2ra-48/22 — încasarea datoriai si penalitatii, precum declararea nulitătii contractului de fidejusiune

2ra-48/22 — încasarea datoriai si penalitatii, precum declararea nulitătii contractului de fidejusiune (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-48/22

2-16206283-01-2ra-12012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – A. Cucerescu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

DECIZIE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând recursul declarat de Vadim Demeanciuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

întreprinderea de furnizare a produselor petroliere „Ceinar” societate cu

răspundere limitată împotriva lui Vadim Demeanciuc, Boris Fedorișin și societății

comerciale „Agridon Fruct” societate cu răspundere limitată cu privire la

încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de judecată, și

la cererea de chemare în judecată reconvențională înaintată de Vadim

Demeanciuc împotriva întreprinderii de furnizare a produselor petroliere „Ceinar”

societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu societatea comercială

„Agridon Fruct” societate cu răspundere limitată, cu privire la declararea nulității

contractului de fidejusiune și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de întreprinderea de furnizare a produselor

petroliere „Ceinar” societate cu răspundere limitată, s-a casat integral hotărârea

din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o

hotărâre nouă, prin care s-a admis integral acțiunea inițială și s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reconvențională,

constată:

La 31 octombrie 2016, întreprinderea de furnizare a produselor petroliere

„Ceinar” societate cu răspundere limitată (în continuare ÎFPP „Ceinar” SRL) a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Demeanciuc, Boris

Fedorișin și societății comerciale „Agridon Fruct” societate cu răspundere

limitată (în continuare SC „Agridon Fruct” SRL) cu privire la încasarea datoriei,

penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contractului de împrumut nr. Z-

2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, ÎFPP „Ceinar” SRL i-a împrumutat

SC „Agridon Fruct” SRL suma de 3 400 000 de lei.

Ulterior, părțile contractante au încheiat acordurile adiționale nr. l din 04

februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie 2014, prin care au modificat raportul bilateral,

astfel încât valoarea împrumutului a constituit suma de 113 020 de dolari SUA și

127 712,23 de euro.

Conform condițiilor raportului juridic enunțat, împrumutatul SC „Agridon

Fruct” SRL s-a obligat față de împrumutătorul ÎFPP „Ceinar” SRL să restituie

suma împrumutului până la 01 aprilie 2015.

Totodată, în scopul garantării executării obligației debitorului SC „Agridon

Fruct” SRL de restituire integrală și în termen a sumei împrumutului, la 10 martie

2014, între ÎFPP „Ceinar” SRL, în calitate de creditor, Boris Fedorișin și Vadim

Demeanciuc, în calitate de fidejusori, au fost încheiate contractele de fidejusiune,

în baza cărora fiecare fidejusor s-a obligat să răspundă față de creditor pentru

executarea obligației debitorului privind restituirea sumei împrumutate în valoare

de 113 020 dolari SUA și 127 712,23 de euro, acordate debitorului SC „Agridon

Fruct” SRL în temeiul contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie

2014, dar și achitarea dobânzilor, penalităților și altor plăți și cheltuieli legate de

executarea acestui contract.

Suplimentar, la semnarea contractelor de fidejusiune din 10 martie 2014,

părțile contractante au convenit că, în cazul încălcării termenului de restituire a

împrumutului, fidejusorii Boris Fedorișin și Vadim Demeanciuc, în conformitate

cu pct. 2.1 lit. c) ale contractelor, urmează să achite creditorului

ÎFPP „Ceinar” SRL și o amendă contractuală în mărime de 0,25% din suma

neachitată, pentru fiecare zi de întârziere.

Reclamanta a menționat că debitorul SC „Agridon Fruct” SRL nu și-a onorat

obligațiunile asumate în baza contractului de împrumut, iar solicitările sale de a

soluționa pe cale extrajudiciară pretențiile de achitare a sumelor datorate au

rămas nesoluționate.

Prin urmare, reclamanta s-a considerat îndreptățită de a solicita pe cale

judiciară restituirea împrumutului și a plăților aferente atât de la debitorul

SC „Agridon Fruct” SRL, cât și de la fidejusorii Boris Fedorișin și Vadim

Demeanciuc.

Reclamanta ÎFPP „Ceinar” SRL a solicitat prin cererea de chemare în

judecată încasarea în mod solidar din contul SC „Agridon Fruct” SRL, a lui Boris

Fedorișin și a lui Vadim Demeanciuc în beneficiul său datoria contractuală în

sumă de 113 020 de dolari SUA și 127 712,23 de euro, amenda contractuală în

mărime de 0,25% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de

146 643,45 de dolari SUA și 165 706,62 de euro, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 17 martie 2017, Vadim Demeanciuc a înaintat acțiune reconvențională

împotriva ÎFPP „Ceinar” SRL, intervenient accesoriu SC „Agridon Fruct” SRL,

cu privire la declararea nulității contractului de fidejusiune și compensarea

cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 60-64).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Vadim Demeanciuc a menționat că

despre existența contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014

și a contractului de fidejusiune din 10 martie 2014 a aflat după depunerea de către

ÎFPP „Ceinar” SRL a cererii de chemare în judecată.

2

De asemenea, Vadim Demeanciuc a remarcat nu este și nici nu a fost

niciodată administrator sau fondator al SC „Agridon Fruct” SRL, precum și nu

deține sau a deținut vreodată controlul direct sau indirect asupra întreprinderii și,

nu este și nici nu a fost beneficiar efectiv al acesteia.

Reclamantul Vadim Demeanciuc a notat că, de facto, încheierea contractului

de fidejusiune din 10 martie 2014 nu a avut loc, deoarece el nu a purtat negocieri,

corespondență comercială și nici nu a participat la vreo întâlnire în cadrul căreia

să fi semnat personal acest contract de fidejusiune. Semnătura aplicată pe

contractul de fidejusiune la rubrica „fidejusor” din numele său nu îi aparține.

Respectiv, contractul de fidejusiune din 10 martie 2014 este nul și, prin urmare,

lipsit de efecte juridice.

Reclamantul Vadim Demeanciuc a solicitat prin cererea de chemare în

judecată reconvențională declararea nulității contractului de fidejusiune din 10

martie 2014 și compensarea din contul ÎFPP „Ceinar” SRL în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 60-64).

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de

ÎFPP „Ceinar” SRL.

S-a admis acțiunea reconvențională înaintată de Vadim Demeanciuc și s-a

anulat contractul de fidejusiune din 10 martie 2014, încheiat între

ÎFPP „Ceinar” SRL și Vadim Demeanciuc.

S-au încasat de la ÎFPP „Ceinar” SRL în beneficiul lui Vadim Demeanciuc

cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în marine de 25 000 de lei

(vol. I, f.d. 170-171, 180-186).

La 09 ianuarie 2020, ÎFPP „Ceinar” SRL a declarat apel împotriva hotărârii

din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând

casarea integrală a acesteia și emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă

integral acțiunea inițială și respinsă acțiunea reconvențională (vol. I, f.d. 177-

179).

În atare circumstanțe, completul consideră că, la demararea căii de atac în

ordine de apel, ÎFPP „Ceinar” SRL a respectat modul și termenul prevăzut la

art. 362 din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de ÎFPP „Ceinar” SRL și s-a menținut hotărârea din 12 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. II, f.d. 35, 36-45).

La 02 decembrie 2020, ÎFPP „Ceinar” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei

decizii noi, prin care să fie admisă integral acțiunea inițială și respinsă acțiunea

reconvențională (vol. II, f.d. 49-54).

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de ÎFPP „Ceinar” SRL.

S-a casat decizia din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a

remis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (vol. II, f.d. 94-101).

Prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de ÎFPP „Ceinar” SRL.

S-a casat integral hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani și s-a emis o hotărâre nouă, prin care:

3

S-a admis integral acțiunea inițială înaintată de ÎFPP „Ceinar” SRL.

S-a încasat în mod solidar din contul SC „Agridon Fruct” SRL, a lui Vadim

Demeanciuc și a lui Boris Fedorișin în beneficiul ÎFPP „Ceinar” SRL suma de

113 020 de dolari SUA și suma de 127 712,23 de euro sau echivalentul acestor

sume în MDL la data executării hotărârii, datoria conform contractului de

împrumut, suma de 146 643 de dolari SUA și 165 706,62 de euro cu titlu de

amendă contractuală sau echivalentul acestor sume în MDL la data executării

hotărârii, suma de 37 500 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată

pentru achitarea taxei de stat în apel și suma de 25 000 de lei, cu titlu de

compensare a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în recurs.

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

reconvențională înaintată de Vadim Demeanciuc (vol. II, f.d. 119-120, 121-134).

Curtea de Apel Chișinău și-a motivat soluția prin faptul că prima instanță a

interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, iar drept consecință eronat a ajuns la concluzia că ÎFPP „Ceinar” SRL nu

poate pretinde încasarea datoriei în temeiul unui contract de împrumut încheiat

fără intenția de a produce efecte juridice.

Instanța de apel a reținut că, prin prisma raporturilor obligaționale născute în

baza contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014 și a

contractelor de fidejusiune din 10 martie 2014, ÎFPP „Ceinar” SRL este

îndreptățită de a pretinde de la debitorul SC „Agridon Fruct” SRL și de la

fidejusorii Vadim Demeanciuc și Boris Fedorișin restituirea datoriei de 113 020

de dolari SUA și 127 712,23 de euro, precum și amenda contractuală în sumă de

146 643 de dolari SUA și 165 706,62 de euro.

Cu titlu subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a considerat Raportul de

expertiză judiciară nr. 2027-2029 din 01 octombrie 2019 (vol. I, f.d. 144-153),

prin care s-a constatat că semnătura din numele lui Vadim Demeanciuc din

contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014 nu a fost executată de către

acesta, dar de o altă persoană, nu constituie temei de declarare a nulității acestui

contract de fidejusiune, deoarece Vadim Demeanciuc nu a demonstrat faptul că a

sesizat organele de drept în vederea falsificării semnăturii sale aplicate pe acest

contract.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele lui Vadim Demeanciuc,

precum că despre existența contractului de fidejusiune f/n din 10 martie 2014 a

aflat după depunerea de către ÎFPP „Ceinar” SRL a cererii de chemare în

judecată, or, conform materialelor cauzei, pretențiile din 13 iulie 2015, 30

decembrie 2015 și 13 iulie 2016 au fost expediate inclusiv și lui Vadim

Demeanciuc.

La 28 decembrie 2021, Vadim Demeanciuc a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei recurate în partea admiterii pretențiilor formulate de ÎFPP „Ceinar” SRL

față de Vadim Demeanciuc, precum și în partea respingerii acțiunii

reconvenționale, cu adoptarea în această parte a unei decizii noi, prin care să fie

respinse pretențiile înaintate de către ÎFPP „Ceinar” SRL împotriva lui Vadim

Demeanciuc și să fie admisă acțiunea reconvențională (vol. II, f.d. 140-145 recto-

verso).

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept cuprinse în

cererea de chemare în judecată reconvențională, suplimentar invocând că instanța

de apel a dat o apreciere arbitrară și contradictorie probelor administrate la dosar,

4

a emis concluzii injuste și a aplicat eronat normele de drept ce guvernează

raportul material litigios.

Recurentul a notat că nu este și nici nu a fost administrator sau fondator al

SC „Agridon Fruct” SRL. Prin urmare, nu era interesat să depună garanții

personale pentru activitatea unei întreprinderi cu care nu a avut nicio legătură.

Vadim Demeanciuc a menționat că motivul atragerii sale la răspundere

juridică civilă pentru neexecutarea obligațiilor terțului SC „Agridon Fruct” SRL

conform contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, rezidă

din presupusa semnare de către dânsul a contractului de fidejusiune din 10 martie

semnat acest contract de fidejusiune. Respectiv, neparticipând la constituirea

raporturilor juridice de fidejusiune cu ÎFPP „Ceinar” SRL, nu poate să suporte

obligațiile ce derivă din acest act juridic.

Cu atât mai mult că, prin Raportul de expertiză judiciară nr. 2027-2029 din

01 octombrie 2019 s-a constatat că semnătura aplicată din numele lui Vadim

Demeanciuc la rubrica „ПОРУЧИТЕЛЬ” „Демянчук В” din contractul de

fidejusiune f/n din 10 martie 2014, încheiat între Vadim Demeanciuc și

ÎFPP „Ceinar” SRL, nu a fost executată de către Vadim Demeanciuc, dar de o

altă persoană prin procedeul imitației semnăturilor autentice ale titularului.

Recurentul a învederat că nu și-a exprimat în modul stabilit de lege

consimțământul, care ar fi servit ca temei de apariție a actului juridic, nu și-a

manifestat expres voința de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații

civile față de ÎFPP „Ceinar” SRL pentru neexecutarea de către SC „Agridon

Fruct” SRL a obligațiilor sale asumate prin contractul de împrumut nr. Z-2/10-01-

14 din 10 ianuarie 2014. Astfel, contractul de fidejusiune din 10 martie 2014,

încheiat între creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL și fidejusorul Vadim Demeanciuc,

este lovit de nulitate absolută și este lipsit de efecte juridice, deoarece acesta este

semnat de o altă persoană decât cea indicată ca parte contractantă.

În atare circumstanțe, recurentul a considerat eronată concluzia instanței de

apel, precum că Vadim Demeanciuc urmează să răspundă solidar împreună cu

SC „Agridon Fruct” SRL și Boris Fedorișin față de creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL

pentru neexecutarea contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie

2014.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Chișinău neîntemeiat a ajuns la

concluzia că „raportul experților judiciari nu constituie temei de declarare a

nulității contractului de fidejusiune din 10 martie 2014, încheiat între Vadim

Demeanciuc și ÎFPP „Ceinar” SRL, deoarece acesta nu a demonstrat că sesizat

organele de drept în vederea falsificării semnăturii sale”. Omisiunea sesizării

organelor de drept cu privire la falsificarea semnăturii lui Vadim Demeanciuc în

contractul de fidejusiune din 10 martie 2014 incumbă intimatului

ÎFPP „Ceinar” SRL, care a administrat un mijloc de probă fals.

Mai mult ca atât, instanța de apel nici nu a dat apreciere faptului că prin

acțiunea înaintată, ÎFPP „Ceinar” SRL pretinde restituirea de la Vadim

Demeanciuc, Boris Fedorișin și SC „Agridon Fruct” SRL a unei datorii în sumă

de 113 020 de dolari SUA și 127 712,23 de euro, iar conform pretinsului contract

de fidejusiune din 10 martie 2014, care este semnat de altă persoană decât Vadim

Demeanciuc, suma totală a răspunderii fidejusorului conform datoriei de bază

constituie 127 712,23 de euro și 105 416 de dolari SUA.

5

Astfel, suma încasată de către instanța de apel în mod solidar din contul

debitorului și fidejusorilor excede suma pentru care poartă răspundere fidejusorul

în baza contractului din 10 martie 2014.

La fel, Curtea de Apel Chișinău a încasat în beneficiul creditorului

ÎFPP „Ceinar” SRL amenda contractuală (penalitate) în mărime de 0,25% din

suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, calculată din 01 aprilie 2015 până la

31 august 2016, deși, conform art. 268 lit. a) din Codul civil (în redacția în

vigoare la perioada pertinentă speței, acțiunile privind încasarea penalității se

prescriu în termen de 6 luni.

La 12 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia recursului declarat de Vadim Demeanciuc împotriva deciziei din

30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune

referințe asupra acestuia (vol. II, f.d. 148).

Potrivit adeverințelor oficiului poștal, trimiterile poștale DS8005857464AS

și DS8005857429AS expediate în adresa ÎFPP „Ceinar” SRL nu au fost reclamate

de către destinatar (vol. II, f.d. 155, 156).

Totodată, conform extrasului din poștal electronică, la 03 martie 2022,

Curtea Supremă de Justiție a notificat prin e-mail reprezentantului intimatei

ÎFPP „Ceinar” SRL, avocatului Vitalie Caldîba, copia recursului declarat de

Vadim Demeanciuc împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău (vol. II, f.d. 164).

Însă, până la examinarea recursului, ÎFPP „Ceinar” SRL și reprezentantul

acesteia, avocatul Vitalie Caldîba, nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu

au depus referințe în care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor

formulate în recurs.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate

fi stabilită data când decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost comunicată lui Vadim Demeanciuc, iar drept consecință nu poate fi stabilit

momentul când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca

hotărârea judecătorească.

Prin încheierea din 16 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat admisibil recursul declarat de Vadim Demeanciuc împotriva deciziei

din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului lărgit

pentru examinare în fond.

Conform art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

6

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea participanților sau a

reprezentanților acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței efectuarea controlului

judiciar al deciziei din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar data și

ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Totodată,

instanța de recurs a opinat că toate punctele de vedere, care puteau exista în

această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor

prezente la dosar. Cu atât mai mult că, în esență, recurenta și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a

cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs

Finlanda, 19 aprilie 2007, §§ 72-75; Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, §§ 66,

72; Pönkä vs Estonia, 08 noiembrie 2016, §§ 33-34, decizia nr. 95 din 19

decembrie 2016 a Curții Constituționale, §§ 26-27).

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia necesității admiterii recursului și casării deciziei

instanței de apel în partea respingerii acțiunii reconvenționale și admiterii

pretențiilor formulate de ÎFPP „Ceinar” SRL împotriva lui Vadim Demeanciuc, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral

acțiunea reconvențională și respinse ca neîntemeiate pretențiile înaintate de

ÎFPP „Ceinar” SRL față de Vadim Demeanciuc, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Cercetând starea de fapt, în baza materialelor din dosar, Colegiul atestă că,

la 10 ianuarie 2014, ÎFPP „Ceinar” SRL, în calitate de împrumutător și

SC „Agridon Fruct” SRL, în calitate de împrumutat au semnat contractul de

împrumut nr. Z-2/10-01-14 (vol. I, f.d. 7-8).

Conform pct. 1.1, 1.2 și 2.3 ale contractului, ÎFPP „Ceinar” SRL a transmis

în proprietatea SC „Agridon Fruct” SRL suma de 3 400 000 de lei, iar ultima s-a

obligat să restituie împrumutul nu mai târziu de 09 ianuarie 2015.

Potrivit ordinelor de plată anexate la materialele dosarului, la 28 ianuarie

2014, creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL a transmis debitorului SC „Agridon

Fruct” SRL, în baza contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie

2014, suma de 2 000 000 de lei, iar la 04 februarie 2014 suma de 1 261 000 de lei

(vol. I, f.d. 20, 21).

Ulterior, prin acordurile adiționale nr. l din 04 februarie 2014 și nr. 2 din 01

iulie 2014, părțile contractante au modificat raportul bilateral, astfel încât

SC „Agridon Fruct” SRL și-a asumat obligația să restituie împrumutătorului

ÎFPP „Ceinar” SRL, în baza contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10

ianuarie 2014, suma de 113 020 de dolari SUA și 127 712,23 de euro până la 01

aprilie 2015 (vol. I, f.d. 9, 10).

De asemenea, prin pct. 3.2 al contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din

10 ianuarie 2014, modificat prin acordurile adiționale nr. l din 04 februarie 2014

și nr. 2 din 01 iulie 2014, părțile au convenit că în cazul în care împrumutatul nu-

7

și va executa obligațiile prevăzute la pct. 1.1, 1.2 și 2.3 ale contractului de

împrumut, va achita o penalitate de 0,25% din suma neachitată, pentru fiecare zi

de întârziere.

Totodată, Colegiul constată că, în scopul garantării executării obligației

debitorului SC „Agridon Fruct” SRL față de creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL în

baza contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014,

ÎFPP „Ceinar” SRL, în calitate de creditor a încheiat la 10 martie 2014 cu Boris

Fedorișin și Vadim Demeanciuc, în calitate de fidejusori, două contracte de

fidejusiune (vol. I, f.d. 11, 13 recto-verso).

Conform clauzelor contractelor de fidejusiune, Boris Fedorișin și Vadim

Demeanciuc și-au asumat obligația față de creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL să

răspundă pentru neexecutarea de către debitorul SC „Agridon Fruct” SRL a

obligațiilor asumate în baza contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10

ianuarie 2014, inclusiv prin achitarea corpului împrumutului, achitarea

dobânzilor, penalităților și altor plăți și cheltuieli legate de executarea acestui

contract.

Actul de verificare a decontărilor reciproce atestă că, la situația din 01 iulie

2014, debitorul SC „Agridon Fruct” SRL avea o datorie față ÎFPP „Ceinar” SRL

în sumă de 3 261 000 de lei, echivalentul a 127 712,23 de euro și 113 020 dolari

SUA (vol. I, f.d. 19).

La 13 iulie 2014, 30 decembrie 2015, 09 februarie 2016 și 13 iulie 2016

creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL a expediat în adresa debitorului SC „Agridon

Fruct” SRL și fidejusorilor Boris Fedorișin și Vadim Demeanciuc somațiile

nr. 24, nr. 44, nr. 2 și nr. 14, prin care a adus la cunoștință că debitorul nu și-a

exercitat obligația de a restitui în termen împrumutul acordat în baza contractului

de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, deși data scadentă a fost 01

aprilie 2015. Astfel, creditorul a solicitat restituirea împrumutului în sumă de

127 712,23 de euro și 113 020 dolari SUA, precum și a penalităților (vol. I,

f.d. 22, 25, 28, 30).

Invocând neexecutarea de către SC „Agridon Fruct” SRL, Boris Fedorișin și

Vadim Demeanciuc a obligațiilor conform contractului de împrumut nr. Z-2/10-

01-14 din 10 ianuarie 2014 și contractelor de fidejusiune din 10 martie 2014,

creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta

acțiune, solicitând încasarea în mod solidar din contul SC „Agridon Fruct” SRL,

a lui Boris Fedorișin și a lui Vadim Demeanciuc în beneficiul său datoria

contractuală în sumă de 113 020 de dolari SUA și 127 712,23 de euro, amenda

contractuală în mărime de 0,25% din suma datorată, pentru fiecare zi de

întârziere, în sumă de 146 643,45 de dolari SUA și 165 706,62 de euro, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

La 17 martie 2017, pârâtul Vadim Demeanciuc a înaintat acțiune

reconvențională împotriva ÎFPP „Ceinar” SRL, intervenient accesoriu

SC „Agridon Fruct” SRL, prin care a solicitat declararea nulității contractului de

fidejusiune din 10 martie 2014, semnat din numele său și compensarea din contul

ÎFPP „Ceinar” SRL în beneficiul său a cheltuielilor de judecată, invocând că

semnătura aplicată pe contractul de fidejusiune la rubrica „fidejusor” din numele

său nu îi aparține. Respectiv, contractul de fidejusiune din 10 martie 2014 este

nul și, prin urmare, lipsit de efecte juridice (vol. I, f.d. 60-64).

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani, prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a respins cererea de

8

chemare în judecată înaintată de ÎFPP „Ceinar” SRL și a admis acțiunea

reconvențională înaintată de Vadim Demeanciuc, anulând contractul de

fidejusiune din 10 martie 2014, încheiat între ÎFPP „Ceinar” SRL și Vadim

Demeanciuc (vol. I, f.d. 170-171, 180-186).

Rejudecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia

din 30 septembrie 2021, a casat integral hotărârea din 12 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis integral acțiunea inițială înaintată de ÎFPP „Ceinar” SRL.

S-a încasat în mod solidar din contul SC „Agridon Fruct” SRL, a lui Vadim

Demeanciuc și a lui Boris Fedorișin în beneficiul ÎFPP „Ceinar” SRL suma de

113 020 de dolari SUA și suma de 127 712,23 de euro sau echivalentul acestor

sume în MDL la data executării hotărârii, datoria de plată conform contractului

de împrumut, suma de 146 643 de dolari SUA și 165 706,62 de euro cu titlu de

amendă contractuală sau echivalentul acestor sume în MDL la data executării

hotărârii, suma de 37 500 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată

pentru achitarea taxei de stat în apel și suma de 25 000 de lei, cu titlu de

compensare a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în recurs.

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

reconvențională înaintată de Vadim Demeanciuc (vol. II, f.d. 119-120, 121-134).

Luând în considerare că decizia instanței de apel a fost contestată numai de

Vadim Demeanciuc și în partea ce-l privește pe acesta, instanța de recurs va

verifica legalitatea deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

doar în partea raporturilor obligaționale între Vadim Demeanciuc și

ÎFPP „Ceinar” SRL.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, Colegiul constată că instanța de apel a cercetat superficial starea de

fapt în partea verificării existenței raporturilor obligaționale între Vadim

Demeanciuc și ÎFPP „Ceinar” SRL, iar drept consecință a dat o apreciere eronată

acestora, interpretând și aplicând greșit normele de drept material, fapt ce a

succedat pronunțarea unei soluții parțial neîntemeiate.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședința de judecată

Articolul 240 din Codul de procedură civilă stipulează în alin. (1) că la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

În corespundere cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În sensul art. 130 din Codul de procedură civilă, (1) instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

9

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare

și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Prin prisma art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Reieșind din specificul și obiectele materiale ale acțiunii inițiale și acțiunii

reconvenționale, Colegiul vădește că, pentru a da o apreciere viabilă faptelor

privind existența sau inexistența datoriei debitorului SC „Agridon Fruct” SRL față

de creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL, precum și a presupuselor obligații ale

fidejusorilor Vadim Demeanciuc și Boris Fedorișin de a răspunde solidar

împreună cu debitorul, mai întâi de toate trebuie cercetate argumentele invocate

de Vadim Demeanciuc în privința nulității contractului de fidejusiune semnat din

numele său. Examinarea prioritară a temeiurilor de nulitate este dictată de

necesitatea constatării existenței sau nu a temeiurilor puse la baza acțiunii inițiale,

deoarece executarea unei obligații este determinată de existența acesteia.

În debutul analizei sale, instanța de recurs decelează că niciuna din părțile și

participanții cauzei nu au contestat existența raporturilor contractuale între

debitorul SC „Agridon Fruct” SRL și creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL.

Astfel, prin prisma art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care

stipulează că faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care

cealaltă parte nu le-a negat, este degrevată de probațiunea existenței raporturilor

obligaționale între SC „Agridon Fruct” SRL și creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL,

rezultate din contractul de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014,

modificat prin acordurile adiționale nr. l din 04 februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie

2014.

În privința nulității absolute a contractului de fidejusiune din 10 martie 2014,

presupus a fi încheiat între creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL și fidejusorul Vadim

Demeanciuc, Colegiul reține că potrivit art. 11 lit. c) din Codul civil (în redacția în

vigoare la momentul depunerii acțiunii reconvenționale), apărarea dreptului civil se

face prin recunoașterea nulității actului juridic.

Conform art. 1146 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare la

momentul încheierii contractului de fidejusiune), prin contract de fidejusiune, o

parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau

parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului. Prin fidejusiune se poate garanta și

o obligație viitoare sau afectată de modalități.

În sensul art. 1150 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare la momentul

încheierii contractului de fidejusiune), fidejusiunea poate să rezulte din acordul

părților, poate fi impusă prin lege sau poate fi instituită de instanța de judecată.

Potrivit art. 1147 din Codul civil (în redacția în vigoare la momentul

încheierii contractului de fidejusiune), contractul de fidejusiune, pentru a fi valabil,

10

trebuie încheiat în scris. În cazul în care fidejusorul execută obligația, viciul de

formă se consideră înlăturat.

Din interpretarea sistemică a normelor precitate rezultă că fidejusiunea este o

garanție, care constă în angajamentul pe care și-l asumă un terț al unui raport civil

(fidejusor) față de creditor de a executa obligația debitorului, în caz că acela nu o

va executa.

Colegiul observă că fidejusiunea este întotdeauna de natură contractuală, iar

unul din caracterele juridice ale contractului de fidejusiune este consensualitatea,

ceea ce presupune că raporturile juridice între creditor și fidejusor pot produce

efecte după ce părțile au ajuns la un acord de voință asupra clauzelor esențiale ale

contractului.

Pentru a fi valabil, contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în mod

obligatoriu în formă scrisă. Astfel, forma scrisă simplă este de ajuns pentru ca

contractul să fie valabil, însă, este important ca părțile să poată stabili cu

certitudine că înscrisul e semnat de persoana respectivă.

Instanța de recurs denotă că în argumentarea acțiunii reconvenționale și a

nulității contractului de fidejusiune încheiat între creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL și

fidejusorul Vadim Demeanciuc, ultimul a invocat că semnătura aplicată pe acest

contract din numele său nu îi aparține și a fost executată de către o persoană terță.

Întru verificarea aserțiunilor invocate de către Vadim Demeanciuc în acțiunea

reconvențională, prima instanță a dispus efectuarea expertizei grafoscopice a

semnăturii și a pus în fața experților următoarele întrebări: 1) aparține sau nu

semnătura aplicată din contractul de fidejusiune din 10 martie 2014 lângă numele

Demeanciuc lui Vadim Demeanciuc?; 2) semnătura aplicată în contractul de

fidejusiune din 10 martie 2014 lângă numele Demeanciuc V. prezintă sau nu

semne de contrafacere/falsificare? (vol. I, f.d. 139-140).

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 2027-2029 din 01 octombrie

2019 întocmit de Centrului Național de Expertize Judiciare, semnătura de la

numele lui Vadim Demeanciuc de la rubrica ,,ПОРУЧИТЕЛЬ” „Демянчук В” din

contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014, încheiat între Vadim Demeanciuc

și ÎFPP „Ceinar” SRL, cusut la f.d. 118, nu a fost executată de către Vadim

Demeanciuc, dar de o altă persoană prin procedeul imitației semnăturilor

autentificate ale titularului. Semnătura de la numele lui Vadim Demeanciuc de la

rubrica ,,ПОРУЧИТЕЛЬ” „Демянчук В” din contractul de fidejusiune f/n din 10

martie 2014 din contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014, încheiat între

Vadim Demeanciuc și ÎFPP „Ceinar” SRL, cusut la f.d. 118, a fost executată direct

pe actul examinat cu instrument scriptural – stilou cu bilă și pastă de culoare

violetă. Careva urme de pregătire tehnică prealabilă a semnăturii în cauză nu au

fost depistate (vol. I, f.d. 144-150, 151-153 „a”).

Așadar, instanța de recurs consideră Raportul de expertiză judiciară nr. 2027-

2029 din 01 octombrie 2019 întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare ca

fiind o probă concludentă, ce demonstrează că semnătură aplicată la rubrica

„fidejusor” din contractul de fidejusiune fără număr din 10 martie 2014, la care

este indicat numele Vadim Demeanciuc nu îi aparține acestuia, fiind executată de

către o altă persoană.

La capitolul dat Colegiul reține prevederile art. 195 din Codul civil (în

redacția în vigoare la perioada pertinentă speței), care definea actul juridic civil ca

manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

11

Conform art. 196 alin. (3) din Codul civil (în redacția în vigoare la perioada

pertinentă speței), actul juridic bilateral este manifestarea de voință concordantă a

două părți.

Potrivit art. 199 din Codul civil (în redacția în vigoare la perioada pertinentă

speței), consimțământ este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a

încheia un act juridic. Consimțământul este valabil dacă provine de la o persoană

cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu este

viciat.

Articolul 216 din Codul civil (în redacția în vigoare la perioada pertinentă

speței) stipula că actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod

(nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de

prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul părților (nulitate

relativă).

Articolul 217 din Codul civil (în redacția în vigoare la perioada pertinentă

speței) prevedea în alin. (1)-(3) că nulitatea absolută a actului juridic poate fi

invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată

o invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de

către părți a actului lovit de nulitate. Acțiunea în constatare a nulității absolute este

imprescriptibilă.

Prin prisma art. 220 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare la perioada

pertinentă speței), actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt

nule dacă legea nu prevede altfel.

Așadar, din sensul normelor precitate rezultă că unul din elementele

definitorii ale actului juridic civil este manifestarea voinței persoanelor de a naște,

modifica ori stinge raporturi juridico-civile cu alte persoane.

Manifestarea voinței trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor

juridice, adică nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Intenția de a produce efecte juridice fiind un element necesar de valabilitate a

actului juridic civil.

Din art. 199 din Codul civil rezultă că una din trăsăturile definitorii ale

consimțământului este exteriorizarea voinței persoanei de a încheia un act juridic.

Pentru a fi considerat valabil la încheierea actelor juridice, consimțământul trebuie

să fie liber și dat în cunoștință de cauză. Respectiv, voința autorilor actelor juridice

civile de a avea relații cu alte persoane trebuie să fie manifestată și exteriorizată

fără careva vicii.

În condițiile speței, este în afara oricărui dubiu că Vadim Demeanciuc nu și-a

manifestat voința de a da naștere cărorva raporturi juridico-civile cu

ÎFPP „Ceinar” SRL în baza contractului de fidejusiune f/n din 10 martie 2014, or,

conform Raportului de expertiză judiciară nr. 2027-2029 din 01 octombrie 2019

întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare, semnătura din numele lui

Vadim Demeanciuc de la rubrica „fidejusor” din contract nu a fost executată de

către acesta, dar de o altă persoană prin procedeul imitației semnăturilor

autentificate ale titularului.

Respectiv, se atestă că contractul de fidejusiune nu a fost semnat de către

Vadim Demeanciuc, iar prin urmare acesta nu și-a exteriorizat consimțământul de

a răspunde față de creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL pentru neexecutarea de către

debitorul SC „Agridon Fruct” SRL a obligațiilor sale rezultate din contractul de

împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, modificat prin acordurile

adiționale nr. l din 04 februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie 2014.

12

La capitolul dat, Colegiul apreciază concluziile instanței de apel din §80 al

deciziei, precum că „concluziile experților judiciari nu constituie temei de

declarare a nulității contractului de fidejusiune f/n din 10 martie 2014, încheiat

între Vadim Demeanciuc și ÎFPP „Ceinar” SRL, or, la actele cauzei lipsesc probe

care să dovedească faptul că Vadim Demeanciuc a sesizat organele de drept în

vederea falsificării semnăturii acestuia” ca fiind contrare prevederilor art. 11 din

Codul civil, care prevede că apărarea dreptului civil se face inter alia prin

recunoașterea nulității actului juridic.

Sesizarea organului de urmărire penală de a identifica și a atrage la

răspundere penală a persoanelor care au falsificat semnătura lui Vadim

Demeanciuc în contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014 încheiat cu

ÎFPP „Ceinar” SRL este un drept al lui Vadim Demeanciuc, dar nu o obligație.

Mai mult ca atât, acest drept îi revine și ÎFPP „Ceinar” SRL.

Astfel, la caz, se vădește că Vadim Demeanciuc a ales metoda de apărare a

drepturilor sale civile prin depunerea în instanța de judecată a unei acțiuni

reconvenționale de declarare a nulității actului juridic, din motiv că semnătura

aplicată pe contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014 din numele său a fost

executată de către o altă persoană. La rândul său, ÎFPP „Ceinar” SRL, nu a

demonstrat prin probe concludente, pertinente și admisibile că Vadim

Demeanciuc și-a manifestat neviciat voința de da naștere obligațiilor sale de a

răspunde față de ÎFPP „Ceinar” SRL pentru neexecutarea de către debitorul

SC „Agridon Fruct” SRL a obligațiilor rezultate din contractul de împrumut nr. Z-

2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, modificat prin acordurile adiționale nr. l din 04

februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie 2014.

Cu titlu de consecință, Colegiul constată nulitatea contractului de fidejusiune

fără număr, încheiat la 10 martie 2014 între creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL și

fidejusorul Vadim Demeanciuc, deoarece acesta are un viciu fundamental, și

anume falsificarea semnăturii fidejusorului Vadim Demeanciuc, ceea ce presupune

lipsa consimțământului liber exprimat din partea lui Vadim Demeanciuc de a avea

raporturi juridico-civile de fidejusiune cu creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL.

În asemenea circumstanțe, Colegiul urmează să declare nul contractul de

fidejusiune fără număr, încheiat la 10 martie 2014 între creditorul

ÎFPP „Ceinar” SRL și fidejusorul Vadim Demeanciuc.

Având în vedere dezideratele expuse supra, Colegiul consideră că instanța de

apel eronat a constatat ca valabile raporturile juridico-civile între

ÎFPP „Ceinar” SRL și Vadim Demeanciuc născute în baza contractului de

fidejusiune fără număr, încheiat la 10 martie 2014 și obligația ultimului de a

răspunde solidar pentru neexecutarea de către debitorul SC „Agridon Fruct” SRL a

obligațiilor sale față de ÎFPP „Ceinar” SRL rezultate din contractul de împrumut

nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, modificat prin acordurile adiționale nr. l din

04 februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie 2014.

Cu titlu subsecvent, instanța de recurs consideră necesar de a admite integral

pretenția lui Vadim Demeanciuc cu privire la compensarea din contul

ÎFPP „Ceinar” SRL în beneficiul său a cheltuielilor de judecată, or, în conformitate

cu art. 94 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

13

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor

de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

Dacă, fără a trimite cauza spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau

pronunță o nouă hotărâre, instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător

repartizarea cheltuielilor de judecată.

La capitolul dat, Colegiul constată că, la depunerea cererii de chemare în

judecată reconvențională, Vadim Demeanciuc a achitat taxa de stat pentru pretenția

cu caracter nematrimonial privind declararea nulității contractului de fidejusiune în

cuantum de 100 de lei, conform ordinului de încasare a numerarului nr. 3DOM-

N000 din 17 martie 2017, eliberat de BC „Moldova-Agroindbank” SA, filiala

nr. 10 Chișinău și în cuantum de 24 900 de lei, conform transferului se mijloace

bănești către părți terțe din 12 decembrie 2018, eliberat de BC „Moldova-

Agroindbank” SA, sucursala Miron Costin (vol. I, f.d. 59 și 113).

De asemenea, la demararea prezentei căi de atac în ordine de recurs, Vadim

Demeanciuc a achitat taxa de stat în cuantum de 12 500 de lei pentru contestarea

deciziei instanței de apel în partea admiterii acțiunii principale și 12 500 de lei

pentru contestarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii

reconvenționale, în total suma de 25 000 de lei, conform ordinului de plată

nr.427983669 din 27 decembrie 2021 emis de SA „FinComBank” (vol. II, f.d.139).

Astfel, recurentului Vadim Demeanciuc urmează a-i fi compensat din contul

ÎFPP „Ceinar” SRL cheltuielile de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat

în cuantum de 25 000 de lei la depunerea cererii de chemare în judecată

reconvenționale și 25 000 de lei la depunerea cererii de recurs împotriva deciziei

din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în total suma de 50 000 de lei.

Generalizând ipotezele descrise surpa, Colegiul urmează să caseze decizia din

30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii acțiunii

reconvenționale depuse de Vadim Demeanciuc și în partea admiterii pretențiilor

ÎFPP „Ceinar” SRL îndreptate împotriva lui Vadim Demeanciuc, pronunțând în

această parte o hotărâre nouă, prin care să fie admisă acțiunea reconvențională

depusă de Vadim Demeanciuc, să fie declarat nul contractul de fidejusiune fără

număr încheiat la 10 martie 2014 între creditorul ÎFPP „Ceinar” SRL și fidejusorul

Vadim Demeanciuc, să fie respinse pretențiile înainte de ÎFPP „Ceinar” SRL

împotriva lui Vadim Demeanciuc ca fiind neîntemeiate și să fie compensate din

contul ÎFPP „Ceinar” SRL în beneficiul lui Vadim Demeanciuc cheltuielile de

judecată suportate de acesta.

În conformitate cu art. 94, art. 239-241, art. 243, art. 442, art. 444 și art. 445

alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Vadim Demeanciuc.

Se casează parțial decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

și anume în partea respingerii acțiunii reconvenționale depuse de Vadim

Demeanciuc și în partea admiterii pretențiilor întreprinderii de furnizare a

produselor petroliere „Ceinar” societate cu răspundere limitată formulate și

îndreptate împotriva lui Vadim Demeanciuc și în această parte se pronunță o

hotărâre nouă, prin care:

14

Se admite cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Vadim

Demeanciuc împotriva întreprinderii de furnizare a produselor petroliere „Ceinar”

societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu societatea comercială

„Agridon Fruct” societate cu răspundere limitată, cu privire la declararea nulității

contractului de fidejusiune și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se declară nul contractul de fidejusiune fără număr încheiat la 10 martie 2014

între creditorul întreprinderea de furnizare a produselor petroliere „Ceinar”

societate cu răspundere limitată și fidejusorul Vadim Demeanciuc.

Se resping pretențiile formulate de către întreprinderea de furnizare a

produselor petroliere „Ceinar” societate cu răspundere limitată și înaintate

împotriva lui Vadim Demeanciuc, ca fiind neîntemeiate.

Se încasează de la întreprinderea de furnizare a produselor petroliere

„Ceinar” societate cu răspundere limitată, IDNO 1003600114592, cu sediul în

satul Seliște, raionul Orhei, în beneficiul lui Vadim Demeanciuc, născut în data de

XXX, IDNP XXX, domiciliat în mun. XXX, str. XXX, suma de 25 000 (douăzeci

și cinci de mii) de lei, cu titlu de compensare a taxei de stat achitate la depunerea

cererii de chemare în judecată reconvenționale și 25 000 (douăzeci și cinci de mii)

de lei taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs împotriva decizia din 30

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar în total suma de 50 000 (cincizeci

de mii) de lei.

În rest, se menține decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

în partea admiterii pretențiilor formulate de întreprinderea de furnizare a

produselor petroliere „Ceinar” societate cu răspundere limitată și îndreptate

împotriva lui Boris Fedorișin și a societății comerciale „Agridon Fruct” societate

cu răspundere limitată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

Mariana Pitic

Aliona Miron

15