2rac-284/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2rac-284/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-284/22

2-19119971-01-2rac-05122022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. A. Mironov, L. Caraianu, D. Fujenco)

ÎNCHEIERE

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „SDS EKIP”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „MOLDTELECOM” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SDS

EKIP” cu privire la încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 17 iulie 2019, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.34), Societatea pe Acțiuni

„MOLDTELECOM”, (în continuare SA „MOLDTELECOM”), a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SDS EKIP”, (în

continuare SRL „SDS „EKIP”), solicitând încasarea prejudiciului material în sumă

de 9299,93 lei și a taxei de stat în mărime de 278,99 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 21 septembrie 2018,

la îndeplinirea lucrărilor de forare pentru instalarea pilonilor în satul Manta, r-nul

Cahul, de către angajații SRL „SDS EKIP” a fost deteriorat cablul de comunicații

electronice de tip FO 12. În scopul restabilirii funcționalității cablului de comunicații

electronice de tip FO 12, a suportat cheltuieli în suma totală de 9299,93 de lei.

Totodată, a menționat că, la cererea SRL „SDS EKIP”, SA

„MOLDTELECOM”, în persona inginerului de exploatare, Nicolae Stancov, la data

de 20 septembrie 2018 s-a deplasat la fața locului pentru poziționarea exactă a

cablurilor subterane de comunicații electronice. În procesul inițierii lucrărilor de

precizare a locului de amplasare a rețelelor de comunicații electronice, Nicolae

Stancov a constatat că, nu funcționa echipamentul (generator) cu care urma să

îndeplinească lucrările de precizare a locului de amplasare a rețelelor de comunicații

electronice, explicându-i dirigintelui de șantier al SRL „SDS EKIP” faptul de a nu

efectua lucrări de terasament până la efectuarea lucrărilor de precizare a locului de

amplasare a rețelelor de comunicații electronice în zona în care SRL „SDS EKIP” a

plănuit lucrările de forare pentru instalarea pilonilor electrici. Următoarea zi, 21

septembrie 2018, angajații SRL „SDS EKIP”, în lipsa reprezentantului SA

„MOLDTELECOM” au continuat lucrările de forare și instalare a pilonilor electrici,

1

ceea ce a condus la deteriorarea cablului de comunicații electronice de tip FO 12.

Afirmația dirigintelui de șantier al SRL „SDS EKIP”, Daniel Iorga, precum că,

angajatul SA „MOLDTELECOM” a precizat poziționarea exactă a cablurilor

subterane de comunicații electronice în zona în care urmau a fi efectuate lucrările de

forare, nu are niciun temei legal, deoarece conform pct. 20 din Hotărârea Guvernului

nr. 284 din 13 aprilie 2009, rezultatele lucrărilor îndeplinite de precizare a traseului

rețelelor de comunicații electronice se confirmă printr-un act, semnat de ambele

părți. Un astfel de act nu există, deoarece nu a fost întocmit din motivele indicate.

Cu referire la prevederile 7 alin. (6) al Legii comunicațiilor electronice nr. 241-

XVI din 15 noiembrie 2007, precum și pct. 19 alin. (4), pct.22 alin. (3) ale Hotărârii

Guvernului nr. 284 din 13 aprilie 2009, a conchis că, vinovat de prejudicierea SA

„MOLDTELECOM” cu suma de 9299,93 de lei este SRL ,,SDS EKIP”, care, deși,

a fost obligată de a nu începe lucrările de forare până la marcarea traseului rețelelor

de comunicații electronice, precum și de a efectua lucrări în zona de protecție a

rețelelor de comunicații electronice doar în prezența reprezentantului furnizorului, a

continuat sub propria răspundere îndeplinirea lucrărilor de forare, în consecință fiind

cauzat prejudiciul.

La reclamațiile adresate SRL ,,SDS EKIP” cu privire la repararea benevolă a

prejudiciului în suma totală de 9299,93 de lei, SA „MOLDTELECOM” nu a primit

niciun răspuns.

Prin hotărârea din 20 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de SA ,,MOLDTELECOM” și s-a

încasat de la SRL „SDS EKIP” în beneficiul SA „MOLDTELECOM” datoria în

sumă de 9299,93 de lei, cheltuielile de judecată în sumă de 278,99 de lei.

Prin decizia din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de SRL „SDS EKIP”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi și s-a

menținut hotărârea din 20 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești.

În consolidarea soluției, în contextul pretențiilor deduse judecării, redând

prevederile art.1398 alin.(1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), art.1410

Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), art.1416 alin.(2) Cod civil (în vigoare

până la 01 martie 2019), instanța de apel a constatat că, la materialele cauzei este

anexată încheierea IP Cimișlia privind rezultatele examinării petiției, cererii, potrivit

căreia s-a constatat că ,,la data de 21 septembrie 2018, dirigintele de șantier al SRL

,,SDS EKIP”, Daniel Iorga, a dat indicații angajaților săi să sape o groapă pentru

înlocuirea unui pilon. În timpul lucrărilor a fost deteriorat un cablu de

telecomunicații electronice de model F-12” (f.d.28).

Instanța de apel a concluzionat că, este corectă soluția instanței de fond precum

că, pentru executarea tuturor tipurilor de lucrări ce implică lucrări de terasament în

zona de protecție a rețelelor de comunicații electronice pe terenul ce aparține

persoanei juridice, beneficiarul (antreprenorul) SRL „SDS EKIP” trebuia să obțină

acordul în scris al furnizorului SA „MOLDTELECOM”, în gestiunea căruia se află

rețeaua de comunicații electronice, însă SRL „SDS EKIP” nu a prezentat probe ce

ar confirma că, înainte de efectuarea lucrărilor de forare pe acest teren, ei au

coordonat amplasarea exactă a cablului de comunicații electronice, aparținut SA

„MOLDTELECOM” și că lucrările au fost îndeplinite prin coordonarea cu

reprezentantul SA „MOLDTELECOM”, care a arătat locul pe unde trece cablul,

motiv pentru care instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului precum

2

că, ,,În concluzia tuturor argumentelor mai sus expuse, considerăm că nu există

vinovăția SRL „SDS EKIP”, ca element al răspunderii delictuale, la deteriorarea pe

21.09.2018 a cablului de fibră optică a SA „MOLDTELECOM”, dat fiind faptul că,

cablul a fost deteriorat datorită acțiunii reprezentantului SA „MOLDTELECOM” ce

a stabilit greșit locul aflării în pământ a cablului. Dacă reprezentantul SA

„MOLDTELECOM” era să determine corect locul unde este poziționată în pământ

rețeaua de comunicații electronice, nu era să se producă deteriorarea cablului.”

De asemenea, instanța de apel a menționat în context pct. 17, pct.18 ale

Hotărârii pentru aprobarea Regulilor privind protecția rețelelor de comunicații

electronice și executarea lucrărilor în zonele de protecție și pe traseele liniilor de

comunicații electronice nr. 284 din 13 aprilie 2009 (în vigoare 30 aprilie 2009).

Luând în considerare normele legale supra indicate, instanța de apel a apreciat

critic argumentele apelantului referitor la faptul că ,,motivul deteriorării cablului de

fibră optică a fost de fapt stabilirea greșită de către reprezentatul SA

„MOLDTELECOM” a locului poziționării cablului în pământ, iar pentru a ascunde

această greșeală a angajatului propriu, reprezentanții SA „MOLDTELECOM” au

încercat a pune pe seama SRL „SDS EKIP” cheltuielile de reparare a cablului și au

tăinuit circumstanțele constatate de agentul constatator. În aceste condiții,

reprezentanții SA „MOLDTELECOM” cu rea-credință au înaintat cererea de

chemare în judecată pentru recuperarea costurilor de restabilire a cablului, care s-a

deteriorat anume datorită greșelii reprezentantului SA „MOLDTELECOM” la

stabilirea incorectă în pământ a cablului de fibră optică, după care, pentru a-și

ascunde propria greșeală, reprezentanții SA „MOLDTELECOM” au înaintat mai

întâi reclamație către SRL „SDS EKIP” invocând că cablul a fost deteriorat, datorită

faptului că, nu au fost invitați reprezentanții SA „MOLDTELECOM”, dar, ulterior,

au înaintat cererea de chemare în judecată și invocând deja că ei au fost chemați, dar

li s-a deteriorat echipamentul și că reprezentanții SRL „SDS EKIP” nu trebuiau să

efectueze lucrările.”, or, în confirmarea poziției sale, partea apelantă nu a prezentat

probe confirmătoare în acest sens și anume un act în scris pentru executarea tuturor

tipurilor de lucrări ce implică lucrări de terasament în zona de protecție a rețelelor

de comunicații electronice.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat ca fiind incorectă constatarea

apelantului care a indicat că ,,în prezentul caz, deși, există fapta angajaților SRL

„SDS EKIP” manifestată prin acțiunea de forare în pământ a găurilor pentru

instalarea pilonului de beton armat ce a dus la deteriorarea cablului de fibră optică,

existând în aceste condiții fapta, prejudiciul și legătura cauzală dintre faptă și

prejudiciu, dar nu există cel mai important element al răspunderii delictuale, care

este vinovăția.”, or, acțiunea ilicită pasibilă de angajare a răspunderii delictuale

constituie acțiunile și inacțiunile SRL „SDS EKIP” de a se conforma prevederilor

pct.19 alin. (4) al Regulilor privind protecția rețelelor de comunicații electronice și

executarea lucrărilor în zonele de protecție și pe traseele liniilor de comunicații

electronice, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr.284 din 13 aprilie 2009, care

stipulează că: „Nu se admite executarea lucrărilor de terasament până la marcarea

traseului rețelelor de comunicații electronice și sosirea reprezentantului

furnizorului” și prevederile pct.22 alin. (3) din același act normativ, care stipulează

că lucrările în zona de protecție a rețelelor de comunicații electronice vor fi

îndeplinite sub supravegherea obligatorie a șefului de șantier și numai în prezența

3

reprezentantului furnizorului.

Astfel, instanța de apel a suținut poziția instanței de fond privind necesitatea

admiterii cererii de chemare în judecată, or, soluția respectivă fiind justă, ea având

la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, luând în

considerare că, de către reclamant, la înaintarea acțiunii, a fost prezentat un

probatoriu suficient care vine în confirmarea vinovăției pârâtului SRL „SDS EKIP”

în deteriorarea cablului de comunicații electronice de tip FO 12 și prejudicierea

reclamantului.

De asemenea, a conchis că, nu pot fi reținute ca fiind plauzibile argumentele

apelantului precum că ,,este extrem de neîntemeiată hotărârea primei instanțe

privind admiterea acțiunii înaintată de SA „MOLDTELECOM” sub aspectul că SRL

„SDS EKIP” ar fi efectuat lucrările de terasament fără reprezentantul și acordul SA

„MOLDTELECOM”, precum și că nu ar fi confirmată prin probe poziția SRL „SDS

EKIP” referitor la existența acestor condiții. Or, după cum s-a menționat mai sus,

raportul și decizia agentului constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Cahul

tocmai dovedesc contrariul, iar reprezentanții SA „MOLDTELECOM” au tăinuit

aceste circumstanțe de fapt.”, or actele anexate de către reprezentantul intimatului la

materialele cauzei atestă existența prejudiciului material, afirmațiile privind

participarea reprezentantului SA „MOLDTELECOM” la efectuarea lucrărilor

precum și eliberarea acordului în acest sens nu sunt confirmate prin probe scrise, iar

apelantul atât în cadrul ședinței instanței de fond, cât și în cadrul ședinței a instanței

de apel, nu a prezentat nicio contraprobă justificativă care ar demonstra lipsa

vinovăției angajaților săi în deteriorarea cablului de comunicații electronice ce

aparține SA „MOLDTELECOM”. Instanța de apel a remarcat că, lipsa componenței

contravenției nu înlătură a priori răspunderea delictuală persoanei vinovate în

comiterea delictului.

Luând în considerare cele menționate, instanța de apel a stabilit că, instanța de

fond legal a admis cerințele reclamantului SA „MOLDTELECOM” către SRL „SDS

EKIP” privind încasarea prejudiciu material cauzat prin deteriorare și cheltuielilor

de judecată.

La 15 octombrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.18), SRL „SDS

EKIP”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, solicitând primirea

recursului, intentarea procedurii de recurs, declararea recursului admisibil,

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

în partea admiterii acțiunii de încasare a sumei de 5528,34 de lei cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel, precum și

hotărârea primei instanțe, urmează a fi casate, deoarece au fost adoptate cu

încălcarea evidentă a normelor de drept material și încălcarea drepturilor

fundamentale ale omului.

Totodată, a indicat că, nu au fost aplicate prevederile art. 14 alin.(2), art. 1398

alin.(1) Cod civil. În referința prezentată primei instanțe și în cererea de apel, a fost

invocat inter alia că, unele sume solicitate de SA „MOLDTELECOM” cu titlu de

prejudiciu efectiv și în particular, suma de 1549, 99 de lei, cu titlu de TVA, suma de

833,41 de lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale și medicale, suma de 3144,94

de lei, cu titlu de cheltuieli de salarizare, nu constituie și nici nu pot constitui

4

prejudiciu în sensul art.14 Cod civil. Ambele instanțe nu au supus niciunei aprecieri

acest argument și nu au dat niciun motiv pentru respingerea lui.

De asemenea, a precizat referitor la suma de 1549, 99 de lei că, nu are nimic în

comun cu prejudiciul cauzat, deoarece SA „MOLDTELECOM” nu a vândut sau

prestat materiale sau servicii, pentru care s-ar aplica cota TVA. SA

„MOLDTELECOM” nu a probat că, în temeiul unei facturi fiscale semnată de

ambele părți, ar fi achitat suma de 1549, 99 de lei cu titlu de TVA în legătură cu

reperarea cablului. Cât privește prejudiciul pretins cauzat prin achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale și medicale în sumă de 833,41 de lei, a menționat

că, aceste contribuții nu au nimic în comun cu cheltuielile directe și reale suportate

la repararea cablului deteriorat. Or, angajatorul are o obligație legală de a achita

contribuțiile de asigurare medicală și socială pentru angajații săi în temeiul

contractului de muncă cu salariatul și nu există niciun temei ca această obligație să

fie pe seama altei persoane. Referitor la prejudiciul pretins sub forma cheltuielilor

de salarizare în sumă de 3144,94 de lei, la fel, nu pot fi încadrate în noțiunea de

prejudiciu în sensul art.14 alin.(2) Cod civil, deoarece la restabilirea funcționalității

cablurilor nu a fost contractată o altă persoană și nu s-a achitat pentru serviciile

acesteia, dar așa cum denotă materialele cauzei au fost delegați câțiva salariați ai SA

„MOLDTELECOM”. La examinarea cauzei în instanța de apel, s-a invocat o cauză

similară în care s-a stabilit inexistența unui prejudiciu format din TVA și salarizarea

angajaților.

Referitor la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în sensul art.432

alin.(4) Cod de procedură civilă, precum în sensul art.6 § 1 CEDO, recurentul a

susținut că, dreptul la un proces echitabil este garantat, iar potrivit jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ

inclusiv obligația instanțelor de judecată de a motiva suficient hotărârile

judecătorești. O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată

în mod real cauza lor (H. v. Belgia, § 53). Deși, o instanță internă dispune de o

anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta

trebuie să-și justifice activitatea prin darea motivelor pentru deciziile luate

(Suominen v. Finlanda, § 36). Totodată, o funcție ulterioară a unei hotărâri motivate

este de a demonstra părților la proces că acestea au fost ascultate. Mai mult ca atât,

o hotărâre motivată acordă uneia dintre părți posibilitatea contestării acesteia,

precum și posibilitatea verificării hotărârii de către instanța de apel. Doar prin

pronunțarea unei hotărâri motivate se asigură examinarea publică a administrării

justiției (Hirvisaari v.Finlanda, nr.49684/99, § 30, 27 septembrie 2001). Atunci când

un argument invocat de o parte este decisiv pentru rezultatul procedurii, se impune

un răspuns specific și explicit (Ruiz Torija v. Spania, § 30, 9 decembrie 1994; Hiro

Balani v. Spania, § 28). Astfel, trebuie examinate: 1) argumentele principale ale

reclamantului (Buzescu v. România, § 67; Donadze v. Georgia, § 35); 2) motivele

care vizează respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau

Protocoalele sale, instanțele naționale fiind obligate să le examineze cu rigoare și

grijă deosebită (Wagner și JMW.L. v. Luxemburg, § 96). Astfel, recurentul a pretins

că nu a primit un răspuns explicit la argumentul indicat, de ce nu este acceptat, care

în opinia sa, este decisiv pentru rezultatul procesului.

Copia recursului declarat a fost expediată, prin intermediul poștei electronice

la data de 07 decembrie 2022 (Vol.II, f.d.25).

5

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 30 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 15 octombrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.18).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei instanței de apel

către participanții la proces la data de 11 august 2022, conform scrisorii (Vol.I,

f.d.251) și a fost recepționată de către partea recurentă la 15 august 2022, conform

avizului de recepție (Vol.I, f.d.252). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „SDS EKIP”, reprezentată

de avocatul Vasile Tarnovschi, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „SDS EKIP”, reprezentată

de avocatul Vasile Tarnovschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

6

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „SDS EKIP”, reprezentată de

avocatul Vasile Tarnovschi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „SDS EKIP”, reprezentată de avocatul Vasile Tarnovschi, împotriva

deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7