2ra-270/21 — Încasarea datoriei

2ra-270/21 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-270/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Judecător - A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători - V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de IFPP ”Ceinar” SRL,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de IFPP ”Ceinar” SRL

către Demeanciuc Vadim, Fedorișin Boris și SC ”Agridon Fruct” SRL, cu privire la

încasarea în mod solidar a datoriei contractuale, a amenzii contractuale și

compensarea cheltuielilor de judecată,

și la acțiunea reconvențională înaintată de Demeanciuc Vadim către IFPP ”Ceinar”

SRL, intervenient accesoriu SC ”Agridon Fruct” SRL, cu privire la declararea

nulității contractului de fidejusiune și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, prin care s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 decembrie 2019,

c o n s t a t ă:

La 31 octombrie 2016, IFPP ”Ceinar” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Demeanciuc Vadim, Fedorișin Boris și SC ”Agridon Fruct” SRL, cu

privire la încasarea în mod solidar a datoriei contractuale în sumă de 113020 dolari

SUA și 127712,23 Euro, a amenzii contractuale în mărime de 0,25% din suma

datorată, pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 146643,45 dolari SUA și

165706,62 Euro, și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, potrivit contractului de împrumut nr.Z-2/10-

01-14 din 10 ianuarie 2014, IFPP ”Ceinar” SRL i-a împrumutat SC ”Agridon Fruct”

SRL, suma de 3400000 lei, iar ulterior, în rezultatul modificării raportului bilateral și

încheierii acordurilor adiționale nr. l din 04 februarie 2014 și nr. 2 din 01 iulie 2014,

valoarea împrumutului a constituit suma de 113020 dolari SUA și 127 712,23 euro.

Conform condițiilor raportului juridic enunțat, împrumutatul SC ”Agridon Fruct”

SRL, s-a obligat față de împrumutătorul IFPP ”Ceinar” SRL, să restituie suma

împrumutului până la data de 01 aprilie 2015.

Totodată, în scopul garantării executării obligației debitorului SC ”Agridon Fruct”

SRL de restituire integrală și în termen a sumei împrumutului enunțat, la 10 martie

2014, între IFPP ”Ceinar” SRL în calitate de creditor și Fedorișin Boris și

Demeanciuc Vadim în calitate de fidejusori, au fost încheiate contractele de

1

fidejusiune, în baza cărora, fiecare fidejusor, s-a obligat să răspundă față de creditor

pentru executarea obligației debitorului privind restituirea sumei împrumutate în

valoare de 113020 Dolari SUA și 127712,23 euro, acordate SC ”Agridon Fruct” SRL,

în temeiul contractului de împrumut nr.Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, dar și

achitarea dobânzilor, penalităților și altor plăți și cheltuieli legate de executarea

acestui contract.

Suplimentar, la semnarea contractelor de fidejusiune din 10 martie 2014, părțile

contractante au convenit că, în cazul încălcării termenului de restituire a

împrumutului, fidejusorii Fedorișin Boris și Demeanciuc Vadim, în conformitate cu

pct.2.1 lit. c) ale contractelor, urmează să achite creditorului IFPP ”Ceinar” SRL și o

amendă contractuală în mărime de 0,25% din suma neachitată, pentru fiecare zi de

întârziere.

Astfel, dat fiind faptul că debitorul nu și-a onorat obligațiunile asumate în baza

contractului de împrumut, iar solicitările extrajudiciare de achitare a sumelor

datorate, au rămas nesoluționate, reclamanta se consideră îndreptățită de a solicita

restituirea împrumutului și a plăților aferente, cât de la SC ”Agridon Fruct” SRL, atât

și de la fidejusorii Fedorișin Boris și Demeanciuc Vadim.

La 17 martie 2017, Demeanciuc Vadim a înaintat acțiune reconvențională

împotriva IFPP ”Ceinar” SRL, intervenient accesoriu SC ”Agridon Fruct” SRL cu

privire la declararea nulității contractului de fidejusiune din 10 martie 2014 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale, reclamantul/pârât a menționat că despre

existența contractului de împrumut nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014 și a

contractului de fidejusiune din 10 martie 2014, a aflat după depunerea de către IFPP

“Ceinar” SRL a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, s-a menționat că Demeanciuc Vadim nu este și nici nu a fost

niciodată administrator fondator al SC ”Agridon Fruct” SRL, precum și nu deține sau

a deținut vreodată controlul direct sau indirect asupra întreprinderii și, nu este și nici

nu a fost beneficiar efectiv al acesteia.

Suplimentar, Demeanciuc Vadim a afirmat că, încheierea contractului de

fidejusiune din 10 martie 2014, nu a avut loc, or, el nu a purtat negocieri,

corespondență comercială și nici nu a participat la vreo întâlnire în cadrul căreia să fi

semnat personal contractul de fidejusiune din 10 martie 2014.

În altă ordine de idei, a precizat că, semnătura aplicată în contractul de fidejusiune,

la rubrica ”FIDEJUSOR” numele Demeanciuc Vadim, nu-i aparține, respectiv,

contractul de fidejusiune din 10 martie 2014 este nul și, prin urmare, lipsit de efecte

juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12 decembrie 2019, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de IFPP ”Ceinar” SRL.

S-a admis acțiunea reconvențională înaintată de Demeanciuc Vadim și s-a anulat

contractul de fidejusiune din 10 martie 2014, încheiat între IFPP “Ceinar” SRL și

Demeanciuc Vadim.

S-au încasat de la IFPP ”Ceinar” SRL în beneficiul lui Demeanciuc Vadim

cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în marine de 25000 lei.

La 09 ianuarie 2020, IFPP ”Ceinar” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12

decembrie 2019, și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională înaintată de Demeanciuc

2

Vadim, să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, a fost respins apelul

declarat de IFPP ”Ceinar” SRL, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, din 12 decembrie 2019.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel și făcând referire

la concluziile primei instanțe, Curtea de apel a remarcat că, din prevederile

contractului nr. Z-2/10-01-14 din 10 ianuarie 2014, nu se desprinde scopul acordării

împrumutului în sumă de 3400000 lei.

De asemenea, prin prisma prevederilor art.221 din Codul civil, instanța de apel a

menționat că, IFPP ”Ceinar” SRL nu poate pretinde încasarea datoriei în temeiul unui

contract de împrumut încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, dat fiind

faptul că acesta este lovit de nulitate absolută, or, probele pe care le-a prezentat IFPP

”Ceinar” SRL, în vederea justificării pretențiilor din acțiune, pun la îndoială existență

circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a cazului, la caz a faptului

acordării împrumutului respectiv.

În context, instanța s-a referit la faptul că acordarea cu titlu de împrumut de către,

IFPP ”Ceinar” SRL a sumei de 3400000 lei, nu este justificată prin documente

primare contabile, or, simpla reflectare a acesteia întru-un contract, nu poate constitui

un fapt juridic, care poate duce la apariția cărorva obligații civile, la caz a constatării

faptului acordării împrumutului.

Suplimentar, instanța de apel a făcut referire la faptul că suma datoriei solicitată la

înaintarea acțiunii, nu coincide cu suma împrumuturilor indicate în dispozițiile de

plată, anexate în copie, emise de către BC ”Moldindconbank” SA.

În altă ordine de idei, cu referire la contractul de fidejusiune încheiat între IFPP

”Ceinar” SRL și Demeanciuc Vadim, instanța de apel a remarcat că, conform

Raportului de Expertiză Judiciară 2027-2029 din 01 octombrie 2019 al Centrului

Național de Expertize Judiciare, efectuat în prezenta cauză, s-a concluzionat că,

semnătura lui Demeanciuc Vadim la rubrica ”Поручитель”: ”Демянчук В” din

contractul de fidejusiune f/n din 10 martie 2014, nu a fost executată de către

Demeanciuc Vadim, dar de o altă persoană. Or, în condițiile speței, nu poate fi

admisă cerința de încasare a datoriei din contul lui Demeanciuc Vadim, în baza unui

contract pe care nu l-a semnat.

Astfel, odată ce a constatat nulitatea contractului de împrumut din 10 ianuarie

2014, precum și că semnătura din contractul de fidejusiune din 10 martie 2014, nu-i

aparține lui Demeanciuc Vadim, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a

considerat corectă soluția primei instanțe, de respingere integrală a acțiunii IFPP

”Ceinar” SRL.

La 02 decembrie 2020, a fost înregistrat recursul declarat de IFPP ”Ceinar” SRL,

prin care a fost solicitată casarea atât a deciziei Curții de Apel Chișinău din 30

septembrie 2020, cât și a hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, din 12

decembrie 2019, cu emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea cererii de recurs, reiterând circumstanțele de fapt reflectate în cererea

de chemare în judecată și cererea de apel, recurenta a notat că circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii nu au fost examinate sub toate aspectele, nu au

fost constatate și elucidate pe deplin, or, acestea au ignorat înscrisurile care confirmă

existența raporturilor juridice de împrumut și transmiterea/primirea cu împrumut a

sumelor contractate.

De asemenea, reprezentantul recurentei a menționat că instanțele de judecată au

3

încălcat normele procedurale la examinarea prezentului litigiu, or, cauza a fost

examinată în lipsa unei persoane și anume a SC ”Agridon Fruct” SRL sau succesorii

săi legali, circumstanțe care prin prisma prevederilor art.432 alin.(3) lit.b) din Codul

de procedură civilă, reprezintă temei legal pentru casarea hotărârilor contestate.

În altă ordine de idei, reprezentantul recurentei a menționat că la examinarea

prezentei cauzei civile, au fost aplicate eronat și normele de drept material, or, în

pofida lipsei invocării solicitării de nulitate absolută, instanțele precedente, în mod

arbitrar și ilegal au constatat nulitatea contractelor de împrumut și de fidejusiune, iar

pe de altă parte, respingerea pretențiilor reclamantei/recurentă, se bazează tot pe

înscrisurile prezentate de IFPP ”Ceinar” SRL care, de altfel, confirmă faptul

transmiterii/primirii împrumutului contractat.

La 22 și 23 februarie 2021, avocatul Bîrcă Valeriu, în interesele lui Demeanciuc

Vadim, a depus referință la recursul declarat de IFPP ”Ceinar” SRL, solicitând

considerarea ca fiind inadmisibilă a cererii de recurs.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie

2020 a fost expediată participanților la proces, și inclusiv reprezentantului IFPP

”Ceinar” SRL – avocatului Caldîba Vitalie prin intermediul poștei electronice, la 01

noiembrie 2020. (f.d. 47 vol.II)

Astfel, Colegiul lărgit constată că recursul IFPP ”Ceinar” SRL din 02 decembrie

2020, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, a fost

depus în termen. (f.d. 49 vol.II)

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2021, recursul declarat de

IFPP ”Ceinar” SRL împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie

2020, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art.444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de IFPP ”Ceinar” SRL și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție.

4

Colegiul lărgit constată că, IFPP ”Ceinar” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Demeanciuc Vadim, Fedorișin Boris și SC ”Agridon Fruct”

SRL, cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei contractuale în sumă de 113020

dolari SUA și 127712, 23 Euro, a amenzii contractuale în mărime de 0,25% din suma

datorată, pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 146643,45 dolari SUA și

165706,62 Euro, și compensarea cheltuielilor de judecată.

La rândul său, Demeanciuc Vadim a înaintat acțiune reconvențională împotriva

IFPP ”Ceinar” SRL, intervenient accesoriu SC ”Agridon Fruct” SRL cu privire la

declararea nulității contractului de fidejusiune din 10 martie 2014 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, prin hotărârea din 12 decembrie 2019, a respins cererea de chemare în

judecată înaintată de IFPP ”Ceinar” SRL. A admis acțiunea reconvențională înaintată

de Demeanciuc Vadim, cu anularea contractului de fidejusiune din 10 martie 2014,

încheiat între IFPP “Ceinar” SRL și Demeanciuc Vadim și a dispus încasarea de la

IFPP ”Ceinar” SRL în beneficiul lui Demeanciuc Vadim cheltuielile de judecată

legate de achitarea taxei de stat în marine de 25000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, a fost respins apelul

declarat de IFPP ”Ceinar” SRL, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, din 12 decembrie 2019.

Examinând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a

examinat cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor argumentelor

invocate de către participanții la proces și circumstanțelor cauzei, precum și probelor

anexate la materialele cauzei, care sunt importante pentru soluționarea justă a

litigiului, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,

decizia fiind motivată insuficient.

În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de apel

era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel și motivarea

acesteia nu reliefează asupra tuturor argumentelor expuse de către participanții la

proces în prezenta acțiune, precum și nu reflectă aprecierea tuturor probelor

importante pentru soluționarea cauzei.

Astfel, prin decizia din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a ajuns la

concluzia netemeiniciei cererii de apel formulate de IFPP ”Ceinar” SRL, dar nu a

argumentat cu suficientă claritate etiologia acestei concluzii, or, Colegiul lărgit atrage

atenția asupra faptului că instanța de apel, a reiterat concluziile primei instanțe,

făcând trimitere la faptul că în contractul de împrumut nu a fost indicat scopul

acordării împrumutului, iar prin efectul actelor juridice fictive, IFPP “Ceinar” SRL nu

ar fi în drept de a pretinde încasarea datoriei în temeiul unui contract de împrumut

lovit de nulitate absolută.

Cu toate acestea, Colegiul lărgit remarcă că, potrivit art.240 alin.(3) din Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant, iar conform art.373 alin.(6) din Codul de procedură civilă,

apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decât aceea

5

din hotărârea atacată cu apel, cu excepția cazurilor când consimte și când hotărârea

este atacată și de alți participanți la proces.

Astfel, coroborând prevederile normelor legale citate supra cu soluția instanțelor de

judecată, inclusiv a instanței de apel, Colegiul lărgit constată că limitele temeiului și

obiectului acțiunii inițiale ale IFPP “Ceinar” SRL, au fost depășite în mod

inadmisibil, fapt care constituie o aplicare eronată a normelor procedurale și care sub

incidența art.432 alin.(2) și (4) din Codul de procedură civilă, reprezentând temei de

casare a actului judecătoresc.

De asemenea, în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Însă, instanța de apel nu a elucidat dacă prima instanță a dat o apreciere

corespunzătoare tuturor circumstanțelor și probelor relevante aspectului nulității

contractului de împrumut, precum și în ce măsură neindicarea scopului acordării

împrumutului afectează esența contractului de împrumut, în condițiile în care

debitorul principal, cu care a fost încheiat contractul de împrumut - SC ”Agridon

Fruct” SRL, nici nu a pus în discuție legalitatea acestui act.

În context, potrivit prevederilor art. 216 alin.(1) din Codul civil, actul juridic este

nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută), iar conform art.217

alin.(1) din Codul civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice

persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Colegiul lărgit atestă că, nulitatea absolută poate fi invocată dacă: - lipsește un

element esențial pentru formarea actului juridic, precum consimțământul, obiectul,

cauza, forma cerută ad validatem; - prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine

normelor imperative, ordinii publice, sau bunelor moravuri; - actul juridic este fictiv

sau simulat; - actul juridic este încheiat de o persoană fără capacitate de exercițiu; -

actul juridic este încheiat de un minor în vârstă de la 7 la 14 ani; - nu este respectată

obligația de înregistrare a actului juridic ca condiție de valabilitate.

De asemenea, întrucât, de regulă, actele juridice produc efecte juridice numai între

părți, anume acestea au, în primul rând, interes să invoce nulitatea absolută.

Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar

interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: - să fie recunoscut de lege; nu

poate fi invocat un interes ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri; -

să fie în strânsă legătură cu cauza nulității; - să fie născut și actual; nu poate fi temei

pentru declararea nulității un interes viitor, eventual, incert, sau care s-a epuizat către

momentul invocării nulității.

În această ordine de idei este remarcabil faptul că, în pofida lipsei invocării

nulității absolute și fără a ține cont că, raporturile obligaționale ale IFPP “Ceinar”

SRL, pe de o parte, și ale SC ”Agridon Fruct” SRL și Fedorișin Boris, pe alta, au fost

confirmate printr-un cumul de probe (necontestate) care reflectă o activitate

financiară prin diminuarea cuantumului sumei împrumutate inițial, instanța de apel a

evitat verificarea aplicării corecte de către prima instanță a normelor legale la

examinarea prezentei cauze civile precum și argumentarea complexă în acest sens,

dar în mod arbitrar a constatat nulitatea contractului de împrumut.

Mai mult ca atât, la materialele pricinii nu a fost administrat niciun înscris care să

infirme încheierea contractului de împrumut între IFPP “Ceinar” SRL și SC ”Agridon

Fruct” SRL, ceea ce prin prisma art.207, alin.(2) din Codul civil, prezumă

6

valabilitatea actelor juridice din speță și demonstrează inconsistența concluziilor

instanței de apel, cu privire la pretinsa nulitate a contractului de împrumut pe motivul

neindicării scopului acordării împrumutului.

În altă ordine de idei, deși constată nulitatea contractului de împrumut nr.Z-2/10-

01-14 din 10 ianuarie 2014 încheiat între IFPP ”Ceinar” SRL și SC ”Agridon Fruct”

SRL, instanța de apel susține poziția primei instanțe cu privire la temeiurile admiterii

acțiunii reconvenționale înaintate de către Demeanciuc Vadim, care se bazează pe

faptul că acesta nu ar fi semnatarul contractului de fidejusiune, fapt care, în principiu,

vine în contradicție cu cele constatate inițial.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar la

aspectele constatate de către prima instanță.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru

admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21

ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având

posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă

soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei

hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces

echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de

judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante

întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc

de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1

din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă și

justă cazului supus judecării și de a verifica corectitudinea aplicării de către instanța

de apel a cadrului legal, în condițiile când instanța de apel și prima instanță nu au dat

o apreciere corespunzătoare probelor prezentate de către participanții la proces și au

omis să se expună asupra argumentelor și cerințelor formulate, oferind în decizie

explicații neclare și insuficiente.

Or, potrivit art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

7

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel urma să constate și elucideze pe

deplin circumstanțele cauzei și probele prezentate în cest sens, să le examineze și să

le dea o apreciere în cumul, reflectând în decizie motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de celelalte, așa cum prevede alin.(4) al art.130 din Codul de

procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialității.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite prezenta cauză

civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să emită

o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și esențiale ale

pricinii. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele

pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții la proces,

dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună asupra tuturor

argumentelor și cerințelor formulate de către toți participanții la proces.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de IFPP ”Ceinar” SRL.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de IFPP ”Ceinar” SRL către Demeanciuc

Vadim, Fedorișin Boris și SC ”Agridon Fruct” SRL, cu privire la încasarea în mod

solidar a datoriei contractuale, a amenzii contractuale și compensarea cheltuielilor de

judecată, și la acțiunea reconvențională înaintată de Demeanciuc Vadim către IFPP

”Ceinar” SRL, intervenient accesoriu SC ”Agridon Fruct” SRL, cu privire la

declararea nulității contractului de fidejusiune și încasarea cheltuielilor de judecată, și

se remite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

8