2r-101/22 — repararea prejudiciului

2r-101/22 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2r-101/22

2-21060673-01-2r-10022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediu Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

DECIZIE

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Talpă, în

interesele minorului XXXXX, împotriva Lilianei Ilescu și Mahmut Bakir,

reprezentanții minorului XXXXX, cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit cererea de apel depusă de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir ca fiind

înaintată în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 20 aprilie 2021, prin intermediul poștei (f.d.14-15), Carolina Talpă, în

interesele minorului XXXXX, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Lilianei Ilescu și Mahmut Bakir, reprezentanții minorului XXXXX, solicitând

încasarea prejudiciului material în mărime de 6450 de lei și a cheltuielilor de

judecată constituite din taxa de stat în sumă de 270 de lei, precum și alte cheltuieli

de judecată.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Talpă, în interesele

minorului XXXXX și s-a încasat de la Liliana Ilescu și Mahmut Bakir în beneficiul

Carolinei Talpă suma de 6450,00 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 270,00

lei cu titlu de taxă de stat achitată la înaintarea acțiunii, iar în total suma de 6720,00

lei.

La 17 noiembrie 2021, Liliana Ilescu și Mahmut Bakir au declarat apel

împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir împotriva hotărârii din 15

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind înaintată în afara

termenului legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen; s-a remis

1

apelanților Liliana Ilescu și Mahmut Bakir cererea de apel cu toate documentele

anexate.

La 26 ianuarie 2022, Liliana Ilescu și Mahmut Bakir au depus cerere de recurs

împotriva încheierii din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, repunerea în termenul de declarare a recursului având în

vederea comunicarea încheierii la data de 18 ianuarie 2022, casarea încheierii

contestate cu restituirea cauzei instanței de apel pentru judecare în ordine de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că, la data de 20 octombrie 2021 au primit,

prin intermediul poștei, copia dispozitivului hotărârii din 15 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, conform copiei plicului poștal anexat.

În data de 17 noiembrie 2021 au înregistrat apelul nemotivat împotriva hotărârii

menționate, prin care și-au exprimat dezacordul cu hotărârea dată, iar motivele

urmau să fie invocate după ce vor lua cunoștință de hotărârea motivată.

În aceste împrejurări, recurenții au opinat că, sunt eronate concluziile instanței

de apel cu privire la omiterea termenului de depunere a apelului reglementat de art.

362 Cod de procedură civilă, din motiv că până la data recepționării dispozitivului

hotărârii atacate, nu cunoșteau despre existența hotărârii judiciare, fiind în

imposibilitate obiectivă de a exercita calea de atac.

Dispozițiile art. 6 din CEDO recunosc oricărei persoane dreptul la un proces

echitabil, drept, de care nu se poate bucura o parte în proces, atâta timp cât nu i se

recunoaște dreptul de a contesta hotărârea judiciară din momentul comunicării, astfel

încât, persoana care nu a fost prezentă la data pronunțării dispozitivului hotărârii

contestate (indiferent de motiv), nici nu i se poate imputa că nu ar fi contestat-o în

termen pentru simplu motiv că nu cunoaște care a fost soluția pronunțată de instanță.

Concluziile instanței de apel cu privire la nesolicitarea repunerii în termen

potrivit dispozițiilor art. 116 Cod de procedură civilă, în opinia recurenților, poartă

un caracter eronat, întrucât solicitarea repunerii în termen nu trebuie neapărat să fie

exprimată în mod expres în cuprinsul cerințelor apelului, aceasta rezultând din

conținutul cererii de apel, în care a indicat faptul că nu au fost prezenți la pronunțarea

dispozitivului hotărârii și care l-au recepționat la 20 octombrie 2021. Astfel,

termenul de declarare a apelului începe să curgă anume de la această dată.

Imperativul respectării dreptului la un proces echitabil impun o asemenea concluzie.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților la 10 februarie

2022, prin scrisoarea de însoțire (f.d.59) și a fost recepționată la 15 februarie 2022,

conform avizului de recepție (f.d.61).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 20 decembrie 2021,

iar cererea de recurs a fost depusă la 26 ianuarie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii instanței de apel către

părți la 27 decembrie 2021, conform scrisorii (f.d.45), însă în recursul declarat,

recurenții au menționat despre comunicarea încheierii la adresa lor la data de 18

ianuarie 2022, în acest sens făcând referire la ștampila aplicată de oficiul poștal pe

plicul anexat la cererea de recurs. Astfel, recursul este declarat în termen și nu este

necesară repunerea în termen.

2

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir și va menține încheierea

contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că, dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Talpă, în interesele minorului

XXXXX, împotriva Lilianei Ilescu și Mahmut Bakir, reprezentanții minorului

XXXXX, cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor

de judecată, a fost pronunțat la 15 octombrie 2021 (f.d.31).

Hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

contestată cu apel de către Liliana Ilescu și Mahmut Bakir, înregistrând în acest sens

apelul nemotivat la 17 noiembrie 2021 (f.d.36).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Corelând norma de drept procedural citată cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel depuse de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir împotriva hotărârii din 15 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind înaintată în afara termenului

legal, din motivele ce succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se

face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 15

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de către Liliana

Ilescu și Mahmut Bakir, la data de 17 noiembrie 2021 (f.d.36).

3

Prin încheierea din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă

de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind înaintată în afara termenului legal, iar

apelanții nu au solicitat repunerea în termen (f.d.42-44).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Cu referire la argumentul recurenților precum că termenul de 30 de zile a

început a curge din data comunicării hotărârii, 20 octombrie 2021, deoarece până la

recepționarea acesteia nu cunoșteau de existența hotărârii judecătorești, Colegiul

menționează că, aceasta alegație nu poate fi reținută în justificarea aspectului

omiterii termenului de contestatare.

De altfel, în temeiul art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă cererea de

chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și

persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,

prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului

executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în

judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

La caz, cererea de chemare în judecată înaintată de către Carolina Talpă, în

interesele minorului XXXXX, împotriva Lilianei Ilescu și Mahmut Bakir,

reprezentanții minorului XXXXX, cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată, a fost acceptată spre examinare în procedura

contencioasă generală prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, care împreună cu copia cererii de chemare în judecată a fost expediată

pârâților Liliana Ilescu și Mahmut Bakir cu scrisoare recomandată, recepționată de

către ultimii la 05 mai 2021, conform avizului de recepție (f.d.20).

În virtutea art. 102 alin. (41) Cod de procedură civilă, participanții la proces

înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor

de procedură la o dată ulterioară.

Mai mult, în conformitate cu art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă,

participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primesc

copia hotărârii în decurs de 5 zile.

În context, Colegiul apreciază ca fiind irelevante argumentele recurenților

precum că, din motivul că până la data recepționării dispozitivului hotărârii atacate,

nu cunoșteau despre existența hotărârii judiciare, fiind în imposibilitate obiectivă de

a exercita calea de atac, or, circumstanțele reliefate anterior denotă că recurenții au

cunoscut de existența litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, fiindu-le acordată

posibilitatea de a-și realiza drepturile procedurale prevăzute de art. 56 Cod de

procedură civilă, inclusiv de a participa la examinarea litigiului, fiind înștiințați în

acest sens despre data, ora și locul examinării cauzei civile.

4

Subsecvent, Colegiul reiterează că, termenul de declarare a apelului de 30 de

zile începe a curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești și nu

de la data comunicării acestuia în sensul pretins.

Chiar și în situația în care recurenții au recepționat la data de 20 octombrie 2021

copia dispozitivului hotărârii judecătorești pronunțat la data de 15 octombrie 2021,

aceasta împrejurare confirmă suplimentar că recurenții Liliana Ilescu și Mahmut

Bakir au avut posibilitatea contestării hotărârii primei instanțe în interiorul

termenului de 30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești.

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că

apelanții nu și-au realizat dreptul procedural de exercitare a căii de atac, apelul, în

interiorul termenului legal.

Împrejurările reliefate supra confirmă ipoteza instanței de apel care justificat a

reținut că apelanții au omis termenul de contestare cu apel. Or, partea are obligația

de a se folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu

prevederile art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

De asemenea, Colegiul iterează că, părțile antrenate într-un proces, trebuie să

se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de

legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă

sugerată și de jurisprudența CEDO.

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În concluzie, Colegiul precizează că, alegațiile aduse de către recurenți nu

justifică omiterea termenului de declarare a apelului, în situația în care materialele

cauzei denotă că recurenții au avut posibilitatea de a ataca cu apel în termen

hotărârea judecătorească din 15 octombrie 2021.

La caz, termenul de 30 de zile de contestare cu apel se calculează de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii judecătorești și nu de la data comunicării actului

de procedură în sensul pretins, aspect, în esență, corect reținut de instanța de apel.

În altă ordine de idei, Colegiul notează că, apelanții înregistrând cererea de apel

la data de 17 noiembrie 2021, nu au solicitat repunerea în termenul pentru declararea

apelului.

Art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, repunerea în termenul de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Alegația recurenților precum că, au recepționat copia dispozitivului hotărârii

judecătorești la data de 20 octombrie 2021, dată din care, în opinia lor, a început a

curge termenul de atac, nu poate fi reținută pentru a casa încheierea instanței de apel,

întrucât instanța de apel corect a punctat că apelanții nu au solicitat repunerea în

termenul pentru declararea apelului în temeiul art. 116 Cod de procedură civilă.

În context, Colegiul relevă că, repunerea în termenul pentru declararea apelului

putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelanții ar fi

formulat o cerere sau o solicitare de repunere în termen cu prezentarea probelor

pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or,

solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelanților și nu poate fi

soluționată din oficiu de către instanța de apel.

5

Astfel, la caz, nu poate fi reținut argumentul recurenților precum că solicitarea

de repunere în termen nu urmează a fi formulată expres, deoarece s-ar deduce din

conținutul cererii de apel în care au indicat că au recepționat copia dispozitivului

hotărârii judecătorești la data de 20 octombrie 2021.

Drept urmare, instanța de apel justificat a constatat că apelanții nu au solicitat

repunerea în termenul de apel, ceea ce a determinat restituirea în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, a cererii de apel depuse de Liliana Ilescu și

Mahmut Bakir împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, ca fiind înaintată în afara termenului legal.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, accentuat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurenții și-au neglijat obligația de

valorificare a drepturilor procedurale în modul și termenul stabilit de legiuitor.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Liliana Ilescu și Mahmut Bakir.

Se menține încheierea din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Talpă, în

interesele minorului XXXXX, împotriva Lilianei Ilescu și Mahmut Bakir,

reprezentanții minorului XXXXX, cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7