3ra-5/22 — obligarea prezentarii informatiei

Dosarul nr. 3ra-5/22

2-20036965-01-3ra-06012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

2 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Mișcoi Simion,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Mișcoi Simion

împotriva Penitenciarului nr.9, terț Centrul de Excelență în medicină și Farmacie

„Raisa Pacalo”, XXXXXXXXXXXXX privind obligarea prezentării informației,

împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2020, Mișcoi Simion s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva

Penitenciarului nr.9 privind obligarea administrației penitenciarului nr.9 de a-i oferi

răspuns la petiția înaintată la data de 13 februarie 2020; anularea ordinului din data

de 02 ianuarie 2019 și a deciziei din 03 iunie 2019; repararea prejudiciului moral,

estimat în sumă de 2 000 000 lei din contul administrației Penitenciarului nr.09 în

beneficiul reclamantului Mișcoi Simion (f.d.2-7, vol.I).

Ulterior, la 25 mai 2020, Mișcoi Simion și-a concretizat pretențiile, solicitând

obligarea administrației Penitenciarului nr.9 să-i ofere răspuns la petiția din 13

februarie 2020 și repararea prejudiciului moral, estimat la 2 000 000 lei, din contul

administrației Penitenciarului nr.9, în beneficiul reclamantului Mișcoi Simion

(f.d.30-36, vol.I).

În susținerea pretențiilor înaintate, reclamantul relatează că, la data de 15 iulie

2019, prin răspunsurile nr.3/1-M-1655/19 și 3/1-M-1710/19 oferite la cererile

acestuia, a fost informat că: prin ordinul nr. 5 din 2 ianuarie 2019, deținutul

XXXXXXXXXXX a fost încadrat în câmpul muncii în afara penitenciarului;

începând cu data de 15 mai 2019 deținutului XXXXXXXXXX i s-a acordat dreptul

de domiciliere în afara penitenciarului; la fel a fost informat că la data de 03 iunie

2019 până în prezent condamnatul XXXXXXXXXXXXX se află în detenție în

Penitenciarul nr.9 sector de tip deschis, cu dreptul de a locui pe adresa domiciliului,

fiind încadrat în câmpul muncii în afara penitenciarului, având obligația de a se

prezenta la locul de detenție în conformitate cu prevederile pct.161 din Statutul

executării pedepsei de către condamnați, nu mai puțin de o dată la 10 zile sau la

solicitarea administrației penitenciarului.

1

Prin hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea și s-a obligat Penitenciarul nr. 9 să prezinte reclamantului

răspuns la petiția din 13 februarie 2020, în corespundere cu solicitările invocate în

petiție. În rest, pretențiile reclamantului s-au respins ca neîntemeiate (f.d.213, 240-

248, vol.I).

La data de 26 martie 2021, Mișcoi Simion a declarat apel împotriva hotărîrii

instanței de fond, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii din

10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărîri de

admitere integrală a acțiunii (f.d.221-228, vol.I).

La data de 08 aprilie 2021, Penitenciarul nr.9 Pruncul a declarat apel împotriva

hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a

hotărîrii din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei

noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii (f.d.3-4, vol.II).

Prin decizia din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel înaintată de Mișcoi Simion și admisă cererea de apel înaintată de

Penitenciarul nr.9 Pruncul.

S-a casat parțial hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în partea admiterii cererii lui Mișcoi Simion, și în partea casată a fost emisă

o nouă decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Mișcoi

Simion împotriva Penitenciarului nr. 9, terț Centrul de Excelență în Medicină și

Farmacie „Raisa Pacalo”, XXXXXXXXXXXXX privind obligarea prezentării

informației.

În rest, hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

menținut.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii,

având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 8 alin.(1) și alin. (2) al Legii

cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, potrivit cărora informația

cu caracter personal face parte din categoria informației oficiale cu accesibilitate

limitată și constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă,

a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale. Accesul la

informația cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislației

privind protecția datelor cu caracter personal. Iar potrivit art. 5 alin. (1) al Legii privind

protecția datelor cu caracter personal 133/08 iulie 2011, prelucrarea datelor cu caracter

personal se efectuează cu consimțămîntul subiectului datelor cu caracter personal.

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar

a conchis privind caracterul întemeiat al refuzului intimatului Penitenciarul nr. 9 de a

furniza informația solicitată de Mișcoi Simion, ce face parte din categoria

informaților oficiale cu accesibilitate limitată.

La 26 noiembrie 2021, Mișcoi Simion a declarat recurs împotriva deciziei din 26

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 4 ianuarie 2022, recurentul a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei

din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretînd în mod eronat normele de drept material

pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate pe cauza

dată.

2

Invederează că administrația Penitenciarului nr. 9 nu a prezentat un răspuns în

termenul legal, motiv pentru care solicită instanței emiterea unei decizii favorabile, în

sensul obligării pîrîtului să prezinte informația solicitată prin petiție.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 octombrie 2021, fiind

notificată recurentului în data de 28 octombrie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul

din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 59, vol. II), iar copia deciziei motivate a fost

comunicată recurentului la 8 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție anexat la dosar (f.d. 82, vol. II). Astfel, recursul și motivarea acestuia depuse

la 26 noiembrie 2021 și, respectiv, 4 ianuarie 2022, sînt în termen.

La 10 ianuarie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Pînă la examinarea admisibilității prezentului recurs, la Curtea Supremă de

Justiție nu a parvenit nicio referință pe caz.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mișcoi Simion, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

3

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Mișcoi Simion.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Mișcoi Simion se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

4