2ra-100/22 — incasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-100/2022

2-20135945-01-2ra-26012022

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Î N C H E I E R E

16 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nina Graciova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Nina Graciova împotriva Ioanei Cazacenco privind încasarea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 30 octombrie 2020, Nina Graciova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ioanei Cazacenco cu privire la încasarea prejudiciului material în

mărime de 6000 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei rezultat

din comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul

contravențional.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 13 octombrie 2020, ora 14.00,

Ioana Cazacenco prezentându-se la domiciliul său a amenințat-o cu răfuiala fizică,

a agresat-o fizic, aplicându-i și două lovituri în regiunea capului cu un baston, în

rezultat fiindu-i cauzate leziuni corporale sub formă de factură a mâinii drepte,

echimoze pe diferite părți ale corpului. Pe lângă leziunile corporale cauzate, a

suferit și moral, fiindu-i provocate dureri fizice și stres. Consideră că este

îndreptățită să solicite recuperarea prejudiciului material și moral cauzat de către

pârâta Ioana Cazacenco.

Prin hotărârea din 10 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Nina Graciova împotriva Ioanei Cazacenco cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

S-a încasat din contul Ioanei Cazacenco în beneficiul Ninei Graciova suma de

1500 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretenția cu privire la repararea

prejudiciului material a fost respinsă.

S-a încasat din contul Ioanei Cazacenco în beneficiul statului suma de 100 de

1

lei, cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, a fost admis

parțial apelul declarat de către Nina Graciova.

S-a modificat hotărârea primei instanțe prin majorarea cuantumului

prejudiciului moral încasat de la 1500 de lei la 3000 de lei, în rest a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

S-a încasat din contul Ioanei Cazacenco în beneficiul Ninei Graciova

cheltuieli de asistență juridică la judecarea apelului în mărime de 750 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a

constatat că apelanta Nina Graciova nu a prezentat la materialele dosarului probe

confirmative care să demonstreze existența pagubei materiale cazate ca urmare

acțiunilor ilicite ale intimatei Ioana Cazacenco. Cu referire la prevederile art. 118

alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu pot fi acceptate argumentele apelantei

Nina Graciova, precum că nu a cunoscut despre faptul că era necesar de a păstra

bonurile de plată privind cheltuielile pentru procurarea medicamentelor și de a le

prezenta instanței de judecată.

Colegiul judiciar a constatat că, în cadrul judecării apelului, Nina Graciova la

materialele dosarului a anexat bonuri de plată privind procurarea unor

medicamente la suma de 591,34 lei, însă nu a putut concretiza de către ce medic i-a

fost prescris tratamentul și administrarea medicamentelor respective, precum și

perioada în care au fost prescrise. A fost în imposibilitate de a explica și

consecutivitatea procurării unor medicamente din una și aceeași farmacie.

Conform bonurilor fiscale pentru procurarea medicamentelor prezentate la

cererea de apel s-a demonstrat incontestabil ca fiind eliberate cu mult timp după

cazul maltratării apelantei Nina Graciova, care a avut loc la data de 13 octombrie

2020, respectiv consecutivitatea eliberării după ore, nu demonstrează ca fiind

probe în susținerea poziției sale. Astfel, apelanta nu a fost demonstrat că, bonurile

fiscale prezentate confirmă existența a careva cheltuieli pentru procurarea

medicamentelor pentru tratamentul medical prescris de către un medic și care ar fi

în legătură cauzală cu vătămările cauzate la data de 13 octombrie 2020 de către

intimata Ioana Cazacenco.

Respectiv, instanța de apel a constatat că Nina Graciova nu a respectat

prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă și nu a probat existența

unui prejudiciu material cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale intimatei Ioana

Cazacenco, din care considerente această pretenție a fost respinsă ca neîntemeiată.

Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță nu a elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante, privind soluționarea pretenției de încasare a

prejudiciului moral cauzat.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca întemeiate argumentele apelantei

Nina Graciova, precum că prin acțiunile intimatei Ioana Cazacenco i-au fost

cauzate stare de stres, insomnie, că apelanta a fost atacată de către intimata

aflându-se la domiciliul său și că până în prezent nu se simte în siguranță. La

rândul său, intimata Ioana Cazacenco până în prezent nu și-a cerut scuze pentru

faptul cauzării vătămărilor corporale, iar în cumul circumstanțele în cauză

demonstrează că în urma acțiunilor prejudiciabile ale intimatei, apelantei i-au fost

cauzate suferințe psihice considerabile, suma de 1500 de lei stabilită de către

instanța de fond nefiind suficientă pentru a acoperi suferințele morale. Mai mult,

apelanta Nina Graciova, este pensionară și la momentul maltratării de către

2

intimată avea vârsta de 61 ani, ceea ce la fel este un criteriu important la evaluarea

prejudiciului moral cauzat. Astfel, instanța de apel a constatat că, Nina Graciova a

avut de suferit ca urmare a acțiunilor prejudiciabile ale intimatei Ioana Cazacenco,

iar suma acordată de prima instanță cu titlu de prejudiciul moral, urmează să fie

majorată până la 3 000 de lei. Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a

încasa de la Ioana Cazacenco, în beneficiul Ninei Graciova cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 750 de lei ca fiind una reală, necesară și rezonabilă.

La 12 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Nina Graciova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea parțială a

deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei hotărâri noi

prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că, la adoptarea deciziei instanța de apel a

aplicat eronat normele de drept material conform prevederilor art. 432 alin. (2)

lit. c), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

A menționat că nu a cunoscut despre faptul că urma să păstreze bonurile de

plată ce confirmă procurarea medicamentelor pentru confirmarea prejudiciului

material, însă după ce a cunoscut despre acest fapt a anexat la cererea de apel

bonuri de plată de care însă instanța de apel nu a ținut cont.

A susținut că, în perioada pandemiei, medicii de familie acordă consultații

inclusiv și la telefon, iar preparatele care sunt fără prescripție medicală obligatorie

le-a procurat după posibilitate. Instanța de apel nu a ținut cont și de practica

națională la stabilirea mărimii prejudiciului moral or, până în prezent are probleme

de sănătate în urma leziunilor cauzate de către Ioana Cazacenco.

La 10 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de către Nina Graciova, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 197).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 11 noiembrie

2021.

La data de 10 decembrie 2021, a fost expediată în adresa participanților la

proces decizia motivată (f.d. 84).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 12 ianuarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

4

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Nina

Graciova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, prin urmare este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nina Graciova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5