3ra-5/22 — obligarea prezentarii informatiei

Dosarul nr. 3ra-5/22 2-20036965-01-3ra-06012022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. A. Paniș) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, A. Bostan) Î N C H E I E R E 2 martie 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Nina Vascan Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului depus de Mișcoi Simion, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Mișcoi Simion împotriva Penitenciarului nr.9, terț Centrul de Excelență în medicină și Farmacie „Raisa Pacalo”, XXXXXXXXXXXXX privind obligarea prezentării informației, împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 13 martie 2020, Mișcoi Simion s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva Penitenciarului nr.9 privind obligarea administrației penitenciarului nr.9 de a-i oferi răspuns la petiția înaintată la data de 13 februarie 2020; anularea ordinului din data de 02 ianuarie 2019 și a deciziei din 03 iunie 2019; repararea prejudiciului moral, estimat în sumă de 2 000 000 lei din contul administrației Penitenciarului nr.09 în beneficiul reclamantului Mișcoi Simion (f.d.2-7, vol.I).

Ulterior, la 25 mai 2020, Mișcoi Simion și-a concretizat pretențiile, solicitând obligarea administrației Penitenciarului nr.9 să-i ofere răspuns la petiția din 13 februarie 2020 și repararea prejudiciului moral, estimat la 2 000 000 lei, din contul administrației Penitenciarului nr.9, în beneficiul reclamantului Mișcoi Simion (f.d.30-36, vol.I).

În susținerea pretențiilor înaintate, reclamantul relatează că, la data de 15 iulie 2019, prin răspunsurile nr.3/1-M-1655/19 și 3/1-M-1710/19 oferite la cererile acestuia, a fost informat că: prin ordinul nr. 5 din 2 ianuarie 2019, deținutul XXXXXXXXXXX a fost încadrat în câmpul muncii în afara penitenciarului; începând cu data de 15 mai 2019 deținutului XXXXXXXXXX i s-a acordat dreptul de domiciliere în afara penitenciarului; la fel a fost informat că la data de 03 iunie 2019 până în prezent condamnatul XXXXXXXXXXXXX se află în detenție în Penitenciarul nr.9 sector de tip deschis, cu dreptul de a locui pe adresa domiciliului, fiind încadrat în câmpul muncii în afara penitenciarului, având obligația de a se prezenta la locul de detenție în conformitate cu prevederile pct.161 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, nu mai puțin de o dată la 10 zile sau la solicitarea administrației penitenciarului.

1 Prin hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea și s-a obligat Penitenciarul nr. 9 să prezinte reclamantului răspuns la petiția din 13 februarie 2020, în corespundere cu solicitările invocate în petiție. În rest, pretențiile reclamantului s-au respins ca neîntemeiate (f.d.213, 240- 248, vol.I). La data de 26 martie 2021, Mișcoi Simion a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii (f.d.221-228, vol.I).

La data de 08 aprilie 2021, Penitenciarul nr.9 Pruncul a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii (f.d.3-4, vol.II). Prin decizia din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel înaintată de Mișcoi Simion și admisă cererea de apel înaintată de Penitenciarul nr.9 Pruncul. S-a casat parțial hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea admiterii cererii lui Mișcoi Simion, și în partea casată a fost emisă o nouă decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Mișcoi Simion împotriva Penitenciarului nr. 9, terț Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo”, XXXXXXXXXXXXX privind obligarea prezentării informației.

În rest, hotărîrea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a menținut. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 8 alin.(1) și alin. (2) al Legii cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, potrivit cărora informația cu caracter personal face parte din categoria informației oficiale cu accesibilitate limitată și constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale.

Accesul la informația cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter personal. Iar potrivit art. 5 alin. (1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal 133/08 iulie 2011, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțămîntul subiectului datelor cu caracter personal. Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar a conchis privind caracterul întemeiat al refuzului intimatului Penitenciarul nr. 9 de a furniza informația solicitată de Mișcoi Simion, ce face parte din categoria informaților oficiale cu accesibilitate limitată. La 26 noiembrie 2021, Mișcoi Simion a declarat recurs împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 4 ianuarie 2022, recurentul a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău. În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel, considerând-o eronată, instanța interpretînd în mod eronat normele de drept material pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate pe cauza dată. 2 Invederează că administrația Penitenciarului nr. 9 nu a prezentat un răspuns în termenul legal, motiv pentru care solicită instanței emiterea unei decizii favorabile, în sensul obligării pîrîtului să prezinte informația solicitată prin petiție. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 octombrie 2021, fiind notificată recurentului în data de 28 octombrie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 59, vol. II), iar copia deciziei motivate a fost comunicată recurentului la 8 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d.

82, vol. II). Astfel, recursul și motivarea acestuia depuse la 26 noiembrie 2021 și, respectiv, 4 ianuarie 2022, sînt în termen. La 10 ianuarie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Pînă la examinarea admisibilității prezentului recurs, la Curtea Supremă de Justiție nu a parvenit nicio referință pe caz. Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mișcoi Simion, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină 3 o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Mișcoi Simion. În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Mișcoi Simion se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Nina Vascan Nicolae Craiu 4