2rac-13/22 — incasarea prejudiciului material

2rac-13/22 — incasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-13/2022

2-20032153-01-2rac-14012022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (M. Hanganu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc)

Î N C H E I E R E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „SDS Ekip”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldtelecom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SDS Ekip”,

intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy

Distribution” Societate pe Acțiuni privind încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 05 martie 2020, SA „Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „SDS Ekip” privind încasarea prejudiciului material în mărime de

6 284,50 de lei și a taxei de stat în mărime de 270 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 aprilie 2018, în timpul efectuări

lucrărilor de forare pentru instalarea pilonilor de electricitate de către lucrătorii

SRL „SDS Ekip” la intersecția str. M. Eminescu cu str. Ion Caragiale din

or. Leova, au fost deteriorate două cabluri de comunicații electronice de tip TPP

100x2x0,4 și de tip FO 8.

În scopul restabilirii funcționalității cablurilor de comunicații electronice de

tip TPP 100x2x0,4 și FO 8, SA „ Moldtelecom” a fost nevoită să suporte cheltuieli

materiale în sumă totală de 6 284,50 de lei.

Astfel, conform prevederilor art. 17 alin. (2), (4) din Legea comunicațiilor

electronice nr. 241-XVI din 15 noiembrie 2007, rețelele de comunicații electronice

sunt protejate în condițiile legii. Pentru liniile de cablu, elementele de suport ale

liniilor de comunicații electronice și instalațiile de comunicații electronice se

stabilește о zonă de protecție în formă de fâșii de teren dea lungul liniilor și

instalațiilor de comunicații electronice, a căror lățime este de 2 metri de ambele

părți. În zona de protecție a liniilor de cablu, a elementelor de suport ale liniilor de

comunicații electronice și a instalațiilor de comunicații electronice, proprietarii

1

funciari sau alte persoane pot executa lucrări de construcție, terasament, sădire a

plantațiilor multianuale ori alte lucrări ce pot cauza daune rețelelor de comunicații

electronice numai în baza unui acord cu proprietarul liniilor de cablu, al

elementelor de suport ale liniilor sau al instalațiilor de comunicații electronice.

În conformitate cu alin. (6) al art. 17 din Legea comunicațiilor electronice

nr. 241-XVI din 15 noiembrie 2007, în vederea asigurării integrității liniilor de

cablu, comunicației electronice și stabilirii relațiilor între furnizorii de rețele de

comunicații electronice cu persoane juridice și fizice din Republica Moldova, au

fost aprobate, prin Hotărârea Guvernului nr. 284 din 13.04.2009, regulile privind

protecția rețelelor de comunicații electronice și executarea lucrărilor în zonele de

protecție și pe traseele liniilor de comunicații electronice.

Așadar, în contextul prevederilor pct. 17, 18 din Hotărârea de Guvern

prenotată, pentru executarea tuturor tipurilor de lucrări ce implică lucrări de

terasament în zona de protecție a rețelelor de comunicații electronice (cu excepția

aratului la о adâncime nu mai mare de 0,3 m) pe terenul cе араrținе persoanei

fizice sau juridice, beneficiarul (antreprenorul) trebuie să obțină acceptul în scris al

furnizorului în gestiunea căruia se află rețeaua de comunicații electronice.

Confirmarea în scris trebuie să fie obținută, de asemenea, pentru executarea

lucrărilor de construcție, reparație și a altor lucrări ce se îndeplinesc în zonele de

protecție fără proiecte și la îndeplinirea cărora pot fi deteriorate rețelele de

comunicații electronice (săparea gropilor, amenajarea coborârilor temporare de pe

drumuri, deplasarea sub fire a încărcăturilor, gabaritele cărora sunt egale sau

depășesc înălțimea elementelor de suport ale liniilor aeriene de comunicații

electronice ș.a.).

Beneficiarul (constructorul) care execută lucrări în zona de protecție a

rețelelor de comunicații electronice, cu cel puțin trei zile lucrătoare până la

începutul lucrărilor (cu excepția cazurilor de forță majoră), este obligat să cheme

reprezentantul furnizorului, în jurisdicția căruia se află rețeaua de comunicații

electronice, pentru stabilirea, în baza documentației tehnice și prin puțuri de

control, a poziționării precise a cablurilor și altor construcții subterane ale rețelelor

de comunicații electronice (punctelor subterane de amplificare și regenerare, a

canalizării cu căminele de vizitare, construcțiilor metalice subterane ale prizelor de

pământ) și determinarea adâncimii lor de pozare.

Mai mult, potrivit pct. 22 din Regulile privind protecția rețelelor de

comunicații electronice și executarea lucrărilor în zonele de protecție și pe traseele

liniilor de comunicații electronice, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 284

din 13.04.2009, executanții lucrărilor (maiștri, brigadieri, mașiniști ai mașinilor de

terasament, de bătut piloni, de forare și ai altor mecanisme și mașini de

construcție), până a începe lucrările în zonele de protecție a rețelelor de

comunicații electronice, trebuie să ia cunoștință de amplasarea instalațiilor și

traseelor cablurilor subterane ale rețelelor de comunicații electronice, de marcarea

lor pe teren și să fie instruiți de către reprezentantul furnizorului privind

modalitatea de îndeplinire a lucrărilor de terasament, în mod manual sau

mecanizat, pentru a le asigura integritatea.

La cazul dat, din conținutul actului nr. 84 din 12 aprilie 2018 privind

constatarea deteriorării cablurilor de comunicații electronice de tip TPP 100x2x0,4

și de tip FO 8 rezultă că, la о distanță de 20 metri de la locul incidentului era

amplasată fântâna de canalizare a SA „Moldtelecom” ce avertiza despre existența

2

rețelelor de comunicații electronice în zona în care lucrătorii SRL „SDS Ekip”

efectuau lucrări de forare pentru instalarea pilonilor electrici.

Astfel, SRL „SDS Ekip” urma ca până la începerea lucrărilor de forare să

cheme reprezentantul SA „ Moldtelecom”, pentru stabilirea, în baza documentației

tehnice și prin puțuri de control, a poziționării precise a cablurilor și altor

construcții subterane ale rețelelor de comunicații electronice (punctelor subterane

de amplificare și regenerare, a canalizării cu căminele de vizitare, construcțiilor

metalice subterane ale prizelor de pământ) și determinarea adâncimii lor de pozare,

fapt pe care nu l-a făcut.

Reclamantul susține că, SRL „SDS Ekip” nu a întreprins măsuri proprii de

asigurare cu respectarea normelor de siguranță și repartizarea responsabilităților

specialiștilor lor, pentru realizarea nivelului de protecție a rețelelor de comunicații

electronice ale SA „Moldtelecom”.

Mai mult, SA „Moldtelecom” nu a primit răspuns la reclamația expediată în

adresa SRL „SDS Ekip” privind restituirea benevolă a prejudiciului în suma totală

de 6284,50 de lei, deși a fost primită contra semnătură. La fel, a menționat că,

conform documentației de proiect privind reconstrucția și extinderea RTL în

perimetrul intersecției str. M. Eminescu cu str. Ion Caragiale din or. Leova,

lucrările de poziționare a cablurilor de comunicații electronice deteriorate au fost

executate cu acordul în scris a Direcției Electrice Leova.

Prin hotărârea din 05 mai 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de SA „Moldtelecom” împotriva SRL „SDS Ekip”

privind încasarea prejudiciului material, s-a admis integral.

S-a încasat din contul SRL „SDS Ekip” în beneficiul SA „Moldtelecom”

prejudiciul material în mărime de 6284,50 de lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 270 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 71, 109-114, vol. I).

Prin decizia din 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat, s-a admis apelul

declarat de SRL „SDS Ekip”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi și

administratorul SRL „SDS Ekip”, Ion Sarandi.

S-a casat hotărârea din 05 mai 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Moldtelecom” împotriva SRL „SDS Ekip” privind încasarea prejudiciului

material, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de judecată, în alt

complet de judecată (f.d. 157, 158-165, vol.I).

Prin încheierea protocolară din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Comrat,

sediul Central, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu ÎCS „Premier Energy

Distribution” SA (f.d. 177, verso, vol. I).

Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldtelecom”

împotriva SRL „SDS Ekip” privind încasarea prejudiciului material.

S-a încasat din contul SRL „SDS Ekip” în beneficiul SA „Moldtelecom”

suma de 2 489,72 de lei cu titlu de cheltuieli materiale, suma de 639,04 de lei cu

titlu de cheltuieli de transport și suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, pretențiile reclamantului s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat, s-au respins

apelurile declarate de reprezentantul SA „Moldtelecom”, Nicolae Iachimovschi și

reprezentantul SRL „SDS Ekip”, avocatul Vasile Tarnovschi.

S-a menținut hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul

3

Central, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Moldtelecom” împotriva SRL „SDS Ekip” privind încasarea prejudiciului

material.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, efectuarea oricăror tipuri

de lucrări în zona de protecție a rețelelor de comunicații electronice, care pot cauza

daune rețelelor de comunicații electronice, pot avea loc numai în baza unui acord

scris al proprietarul liniilor de cablu sau operatorului administrator al rețelelor în

cauză. Astfel, prevederile legale condiționează efectuarea acestor lucrări de

prezența reprezentantului furnizorului de rețea pentru a stabili la fața locului

amplasarea liniilor de cablu, în scopul întreprinderii măsurilor de protecție a

acestora. Or, conform pct. 19 din Regulile privind protecția rețelelor de

comunicații electronice și executarea lucrărilor în zonele de protecție și pe traseele

liniilor de comunicații electronice, nu se admite executarea lucrărilor de terasament

până la marcarea traseului rețelelor de comunicații electronice și sosirea

reprezentantului furnizorului. Iar, pct. 23 al aceluiași act normativ interzice expres

executarea lucrărilor de terasament în zona de protecție a liniilor comunicațiilor

electronice până la sosirea reprezentantului furnizorului.

Instanța de apel a constatat că la caz, SRL „SDS Ekip” nu a prezentat probe

care să confirme existența acordului prevăzut de lege la efectuarea lucrărilor

vizate, deși pentru executarea legală a lucrărilor în zona de protecție a rețelelor de

telecomunicații este necesar acordul scris al proprietarului acestor rețele, care pot fi

deteriorate în cadrul efectuării lucrărilor. Astfel, SRL „SDS Ekip” a efectuat lucrări

în cadrul cărora au fost deteriorate cablurile de telecomunicații, fără acordul și în

absența reprezentantului furnizorului, prejudiciind astfel proprietarul rețelelor SA

„Moldtelecom” or, este cert stabilit faptul că SRL „SDS Ekip” nu a asigurat

prezența unui reprezentant al întreprinderii responsabile cu exploatarea rețelelor de

comunicații electronice în timpul efectuării lucrărilor de instalarea pilonilor de

electricitate.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că fapta ilicită a SRL „SDS Ekip”

constă în încălcarea normelor de drept care reglementează condițiile și regulile de

efectuare a lucrărilor în zona de protecție a rețelelor de comunicații electronice,

încălcare ce a avut drept consecință deteriorarea liniilor de cablu, în paguba

reclamantului SA „Moldtelecom”.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că instanța de judecată

corect a stabilit că în apropierea locului de efectuarea lucrărilor vizate a fost

instalat semn de avertizare privind rețeaua subterană și, respectiv, pîrîtul înainte de

lucrări de forare urma să cheme reprezentantul SA „Moldtelecom”, pentru

stabilirea poziționării precise a cablurilor și altor construcții subterane ale rețelelor

de comunicații electronice, conducând-se de prevederile pct. 17 și pct. 18 din

Regulile privind protecția rețelelor de comunicații electronice și executarea

lucrărilor în zonele de protecție și pe traseele liniilor de comunicații electronice.

Instanța de apel a constatat că, SRL „SDS Ekip” poartă răspundere pentru

dauna materială adusă reclamantului în urma deteriorării cablurilor de

telecomunicații deoarece nu a asigurat respectarea normelor de siguranță și

repartizare a responsabilităților specialiștilor lor, pentru realizarea nivelului de

protecție a rețelelor de comunicații electronice ale SA „Moldtelecom”. Drept

urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond

privind încasarea cu titlu de prejudiciu material, din contul pîrîtului SRL „SDS

4

Ekip” în beneficiul SA „Moldtelecom” suma de 2 489,72 de lei și suma de 639,04

de lei cu titlu de cheltuieli de transport.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a constatat că reclamantul SA

„Moldtelecom” este îndreptățit de a pretinde încasarea prejudiciului material

cauzat prin acțiunile pîrîtului SR. „SDS Ekip” în partea ce ține de valoarea

bunurilor deteriorate și valoarea cheltuielilor de transport, suportate de SA

„Moldtelecom”. Contestarea și dezacordul apelantului cu proiectele și actele de

instalare a acestor rețele electronice nu pot fi puse la baza constatării nevinovăției

pîrîtului în deteriorarea acestora la data de 12 aprilie 2018.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că prima instanță just a respins

cerințele privind încasarea cheltuielilor de salarizare în sumă de 1 666,66 de lei și

contribuțiile de asigurări sociale și medicale în sumă de 441,66 de lei, deoarece

angajații întreprinderii SA „Moldtelecom” care au participat la lichidarea

deranjamentului au activat în cadrul orelor de muncă care sunt prevăzute pentru

lucrul normal zilnic, nu pentru lichidarea neregulilor, fiindu-le achitat salariu din

contul întreprinderii. Mai mult, angajatorul are obligația legală conform Legii

nr. 280 din 15 decembrie 2017 privind fondurile asigurării obligatorii de asistență

medicală.

Instanța de apel a constatat că acțiunile întreprinse de către SA

„Moldtelecom” la restabilirea funcționalității cablurilor nu pot fi considerate

impozabile, deoarece SA „Moldtelecom” nu a livrat sau prestat careva servicii

către SRL „SDS Ekip”. Corespunzător, au fost respinse ca nefondate și cerințele

privind încasarea sumei de 1 047,42 de lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată, pe

motivul că, SA „Moldtelecom” nu a vândut sau prestat careva materiale sau

servicii către SRL „SDS Ekip”, pentru care se poate aplica TVA.

La 30 decembrie 2021, SRL „SDS Ekip”, reprezentată de avocatul Vasile

Tarnovschi, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

instanței de fond în partea prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de SA „Moldtelecom” cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu soluțiile instanțelor

inferioare, invocând că, instanțele de judecată au încălcat normele de drept material

prin neaplicarea art. 1398 din Codul civil, care obligă la reparația prejudiciului

doar pentru faptele comise cu vinovăție, iar în prezentul caz nu există vinovăția

SRL „SDS Ekip” în deteriorarea cablului de fibră optică a SA „Moldtelecom”, care

a fost instalat neautorizat în zona de protecție a rețelelor electrice a ÎCS „Premier

Energy” SRL, de existența căruia nu cunoștea și nici nu putea să cunoască

proprietarul rețelei de transport a energiei electrice și antreprenorul SRL „SDS

Ekip”.

Recurentul consideră că instanța de apel a încălcat drepturile fundamentale ale

omului în sensul art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă și art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul nemotivării hotărârii, în

condițiile în care instanța de apel a refuzat să supună unui examen efectiv

argumentul decisiv al procesului că SA „Moldtelecom” a instalat neautorizat cablul

în locul incidentului și fără informarea ÎCS „Premier Energy” SRL, iar de existența

acestui cablu nu se știa și nici nu se putea cunoaște la data executării lucrărilor de

schimbare a pilonului sub linia aeriană de transport a energiei electrice, fapt ce

5

duce la lipsa vinovăției SRL „SDS Ekip” în acțiunea de deteriorare a cablului de

fibră optică, prima instanță a lăsat sub tăcere totală acest argument.

Recurentul susține că în prezentul caz, iar instanța de apel a refuzat să supună

unui examen efectiv argumentul dat pe motiv că acest aspect nu constituie obiect al

litigiului. Or, argumentul în cauză era decisiv pentru rezultatul procesului, iar

instanța era obligată să respingă acțiunea înaintată de SA „Moldtelecom” pe

motivul lipsei vinovăției pentru deteriorarea cablului ce a fost instalat neautorizat

de SA „Moldtelecom” în locul producerii incidentului.

Recurentul a menționat că, fiind instalată rețeaua de energie electrică încă în

perioada anului 1986 și care avea zonă de protecție, SA „Moldtelecom” care a

instalat ulterior în anul 2004 în acel loc rețeaua de fibră optică, era obligată să

ceară acordul ÎCS „Premier Energy” SRL pentru această instalare, respectiv să

informeze despre locul exact al instalării rețelei de comunicații electronice.

Rețeaua de comunicații electronice a fost instalată de SA „Moldtelecom” în

zona de protecție a rețelelor electrice fără acordul și fără înștiințarea ÎCS „Premier

Energy” SRL. Prin urmare, SRL „SDS Ekip” care executa lucrările de schimbare a

pilonului sub rețeaua electrică în numele ÎCS „Premier Energy” SRL, nu cunoștea

că în acel loc a fost instalată rețea de comunicații electronice, care a fost instalată

neautorizat de SA „Moldtelecom”.

Autorizația de construcție nr. 4 din 12 mai 2004, eliberată de Primăria

raionului Leova, este eliberată pentru extinderea rețelelor telefonice din or. Leova,

str. Independenței, nr. 2, pe când potrivit acțiunii civile și materialelor cauzei,

deteriorarea rețelei telefonice a fost efectuată de către SRL „SDS Ekip” la

intersecția străzilor M. Eminescu cu Ion Caragiale din or. Leova.

Astfel, documentele prezentate de reclamant privind autorizarea și instalarea

rețelei telefonice este pentru un alt loc decât locul în care s-a produs incidentul din

12 aprilie 2018, în plus la materialele cauzei nu sunt prezentate careva probe de

coordonare de către SA „Moldtelecom” a locului instalării rețelei telefonice cu

administrația Rețelei Electrice Leova, cum ar fi de exemplu un act în formă scrisă

efectuat în acest sens.

Recurentul a invocat că, autorizația de construcție nr. 4 din 12 mai 2004 face

referire la proiectul lucrărilor nr. 0010395 din 28 iunie 2003, pe când la acțiune au

fost anexate copii din proiectul nr. 084-0-RU1-01, iar pe parcursul examinării

cauzei au fost prezentate simple copii necertificate din proiectul nr. 084-0-RU2-16.

La 14 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de către SRL „SDS Ekip”, reprezentată

de avocatul Vasile Tarnovschi, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 108, vol.II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Comrat a emis dispozitivul deciziei la

27 octombrie 2021. La data de 14 decembrie 2021, a expediat în adresa

participanților la proces decizia motivată (f.d. 87, vol. II).

La 16 decembrie 2021, potrivit avizului de recepție nr. DS80015687830AS,

SRL „SDS Ekip” a recepționat decizia instanței de apel din 27 octombrie 2021

(f.d. 90, vol.II).

La 17 decembrie 2021, potrivit avizului de recepție nr. DS8005687831AS, de

către avocatul Vasile Tarnovschi a fost recepționată decizia instanței de apel din 27

6

octombrie 2021 (f.d. 89, vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 30 decembrie 2021, astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

7

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „SDS Ekip”,

reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „SDS Ekip”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

8