2ra-161/22 — repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea integritatii corporale

2ra-161/22 — repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea integritatii corporale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-161/2022

2-20143480-01-2ra-04022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nina Bujeacu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Dmitri Diulgher împotriva Ninei Bujeacu privind repararea prejudiciului cauzat prin

vătămarea integrității corporale,

împotriva deciziei din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Dmitri Diulgher, reprezentat

de avocatul Veaceslav Crăciun, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ninei Bujeacu privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității

corporale în mărime de 5 000 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de

lei, încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică în mărime de 3 000

de lei și a cheltuielilor suportate pentru întocmirea raportului de constatare medico-

legală în mărime de 138 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, pe 11 decembrie 2018, ora 13:00, aflându-se

în incinta Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din mun. Chișinău, str. Mihai

Viteazul, 2, bir. 501, în prezența judecătorului și grefierului, în timpul ședinței de

judecată Nina Bujeacu, din intenții huliganice, având un comportament agresiv l-a

agresat fizic, lovindu-l cu cheia de la lacăt în regiunea feței, i-a adresat cuvinte

necenzurate și jignitoare. Potrivit raportului de constatare nr. 201802P4469 din 11

decembrie 2018, pârâta i-a cauzat leziuni corporale.

Reclamantul a menționat că, Nina Bujeacu prin comportamentul său, a tulburat

ordinea publică și liniștea persoanelor prezente în ședința de judecată, iar judecătorul

a sesizat poliția. La locul comiterii faptei s-a prezentat agentul constatator din cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani, Cristina Șevciuc, care a acumulat probe,

explicațiile tuturor participanților prezenți la ședința de judecată, înregistrările audio

și fotografiile. Imediat, dânsul s-a deplasat la Centrul de medicină legală pentru a fi

1

examinat și întocmit raportul de constatare.

Reclamantul a declarat că la 20 decembrie 2018, agentul constatator Cristina

Șevciuc a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 0454

9889, iar acțiunile Ninei Bujeacu au fost calificate în baza art. 78 alin. (1) și art. 354

din Codul contravențional, fiind aplicată sancțiunea contravențională sub formă de

amendă în mărime de 25 unități convenționale.

Mai mult, prin hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, menținută prin decizia din 19 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a

respins ca neîntemeiată contestația depusă de către Nina Bujeacu împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 04549889 din 20

decembrie 2018.

Reclamantul a indicat că, Nina Bujeacu prin acțiunile sale i-a cauzat prejudicii

morale și materiale, pricinuindu-i leziuni corporale.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat de la Nina Bujeacu în beneficiul lui

Dmitri Diulgher prejudiciul material în mărime de 138 de lei, prejudiciu moral în

mărime de 2 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 de lei,

în total suma de 5 138 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

S-a încasat de la Nina Bujeacu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

150 de lei.

Prin decizia din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Nina Bujeacu și s-a admis apelul declarat de avocatul Veaceslav Crăciun

în interesele lui Dmitri Diulgher.

S-a modificat hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea încasării din contul Ninei Bujeacu în beneficiul lui Dmitri

Diulgher, a prejudiciului moral în mărime de 2 000 de lei, prin majorarea acestuia

până la 5 000 de lei, în rest hotărârea s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit ca fiind întemeiată concluzia

instanței de fond privind admiterea pretenției lui Dmitri Diulgher de încasare a

prejudiciului moral din contul Ninei Bujeacu or, s-a stabilit cu certitudine atentarea

de către Nina Bujeacu la drepturile personale nepatrimoniale ale lui Dmitri Diulgher.

Instanța de apel a relevat că, unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, care presupune că indemnizația trebuie

să prezinte o justă și integrală despăgubire. Respectiv, suma de 2 000 de lei încasată

de prima instanță pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție, nu

constituie o satisfacție echitabilă a despăgubirilor, pe când suma de 5 000 de lei ar

atinge scopul prevăzut de lege. Or, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, se

iau în considerație suferințele fizice și psihice cât și frustrările suportate de reclamant

în urma leziunii provocate în fața altor participanți la proces.

Subsidiar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul apelantei

Nina Bujeacu, precum că la materialele cauzei lipsește procesul-verbal cu privire la

contravenție întocmit în privința sa or, comiterea contravenției s-a stabilit printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă, obligatorie pentru instanța care judecă cauza. În

acest sens, a fost anexată hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, menținută prin decizia din 19 august 2019 a Curții de Apel Chișinău

prin care au fost constatate faptele comise prin contravenție, fiind respinsă

2

contestația depusă de Nina Bujeacu. Respectiv, instanța de fond corect și-a întemeiat

concluziile sale cu privire la degrevarea reclamantului de probațiune bazându-se pe

prevederile art. 123 din Codul de procedură civilă.

Faptul că Dmitri Diulgher a suportat cheltuieli în mărime de 138 de lei au fost

justificate prin probe concludente în sensul art. 118 alin. (1) din Codul de procedură

civilă (f.d. 71, 7, 11 verso).

Referitor la pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 3 000 de lei, instanța de apel a reținut că, din materialele

dosarului se atestă că interesele lui Dmitri Diulgher în prezentul proces au fost

reprezentate de către avocatul Veaceslav Crăciun, iar pentru serviciile respective,

Dmitri Diulgher a achitat suma de 3 000 de lei, fapt ce se confirmă prin factura de

plată seria PL nr. 915207 din 14 februarie 2019, prin urmare acesta fiind îndreptățit

la compensarea respectivelor cheltuieli (f.d. 6).

La 25 ianuarie 2022, Nina Bujeacu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri noi de respingere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia motivată din 24 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată la 26 noiembrie 2021 reprezentantului ei, Eugen

Bujeacu, fiind recepționată prin intermediul oficiului poștal la 30 noiembrie 2021.

Astfel, consideră prezentul recurs declarat în termen.

Recurentul a menționat că, hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și decizia din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău au

fost adoptate cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural. Instanța de apel nu a indicat nici un motiv, care ar justifica abaterea de

la practica instanțelor naționale, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral.

Or, în cererea de apel, a fost indicat expres, cu trimiterea la hotărâri concrete în care

pentru fapte mult mai grave, cum ar fi vătămarea intenționată ușoară a integrității

corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere

neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă (art. 78 alin. (2) din Codul

contravențional) s-a acordat despăgubiri mult mai mici decât în prezenta cauză, între

100 de lei și 1000 de lei.

Recurentul a susținut că instanțele ierarhic inferioare eronat au aplicat prin

analogie art. 123 din Codul de procedură civilă, anume degrevarea reclamantului de

sarcina probei a pretențiilor sale, restricționând dreptul la apărare al recurentei, ce

constituie potrivit art. 432 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă temei de

casare a hotărârii. Respectiv, aplicând la caz art. 123 din Codul de procedură civilă,

instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată deși urma să aplice, în

modul corespunzător art. 118 din Codul de procedură civilă.

Recurentul susține că instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus pe marginea

argumentului privind neaplicarea prevederilor art. 123 din Codul de procedură

civilă, deși aspectul dat privește însuși soluția pe fondul prezentei cauze.

Referitor la pretenția privind repararea prejudiciului material în mărime de 138

de lei, recurentul consideră că reclamantul nu a prezentat dovada suportării efective

a acestor cheltuieli, nefiind anexat nici un bon de plată având în vedere că doar bonul

de plată reprezintă dovada achitării efective de către reclamant a sumei pretinse. Mai

mult, reclamantul beneficiază de servicii medicale gratuite (prezentând legitimația

3

de pensionar), mai mult în procesele contravenționale și penale cheltuielile pentru

expertize și constatări medico-științifice sunt achitate din bugetul de stat.

Recurentul susține că nu a existat necesitatea suportării cheltuielilor în mărime

de 10 de lei pentru eliberarea copiei de pe raportul de constatare din 11 decembrie

2018, or reprezentantul reclamantului nu a putut explica instanței necesitatea

eliberării copiei de pe acest raport.

Totodată, consideră nu poate fi reținut în calitate de probă raportul din 11

decembrie 2018 deoarece a fost întocmit în lipsa apelantei și într-un alt proces,

neavând posibilitatea de a adresa întrebări expertului care a întocmit raportul, în

special ce ține de vechimea leziunilor, obiectul cu care s-au comis leziunile,

posibilitatea reclamantului de a se automutila. Totodată, susține că raportul din 11

decembrie 2018 nu conține nici o anexă, care ar confirma competența expertului în

domeniul constatării medico-legale, cum ar fi licența expertului, specializarea

acestuia, gradul de calificare.

Privitor la pretențiile privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 3 000 de lei, recurentul a menționat potrivit bonului de plată prezentat în

sumă de 3 000 de lei din 14 februarie 2019, rezultă că suma dată a fost achitată pentru

reprezentarea reclamantului în procesul contravențional din 2019. Conform Listei

avocaților care au dreptul de a exercita profesia de avocat pentru anul 2019, publicată

pe site-ul Uniunii Avocaților, avocatul Veaceslav Crăciun nu se regăsește printre

avocații cu dreptul de a-și exercita profesia de avocat în 2019. Avocatul nu a

prezentat instanței o dovadă care ar demonstra că ar fi avut dreptul de a exercita

profesia de avocat în anul 2019. Astfel, contractul de asistență juridică nr. 56 în

temeiul căruia s-a perceput suma de 3 000 de lei este lovit de nulitate absolută.

Recurentul a menționat că, conform art. 442 alin. (1) din Codul contravențional,

procesul-verbal cu privire la contravenție este un act prin care se individualizează

fapta ilicită și se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul

constatator pe baza constatărilor personale și a probelor acumulate, în prezența

făptuitorului sau în absența lui. Hotărârile judecătorești pronunțate în procesele

contravenționale nu recunosc o persoană vinovată de săvârșirea unei contravenții (cu

excepția când legea prevede expres rolul instanței în calitate de agent constatator),

această atribuție revenind exclusiv agentului constatator.

La 04 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs depusă de Nina Bujeacu, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 199).

La 18 februarie 2022, Dmitri Diulgher, reprezentat de avocatul Veaceslav

Crăciun a depus referință prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului

depus de către Nina Bujeacu (f.d. 202-206).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 24 iunie 2021.

La data de 23 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 184) s-a expediat

în adresa participanților la proces decizia motivată, însă date privind recepționarea

deciziei instanței de apel, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

4

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 25 ianuarie 2022, astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

5

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Nina Bujeacu,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nina Bujeacu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6