2ra-1398/22 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr.2ra-1398/22

2-21136618-01-2ra-03102022

Prima instanță - Judecătoria Comrat, sediul Central ( jud.: D. Guțu )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Comrat (jud.: D. Fujenco, I. Caraianu, A. Mironov)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Barbul Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zdravcov Nicolae

împotriva lui Barbul Serghei privind încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 14 aprilie 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de Zdravcov Nicolae și apelul incident depus de Zdravcov

Nicolae și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 02

decembrie 2021,

împotriva hotărârii suplimentare a Curții de Apel Comrat din 30 iunie 2022,

c o n s t a t ă :

La 15 septembrie 2021, Zdravcov Nicolae a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Barbul Serghei privind încasarea prejudiciului material și

moral cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii a indicat, că la 02 august 2021 a fost gresat de către

Barbul Serghei care i-a acuzat leziuni corporale, ceea a dus la vătămarea ușoară a

sănătății.

Examenul medical a arătat că lui Zdravcov Nicolae, i-au fost aplicate multiple

lovituri în regiune feții și a corpului, fiindu-i cauzat traumatism cranio-cerebral

închis, comoție cerebrală, plagă din partea stângă a regiunii feței, echimoză pe

pleoapa de jos a ochiului drept.

Ca urmare, în privința lui Barbul Serghei a fost întocmit procesul-verbal cu

privire la contravenție prevăzut de art. 78 alin.(2) Cod contravențional.

Din cauza acțiunilor ilicite a fost nevoit să urmeze un tratament medicamentos,

ceea ce a dus la suportarea unor cheltuieli în mărime de 1596,96 lei.

Respectiv, Barbul Serghei prin acțiunile sale ilegale i-a cauzat prejudiciu moral

care consideră oportun a fi estimat în cuantum de 100 000 lei, suferințe psihice

suportate ca urmare a acțiunilor de huliganism, disconfort emoțional, precum și stări

1

de stres și frică pentru viața și sănătatea sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 02 decembrie 2021,

cererea de chemare în judecată depusă de Zdravcov Nicolae, s-a admis parțial.

S-a încasat de Barbul Serghei în beneficul lui Zdravcov Nicolae suma de

1596,96 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

S-a încasat de Barbul Serghei în beneficul statului suma de 250 lei cu titlu de

cheltuieli de plata taxei de stat. În rest, cererea de chemare în judecată, s-a respins

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit procesului-verbal cu privire

la contravenție din 12 august 2021 Zdravcov Nicolae a fost sancționat

contravențional în baza art.78 alin.(2) Cod Contravențional, pentru faptul că la 02

august 2021, l-a agrest fizic pe Barbul Serghei.

Prin săvârșirea acțiunilor descrise în procesul-verbal cu privire la contravenție

pârâtul a cauzat reclamantului suferințe fizice și psihice și respectiv, în temeiul art.

1998 Cod civil urmează să reparare prejudiciul cauzat, atât material cât și moral.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 20 decembrie 2021, Barbul

Serghei a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Central din

02 decembrie 2021, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La 03 martie 2022, Zdravcov Nicolae a declarat apel incident solicitând,

casarea hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Central din 02 decembrie 2021 în

partea respingerii acțiunii și adoptarea unei decizii noi de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 14 aprilie 2022, s-a respins apelul

declarat de Barbul Serghei și apelul incident depus de Zdravcov Nicolae și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 02 decembrie 2021.

Prin hotărârea suplimentară a Curții de Apel Comrat din 30 iunie 2022, s-a

încasat de la Barbul Serghei în beneficul lui Zdravcov Nicolae suma de 1500 lei, cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 02 august 2022, Barbul Serghei a declarat recurs împotriva deciziei din 14

aprilie 2022 și a hotărârii suplimentare din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziilor instanței de apel și hotărârii primei

instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivare a invocat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 370

alin. (1) din Codul civil. Nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, concluziile instanței fiind în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Decizia instanței de apel nu conține nici o apreciere, ce ar determina definitiv

și incontestabil certitudinea adoptării soluției.

Decizia instanței de apel este una nemotivată, iar concluziile sunt expuse într-o

formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere

cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu.

Examinând cauza instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, nu au constatat corect natura raporturilor juridice aferente situației de caz.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că

2

Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul deciziei la 14 aprilie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Recurentul a susținut că deciziile instanței de apel i-au fost cunoscute la 22

iunie 2022, fiind-ui comunicate prin intermediul oficiului poștal. Respectiv, cererea

de recurs declarată la 02 august 2022, se încadrează în termenul prevăzut de art.434

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 04 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la

data primirii scrisorii, însă corespondența s-a returnat instanței cu mențiunea

nereclamant (f.d.161).

Până la data examinării referinței, intimatul nu a manifestat opțiunea de a

depune referință.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

3

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat Barbul Serghei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Barbul Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători

Mariana Pitic

Victor Burduh

4