2ra-59/22 — determinarea cotelor-parti ideale din bunul imobil

2ra-59/22 — determinarea cotelor-parti ideale din bunul imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-59/2022

2-20012901-01-2ra-13012022

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Snejana Roman,

reprezentată de avocatul Vasile Țurcanu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Anatoli Malevanciuc împotriva lui Alexandru Roman și Snejana Roman,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa privind determinarea

cotelor-părți ideale din bunul imobil,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 ianuarie 2020, Anatoli Malevanciuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandru Roman și Snejana Roman, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Nicolae Pașa privind determinarea cotelor-părți ideale din

bunul imobil, casa de locuit și terenul aferent casei din r-nul xxxx, sat. Xxxx, nr.

cadastral xxxx, xxxx, a cîte ½ cotă-parte pentru fiecare, cît și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 aprilie 2006, i-a dat cu împrumut lui

Alexandru Roman suma de 4800 dolari SUA și 15 000 ruble rusești, fapt confirmat

prin recipisa din 01 aprilie 2006. Deoarece Alexandru Roman nu a restituit datoria,

la 25 august 2014 a înaintat cerere de chemare în judecată.

Prin hotărârea nr. 2-171/2015 din 12 mai 2015 a Judecătoriei Ungheni s-a

dispus încasarea de la Alexandru Roman în beneficiul lui Anatoli Malevanciuc a

datoriei în mărime de 15 000 ruble rusești, 4800 dolari SUA și cheltuieli judiciare

în sumă de 7 174 de lei.

La 24 iunie 2015, s-a transmis spre executare titlul executoriu emis în baza

hotărârii nr. 2-171/2015 din 12 mai 2015 a Judecătoriei Ungheni.

Prin încheierea executorului judecătoresc Ursu Anatolie nr. 053-591/15 din

24 iunie 2015, s-a primit spre executare documentul executoriu și s-a intentat

procedura de executare în baza documentului executoriu nr. 2-171/15 din 12 mai

1

2015 emis de Judecătoria Ungheni.

Prin încheierea nr. 053-591/15 din 05 august 2015 privind asigurarea

executării și sechestrarea bunurilor debitorului, s-a aplicat sechestru pe bunurile

imobile ale debitorului Alexandru Roman, casă de locuit și terenul aferent casei cu

nr. cadastral xxxx și nr. cadastral xxxxx, amplasate în sat. xxxx, r-nul xxxx.

A susținut că la 19 aprilie 2019, documentul executoriu nr. 2-171/15 din

12 mai 2015 emis de Judecătoria Ungheni a fost strămutat la biroul executorului

judecătoresc Nicolae Pașa, iar la 19 aprilie 2019 s-a intentat procedura de

executare nr. 019-3618/19.

În cadrul procedurii de executare, a fost antrenat un specialist pentru

evaluarea bunurilor imobile, anume a terenului agricol cu S=1,3311 ha cu

nr. cadastral xxxx și a terenului pentru construcții cu S=0,2689 ha,

nr. cadastral xxxx, amplasate în r-nul xxxx, sat. xxxxx care aparțin cu drept de

proprietate debitorului Alexandru Roman.

Conform raportului de evaluare nr. 632 din 02 septembrie 2019 s-a constatat

că bunul imobil constituit din teren agricol cu S=l,3311 ha, nr. cadastral xxxx,

amplasat în r-nul xxxx, sat. xxxx, extravilan, a fost evaluat la prețul de 34 095 de

lei, echivalentul a 1 737 euro sau 1 918 dolari SUA, iar bunul imobil constituit din

teren pentru construcții cu suprafața de 0,2689 ha, nr. cadastral xxxx, amplasat în r-

nul xxxx, sat. xxxx, extravilan, conform Raportului de evaluare nr. 631 din 02

septembrie 2019, a fost evaluat la prețul de 92 355 de lei, echivalent a 3 294 euro

sau 3 636 dolari SUA.

A susținut reclamantul că, bunurile imobile nominalizate nu ar acoperi suma

datoriei în mărime de 15 000 ruble, 4 800 dolari SUA și 7174 de lei cheltuieli de

judecată, conform documentului executoriu nr. 2-171/2015 din 12 mai 2015,

respectiv datoria nu poate fi stinsă doar în baza bunurilor menționate.

În urma măsurilor de asigurare întreprinse de executorul judecătoresc, s-a

constatat că debitorul Alexandru Roman deține în proprietate comună în

devălmășie cu Snejana Roman, casa de locuit individuală cu S=96,4 m.p., nr.

cadastral xxxx, amplasată în r-nul xxxx, sat. xxxx, respectiv necesită a fi stabilită

cota-parte ce aparține debitorului.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Anatoli Malevanciuc

împotriva lui Alexandru Roman și Snejana Roman, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Nicolae Pașa privind delimitarea cotei-părți ideale din

bunul imobil și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a delimitat bunul imobil cu nr. cadastrale xxxx, xxxx, amplasate în sat.

xxxx, r-nul xxxx, cu atribuirea a câte ½ cotă-parte ideală lui Alexandru Roman și

Snejana Roman și s-a încasat de la Alexandru Roman și Snejana Roman în

beneficiul lui Anatoli Malevanciuc cheltuielile de judecată compuse din taxa de

stat în mărime de 776,13 de lei.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Alexandru Roman și Snejana Roman și s-a menținut hotărârea

16 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central adoptată în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatoli Malevanciuc împotriva

lui Alexandru Roman și Snejana Roman, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Nicolae Pașa privind delimitarea cotei-părți ideale din bunul imobil și

2

compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de

fond privind admiterea cererii cu privire la determinarea cotelor-părți ideale din

bunul imobil este corectă, întrucât determinarea cotelor-părți este necesară în

vederea urmăririi cote-părți ce aparține debitorului întru stingerea datoriei lui

Roman Alexandru constate prin documentul executoriu nr. 2-171/2015 din 12 mai

2015, emis de Judecătoria Ungheni or, dreptul la un proces echitabil, prevăzut de

art. 6 CEDO, include și dreptul creditorului la executarea efectivă a hotărârii

judecătorești.

Instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond, potrivit căreia,

creditorul Anatoli Malevanciuc este în drept să solicite prin prisma art. 553 din

Codul civil, stabilirea cotei-părți, care aparține debitorului Alexandru Roman,

pentru a fi urmărită, în corespundere cu prevederile Codului de executare, în

scopul executării într-un termen rezonabil a documentului executoriu deținut în

procedură.

Instanța de apel a notat că se impune delimitarea bunului imobil cu nr.

cadastrale xxxx, xxxx, amplasat în sat. xxxx, r-nul xxxx, deținut de către apelanți

cu drept de proprietate în devălmășie, cu atribuirea a câte ½ cotă-parte ideală

pentru fiecare dintre soți.

Instanța de apel a reținut și faptul că, bunul imobil a cărei delimitare s-a

solicitat, nu face parte din bunurile care nu pot fi urmărite potrivit art. 89 din Codul

de executare or, la momentul urmăririi bunurilor în scopul executării documentului

executoriu, executorul va ține cont de prevederile art. 90 din Codul de executare,

bunul imobil în care locuiește debitorul fiind ultimul care ar putea fi urmărit.

La 22 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Snejana Roman, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Ulterior, la 29 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, avocatul

Vasile Țurcanu, în interesele Snejanei Roman a prezentat recurs suplimentar.

În motivarea recursului a invocat că, după înregistrarea la 12 ianuarie 2021, în

cancelaria Judecătoriei Ungheni a cererii de apel, împreună cu Alexandru Roman

nu au primit citații cu privire la desfășurarea ședinței de judecată din data de

09 iunie 2021.

După data de 09 iunie 2021 nu a primit decizia Curții de Apel Chișinău, iar

despre decizia instanței de apel a aflat de la avocatul Vasile Țurcanu și a făcut

cunoștință cu materialele cauzei la 22 decembrie 2021, astfel i-a fost lezat dreptul

la un proces echitabil și dreptul de a contesta decizia în caz de dezacord.

Recurentul a susținut că au fost lipsiți de dreptul de a prezenta instanței de

apel dovada faptului că la 17 februarie 2021, 21 ianuarie 2021, 05 martie 2021, 21

mai 2021, 04 iunie 2021, 06 iulie 2021, executorului judecătoresc Nicolae Pașa

i-au fost virate mijloace financiare în sumă totală de 60 250 de lei, pentru stingerea

datoriei față de Anatolie Malevanciuc.

Astfel, instanța de apel urma să i-a în calcul că odată achitată datoria față de

creditor decade necesitatea satisfacerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul susținut că pe parcursul derulării procedurii de executare au fost

evaluate bunurile proprietate personală a lui Alexandru Roman, și anume terenul

3

agricol la prețul de 34 095 de lei și terenul pentru construcții la prețul de 92 355 de

lei. Astfel, valorificarea bunurilor proprietate personală a pîrîtului ar acoperi

integral datoria față de Anatoli Malevanciuc.

Totodată, începând cu 19 aprilie 2019, executorul judecătoresc Nicolae Pașa a

cunoscut faptul că pîrîtul Alexandru Roman deține în proprietate un șir de bunuri

însă nu a întreprins nici o măsură de a le valorifica.

La 13 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de către Snejana Roman, reprezentată de

avocatul Vasile Țurcanu, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d. 182).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 09

iunie 2021.

La 29 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Curtea de Apel Chișinău

a expediat în adresa avocaților Vasile Țurcanu, Tudor Țurcanu și a executorului

judecătoresc Pașa Nicolae decizia motivată din 09 iunie 2021 (f.d. 154), însă

careva date privind expedierea și recepționarea de către Snejana Roman a deciziei

contestate la materialele dosarului lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul Snejana Roman s-a conformat

prevederilor legale, declarând recurs la 22 decembrie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, împotriva deciziei instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

4

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Snejana

Roman, reprezentată de avocatul Vasile Țurcanu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Snejana Roman,

reprezentată de avocatul Vasile Țurcanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6