022

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând cererea lui Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu cu privire la amânarea examinării admisibilității recursului depus de

Ruslan Pitușcan împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice”, terți Guvernul Republicii Moldova, Agenția

Proprietății Publice, Primăria or. Codru și Consiliul or. Codru cu privire la anularea

actelor administrative individuale și obligarea înregistrării dreptului de proprietate

constată:

La 18 decembrie 2019, Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”, terți Guvernul Republicii Moldova și Agenția

Proprietății Publice cu privire la anularea actelor administrative individuale și

obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Prin încheierea din 8 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă cererea lui Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu privind atragerea în proces a Primăriei or. Codru și a Consiliului or. Codru

în calitate de terți, fiind atrași în proces în calitate de terți Primăria or. Codru și

Consiliul or. Codru.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan

Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu.

La 10 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal și la 11 martie 2021, prin

intermediul poștei electronice, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) și (2) Cod administrativ, Ruslan Pitușcan a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Ruslan Pitușcan și menținută hotărârea din 11 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

1

La 30 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ruslan Pitușcan a

depus recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de

chemare în judecată.

La 9 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Agenția Proprietății

Publice a depus referințe, prin care a solicitat respingerea recursului depus de Ruslan

Pitușcan ca fiind neîntemeiat, cu menținerea hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel.

La 19 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ruslan Pitușcan,

reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu a depus cerere cu privire la amânarea

examinării admisibilității recursului depus de Ruslan Pitușcan împotriva deciziei din

10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, din motivul necesității de a prezenta

probe suplimentare.

Studiind temeiul cererii de amânare, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea lui Ruslan Pitușcan,

reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu cu privire la amânarea examinării

admisibilității recursului ca neîntemeiată și care urmează a fi respinsă.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (2) Cod administrativ, pentru

procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Potrivit art. 238 alin. (1) Cod administrativ, în procedura de apel nu pot fi

prezentate probe noi decât dacă un participant la proces dovedește că a fost în

imposibilitate să le prezinte în procedura de examinare în fond și instanța de apel le

admite printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.

Raportând la caz prevederile legale enunțate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, pe lângă faptul că

Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu nu a indicat care

anume probe urmează a fi prezentate instanței de recurs, nu a invocat nici

imposibilitatea prezentării acestora în procedura de examinare în fond și instanța de

apel.

Or, cererea depusă, care de altfel fiind expediată în adresa instanței de recurs,

prin intermediul poștei electronice, de către avocatul Veaceslav Brăteanu, nu este

semnată în modul corespunzător, exprimă o solicitare generală, fără o motivare

corespunzătoare.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, art. 208, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea lui Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu cu privire la amânarea examinării admisibilității recursului depus de

Ruslan Pitușcan împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

2

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui Ruslan

Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu împotriva Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”, terți Guvernul Republicii Moldova, Agenția Proprietății

Publice, Primăria or. Codru și Consiliul or. Codru cu privire la anularea actelor

administrative individuale și obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

3

Dosarul nr. 3ra-201/22

2-19201465-01-3ra-23022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ruslan Pitușcan

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice”, terți Guvernul Republicii Moldova, Agenția

Proprietății Publice, Primăria or. Codru și Consiliul or. Codru cu privire la anularea

actelor administrative individuale și obligarea înregistrării dreptului de proprietate

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Ruslan Pitușcan și menținută hotărârea din 11 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 18 decembrie 2019, Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice”, terți Guvernul Republicii Moldova și Agenția

Proprietății Publice cu privire la anularea actelor administrative individuale și

obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat că la 3 septembrie 2019, s-a adresat către

registratorul SCT Chișinău nr. 1 Dumitru Baciu, cu cererea nr. 0101/19/26559 din

3 septembrie 2019 privind înregistrarea titlului de proprietate asupra terenului vizat

în titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren menționat.

Astfel, prin decizia din 11 septembrie 2019 emisă de registratorul SCT

Chișinău nr. 1, Dumitru Baciu, în urma examinării cererii nr. 0101/19/26559 din

3 septembrie 2019, a fost decisă prelungirea termenului de examinare a cererii până

la 11 octombrie 2019 în legătură cu necesitatea efectuării lucrărilor cadastrale de

stabilire a hotarelor terenului cu nr. cadastral XXXXX.

Iar prin decizia din 10 octombrie 2019 emisă de registratorul SCT Chișinău

nr. 1, Dumitru Baciu, a fost refuzată înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor

4

asupra lor din motiv că potrivit bazei de date grafice deținute, lotul de teren cu

nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală 0,054 ha este parte integrantă a terenului

cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală de 1,7683 ha, prin urmare, cazul dat se

suprapune în totalitate cu terenul cu nr. cadastral XXXXX care deja este înregistrat

în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral XXXXX din 10 ianuarie 2008,

proprietar fiind Republica Moldova, Domeniul Public.

A relatat că la 7 noiembrie 2019, a fost înregistrată cu nr. 11/P532/19, cererea

prealabilă adresată Agenției Servicii Publice, prin care dânsul a solicitat anularea

deciziei din 10 octombrie 2019 emisă de registratorul SCT Chișinău nr. 1, Dumitru

Baciu, drept una ilegală, dispunerea înregistrării drepturilor de proprietate asupra

lotului de teren din mun. XXXXX or. XXXXX, extravilan, nr. cadastral XXXXX,

cu suprafața totală de 0,054 ha, de pe ÎP „Vierul”.

La 22 noiembrie 2019, a recepționat prin intermediul poștei, scrisoarea

nr. 11/P/532/2019/38/2019 din 19 noiembrie 2019 emisă de Agenția Servicii

Publice, Departamentul cadastru, prin care i-a fost adus la cunoștință despre

adoptarea deciziei registratorului din cadrul Agenției Servicii Publice, prin care s-a

decis a completa decizia din 10 octombrie 2019 emisă de registratorul SCT Chișinău

nr. 1, Dumitru Baciu, prin invocarea celor prevăzute în partea descriptivă a deciziei

și în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) lit. b1), e) din Legea cadastrului bunurilor

imobile, a refuza înregistrarea bunului imobil și a dreptului de proprietate solicitat.

Totodată, reclamantul a menționat că la 11 mai 1999, a procurat de la Mihail

Bulimag lotul de pământ pomicol în com. XXXXX mun. XXXXX, Întovărășirea

Pomicolă „Vierul”, care nu este ocupată de casă și alte anexe gospodărești în limitele

planului lotului respectiv, cu o suprafață totală de 0,0547 ha.

La 8 septembrie 1999, dreptul de proprietate al terenului sus numit a fost trecut

în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr. 2219 din 8 septembrie 1999,

iar titlul de autentificare al dreptului deținătorului de teren i-a fost eliberat la

8 septembrie 1999, în conformitate cu normele legale prevăzute la acel moment de

Codul civil din 1964.

Astfel, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren anumit, drept care

este perpetuu și nu se stinge prin neuz, în conformitate cu legislația în vigoare la acel

moment.

A mai notat reclamantul că a îndeplinit toate obligațiile existente în acea

perioadă conform Codului civil din 1964 pentru a deveni proprietarul terenului

identificat mai sus.

A considerat că decizia dată a fost emisă cu încălcarea art. 31 alin. (31) și (4)

din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998.

Cererea a fost depusă cu respectarea întru totul a prevederilor art. 28-29 din legea

menționată.

Refuzul oferit a fost motivat prin prisma art. 33 alin. (1) lit. b) și e) din Legea

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, însă în refuzul

eliberat, nu se oferă o argumentare clară care condiții de formă și conținut ale actelor

prezentate nu sunt conforme și respectiv, care parte a raporturilor civile se face

responsabilă de aceste neconcordanțe din moment ce serviciile fiscale de la

momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și până în prezent percep

impozitele de la dânsul, considerând această persoană drept proprietarul terenului

5

respectiv în baza actelor valabil eliberate și înregistrate la instituțiile de stat

competente la data încheierii și înregistrării lor, la fel care date și care informații din

actele prezentate nu corespund datelor din cadastru, or în mod logic și obiectiv,

anume în urma prezentării cărorva acte și cereri, cadastrul modifică datele din

registrele proprii și pe numărul cadastral prezentat.

A accentuat că, până la momentul actual, îi sunt livrate documentele de plată

de la Serviciul fiscal teritorial de stat competent, iar dânsul achită impozitul pe venit

pentru imobilul cu nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX or. XXXXX, extravilan,

Întovărășirea Pomicolă „Vierul”, fiind recunoscut de către organele de stat drept

proprietar în baza informației deținute de autoritățile Republicii Moldova.

Așadar, a considerat întemeiat că, din moment ce o instituție de stat a primit

informația veridică și poate identifica faptul că există un proprietar al acelui teren în

baza informațiilor înregistrate la acel moment în registrele de stat în baza Codului

civil din 1964, la fel și alte instituții de stat nu ar întâlni careva dificultăți în acest

sens, iar dacă și există date ce nu corespund cărorva date prezente în Registrul

cadastral actual, atunci acest fapt se datorează exclusiv unei erori tehnice a organului

cadastral teritorial care s-a ocupat de acest fapt.

Statul nu poate să recunoască o persoană în calitate de proprietar atunci când

are nevoie să obțină contribuțiile fiscale de la proprietarii unui bun imobil și în

același timp să nu recunoască o persoană în calitate de proprietar al unui teren atunci

când decide în mod arbitrar, deținând informația necesară în registrele de stat

valabile la momentul înregistrării dreptului de proprietate conform legislației actuale

la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și eliberării titlului de

proprietar, să deposedeze o persoană privată de un bun imobil fără o justă și

echitabilă recompensă și fără un scop legitim și proporțional, așa cum prevede

CtEDO.

A evidențiat că Primăria orașului Codru urma să înregistreze în registrele

deținute la acea perioadă și ulterior să prezinte toate informațiile și actele prin care

a înstrăinat bunurile sale imobile ce-i aparțineau cu drept de proprietate, iar

Ministerul Agriculturii, înainte de a înstrăina careva terenuri, urma să verifice

informațiile din registrele deținute de către instituțiile de stat, inclusiv Primăria

orașului Codru, dar și organele fiscale teritoriale conform procedurii legale obișnuite

asigurându-se astfel că terenul nu are deja un proprietar și nu este lovit de evicțiune

inclusiv dacă nu aparține persoanelor private în urma contractelor prin care s-au

înstrăinat careva loturi de teren asupra cărora urmează a se dispune, în acest sens,

considerând întemeiat că Ministerul Agriculturii nu putea să nu cunoască că acest

teren este înstrăinat și deja îi aparține.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 89, 90 Cod civil din

26 decembrie 1964, art. 315, 316 Cod civil din 22 iunie 2002, art. 500, 501 Cod civil

din 1 martie 2019, art. 196, 206, 208, 209, 211, 212 Cod administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei din 10 octombrie 2019 emisă

de registratorul SCT Chișinău nr. 1, Dumitru Baciu, urmare a examinării cererii

nr. 0101/19/26559 din 3 septembrie 2019, anularea deciziei registratorului din

cadrul IP „Agenția Servicii Publice” nr. 11/P/532/2019/38/2019 din 19 noiembrie

2019, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra în Registrul bunurilor

imobile dreptul de proprietate al lui asupra lotului de teren din mun. XXXXX

6

or. XXXXX, extravilan, nr. cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 0,054 ha, de

pe ÎP „Vierul”, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” să radieze din Registrul

bunurilor imobile înregistrarea dreptului de proprietate al Republicii Moldova

asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX or. XXXXX,

extravilan, în partea lotului de teren asupra bunului imobil din mun. XXXXX

or. XXXXX, extravilan, nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală de 0,054 ha, de pe

ÎP „Vierul”.

Prin încheierea din 8 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă cererea lui Ruslan Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Brăteanu privind atragerea în proces a Primăriei or. Codru și a Consiliului or. Codru

în calitate de terți, fiind atrași în proces în calitate de terți Primăria or. Codru și

Consiliul or. Codru.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan

Pitușcan, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu.

La 10 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal și la 11 martie 2021, prin

intermediul poștei electronice, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) și (2) Cod administrativ, Ruslan Pitușcan a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Ruslan Pitușcan și menținută hotărârea din 11 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că Agenția Servicii Publice în mod justificat a refuzat înregistrarea pe

numele lui Ruslan Pitușcan a dreptului de proprietate asupra terenului din

mun. XXXXX or. XXXXX, extravilan, nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,054

ha, din ÎP „Vierul”.

Or, terenul cu numărul cadastral XXXXX (număr convențional XXXXX) cu

suprafața totală de 0,0547 ha, constituie parte integrantă a terenului cu numărul

cadastral XXXXX cu suprafața totală de 1,7683 ha, ce se suprapune în totalitate cu

terenul nominalizat, care este înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu numărul

cadastral XXXXX din 10 ianuarie 2008 ca proprietatea publică a statului, în temeiul

Legii nr. 668/1995 pentru aprobarea Listei unităților ale căror terenuri destinate

agriculturii rămân în proprietatea statului.

Respectiv, statul, în persoana Agenției Proprietății Publice, în temeiul Legii

nr. 668 din 23 noiembrie 1995, a înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul

de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală de 1,7683

ha, iar terenul ce se pretinde a fi înregistrat de reclamant/apelant este parte integrantă

a ultimului și se suprapune cu cel din urmă.

Mai mult, a fost stabilit că la cererea de înregistrare depusă de avocatul

Veaceslav Brăteanu a fost anexat proiectul planului cadastral și nu planul cadastral

al bunului imobil întocmit, conform art. 25 din Legea cadastrului bunurilor imobile.

Așadar, prima instanță și instanța de apel au constatat că registratorul nu poate

admite înregistrarea unor suprapuneri de terenuri sau expropria o persoană în

favoarea alteia, iar refuzul înregistrării drepturilor poate fi soluționat prin acțiunea

7

în efectuarea înregistrării, prin acțiunea în justificare sau, după caz, prin acțiunea în

rectificare, dacă sunt prezente temeiurile indicate în Codul civil.

La 30 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ruslan Pitușcan a

depus recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de

chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale.

Astfel, reiterând cele invocate în cererea de chemare în judecată, Ruslan

Pitușcan a menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de

circumstanțele cauzei, de totalitatea probelor prezentate la dosar și prin urmare, au

adoptat hotărâri vădit neîntemeiate și ilegale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 noiembrie 2021,

în ședință publică.

Astfel, recursul depus la 30 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

de către Ruslan Pitușcan împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău este în termen.

La 23 februarie 2022, în adresa IP „Agenția Servicii Publice”, Guvernului

Republicii Moldova, Agenției Proprietății Publice, Primăriei or. Codru și Consiliului

or. Codru a fost expediată copia recursului depus de Ruslan Pitușcan, cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 205), fiind recepționată de către

Guvernul Republicii Moldova, Agenția Proprietății Publice, Primăria or. Codru și

Consiliul or. Codru la 1 martie 2022, iar de către IP „Agenția Servicii Publice” – la

2 martie 2022, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d. 206-209).

La 9 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Agenția Proprietății

Publice a depus referințe, prin care a solicitat respingerea recursului depus de Ruslan

Pitușcan ca fiind neîntemeiat, cu menținerea hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, IP „Agenția

Servicii Publice”, Guvernul Republicii Moldova, Primăria or. Codru și Consiliul

or. Codru nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus referințe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ruslan Pitușcan, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

8

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

9

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Ruslan Pitușcan.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ruslan Pitușcan se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10