2r-301/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral

Dosarul nr. 2r-301/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul sediul central (jud. M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

DECIZIE

1 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen

Grosu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iuri Cara împotriva lui

Vasili Stoianov cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral

împotriva încheierii din 3 martie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen

Grosu privind repunerea în termen a apelului și restituit apelul declarat de Iuri Cara,

reprezentat de avocatul Eugen Grosu

constată:

La 1 noiembrie 2018, Iuri Cara a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasili Stoianov cu privire la repararea prejudiciului material și

prejudiciului moral.

Întemeindu-și pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1422 Cod civil,

art. 219-226 CPC, a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului în

beneficiul lui a sumei în mărime de 2 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și a

sumei în mărime de 120 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul central, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasat de la Vasili Stoianov în beneficiul lui Iuri Cara prejudiciul

material în mărime de 2 000 de lei, prejudiciul moral în mărime de 3 500 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei.

La 5 noiembrie 2019, Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen Grosu a

declarat apel împotriva hotărârii din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Cahul sediul

central, prin care a solicitat admiterea acestuia, repunerea în termen a apelului,

1

încasarea din contul lui Vasile Stoianov în beneficiul lui a prejudiciului moral în

mărime de 120 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 3 martie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea depusă de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen Grosu

privind repunerea în termen a apelului și restituit apelul declarat de Iuri Cara,

reprezentat de avocatul Eugen Grosu.

La 21 mai 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Iuri Cara, reprezentat de

avocatul Eugen Grosu a declarat recurs împotriva încheierii din 3 martie 2020 a

Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii

instanței de apel, repunerea în termen a cererii de apel cu trimiterea cauzei la

rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că la 5 noiembrie 2019, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Eugen Grosu a declarat apel preventiv împotriva

hotărârii primei instanțe, cu solicitarea repunerii în termen din motiv că la

3 octombrie 2019 a fost încheiat contractul de asistență juridică între el și avocatul

Eugen Grosu, dar din 4 octombrie 2019 până la 5 noiembrie 2019, avocatul Eugen

Grosu s-a aflat în arest, ultimul neavând posibilitate de a-i comunica despre

imposibilitatea de a declara apel în termen.

A considerat că prin încheierea recurată i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil și liberul acces la justiție.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată

în adresa pârților la 13 martie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 121), fiind recepționată de reprezentantul recurentului, avocatul Eugen Grosu

la 23 martie 2020, ceea ce se atestă prin copia avizului de recepție anexată la cererea

de recurs (f. d. 134).

Având în vedere că prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 55 din 17 martie

2020 a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe

perioada 17 martie – 15 mai 2020, iar potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1

din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a RM, pe durata stării de

urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să

curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență

instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020, se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 21 mai 2020 în

termenul legal.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei

certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără

examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

2

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea din 3 martie 2020

a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Iuri Cara,

reprezentat de avocatul Eugen Grosu privind repunerea în termen a apelului și

restituit apelul declarat de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen Grosu (f. d. 113-

119).

La adoptarea acestei soluții instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, în raport cu motivele

recursului și cadrul legal aplicabil speței, instanța de recurs constată ca justificată

concluzia instanței de apel cu privire la depunerea apelului de către Iuri Cara în afara

termenului legal și lipsa temeiului de repunere a apelului în termen.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs va reține prevederile art. 362

alin. (1) CPC potrivit cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la norma legală enunțată, instanța de recurs constată că dispozitivul

hotărârii Judecătoriei Cahul sediul central a fost pronunțat la 30 septembrie 2019,

prin urmare termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de apel, prevăzut de art. 362

alin. (1) CPC, a expirat la 30 octombrie 2019 (f. d. 73).

Cu toate acestea apelul împotriva hotărârii din 30 septembrie 2019 a

Judecătoriei Cahul sediul central a fost depus de către Iuri Cara, reprezentat de

avocatul Eugen Grosu numai la 5 noiembrie 2019, prin urmare cu depășirea

termenului legal (f. d. 79).

Instanța de recurs notează că, deși dispozitivul hotărârii contestate a fost

pronunțat în lipsa lui Iuri Cara, faptul dat nu influențează termenul de depunere a

apelului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Or, legiuitorul, prin dispozițiile art. 362 CPC, nu condiționează termenul de

30 de zile pentru depunerea apelului de data recepționării copiei dispozitivului

hotărârii primei instanțe sau a hotărârii motivate, dar de data pronunțării

dispozitivului hotărârii.

Mai cu seamă că actele cauzei denotă indubitabil că Iuri Cara cunoștea despre

existența și examinarea cauzei în prima instanță, or însăși acesta a depus prezenta

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasili Stoianov, fiind prezent în ședința

de judecată din 5 septembrie 2019, care a fost întreruptă pentru data de 9 septembrie

2019 ora 14:00 pentru a fi pronunțată hotărârea, dar care a fost amânată pentru data

3

de 30 septembrie 2019 ora 14:00, din motiv că nu a fost redactată hotărârea din cauza

volumului mare de lucru (f. d. 69-71).

Ca urmare, fiind cert că Iuri Cara cunoștea despre existența și examinarea

cauzei în prima instanță, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum

sugerează atât jurisprudența CEDO cât și cea națională, de a proteja drepturile sale

de acces la instanță și de a îndeplini actele de procedură în conformitate cu

prevederile legale, inclusiv și prin depunerea apelului în termenul legal.

În context, este de remarcat că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor

art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis

termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către

instanță, corect a refuzat în repunerea în termen a apelului declarat de Iuri Cara.

Și asta deoarece, repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură,

este un beneficiu acordat de lege titularului de drept, având un caracter excepțional,

în sensul că o astfel de cerere este admisibilă doar în cazul în care depășirea acestui

termen se datorează unor cauze temeinic justificate.

Or, argumentul lui Iuri Cara invocat ca temei de repunere în termen a apelului

și adus de către acesta în recurs în dezacord cu incheierea instanței de apel, precum

că dânsul la 3 octombrie 2019 a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul

Eugen Grosu, care în perioada 4 octombrie 2019 - 5 noiembrie 2019 s-a aflat în arest,

astfel neavând posibilitatea de a-i comunica despre imposibilitatea de a depune

apelul în termen, nu este unul care poate fi luat în considerație de către instanță ca

moitiv de repunere în termen.

Și asta deoarece, după cum corect a reținut și instanța de apel, Iuri Cara a avut

posibilitatea de a depune personal apelul nemotivat sau de a încheia un contract de

asistență juridică cu un alt avocat, pentru a-și realiza dreptul său de atac a hotărârii

judecătorești în interiorul termenului prevăzut de lege.

Astfel finnd, este cert că Iuri Cara nu a prezentat probe incontestabile în

susținerea solicitării cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, care

ar confirma imposibilitatea îndepliniri actului procedural în termen.

Distinct de cele menționate, se atestă legalitatea încheierii din 3 martie 2020

a Curții de Apel Cahul, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de

Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen Grosu privind repunerea în termen a

apelului și restituit apelul declarat de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen Grosu.

Iar admiterea spre examinare a unui apel tardiv, ar avea un efect incompatibil

cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenție și

ar încălca dreptul intimaților la un proces echitabil.

În susținerea acestei concluzii vine și jurisprudența constantă a CEDO care

statuează că înrăutățirea unei situații juridice, care a devenit irevocabilă datorită

aplicării termenului de prescripție sau care ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă

termenul de prescripție s-ar fi aplicat, este incompatibilă cu principiul securității

raporturilor juridice (hotărârea din 18 iunie 2008 pe cauza SRL Dacia versus

Moldova, cererea nr. 3052/04, § 77).

4

Față de cele ce preced și având în vedere că încheierea instanței de apel este

întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Iuri Cara, reprezentat de avocatul Eugen

Grosu.

Se menține încheierea din 3 martie 2020 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Iuri Cara împotriva lui Vasili Stoianov cu

privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5