3ra-740/20 — obligarea prezentarii informatiei si repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 3ra-740/20

Instanța de fond: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani – S.Godorogea

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A.Corcenco, D.Corolevschi, D.Stănilă

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului depus de Ivan Rotaraș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ivan Rotaraș împotriva directorului Instituției Medico Sanitare Publică

„Spitalul raional Rîșcani” Gheorghe Roșu cu privire la obligarea prezentării

informației și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 5 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care apelul

declarat de Ivan Rotaraș împotriva hotărârii din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani a fost respins,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2018 Ivan Rotaraș a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva directorului Instituției Medico

Sanitare Publică „Spitalul raional Rîșcani” Gheorghe Roșu cu privire la obligarea

prezentării informației și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, fiind locuitor al satului Recea, raionul Rîșcani

la data de 11 iunie 2018 a depus în adresa directorului Instituției Medico Sanitare

Publică „Spitalul raional Rîșcani” Gheorghe Roșu, cerere, în baza Legii privind

accesul la informație, solicitând eliberarea copiei ordinului nr. 40 din 13 aprilie 1999

cu privire la lichidarea staționarelor medicale din teritoriul raionului, însă până la

înaintarea prezentei acțiuni în instanța de judecată, nu a primit nici un răspuns la

solicitare.

În opinia reclamantului, directorul Instituției Medico Sanitare Publică „Spitalul

raional Rîșcani” Gheorghe Roșu prin faptul neexaminării și necomunicării

răspunsului și a informației la cererea înaintată, i-a încălcat dreptul de acces la

informație, un drept fundamental prevăzut de Constituția RM și CEDO, prin ce i-a

fost cauzat prejudiciu moral pe care îl apreciază la valoarea de 500 lei, din care

considerent a fost depusă prezenta acțiune.

1

Ivan Rotaraș a solicitat obligarea directorului Spitalului raional Rîșcani de a-i

prezenta informația solicitată și încasarea din contul directorului Instituției Medico

Sanitare Publică „Spitalul raional Rîșcani” Gheorghe Roșu în beneficiul său a

prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu nesoluționarea cererii depuse în

sumă de 500 lei.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Rotaraș a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 16 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost casată parțial

hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani în partea

respingerii cerinței privind încasarea prejudiciului moral și în această parte a fost

pronunțată o hotărâre nouă, de admitere parțială a pretenției. A fost încasat din contul

Instituției Medico Sanitară Publică „Spitalul raional Rîșcani” în beneficiul lui Ivan

Rotaraș, prejudiciul moral în sumă de 100 de lei. În rest, hotărârea a fost menținută.

Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul depus de către Ivan Rotaraș, fiind casată decizia din 16 iulie 2019 a Curții

de Apel Bălți, cauza fiind restituită în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

După rejudecare, prin decizia din 5 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost

respinsă cererea de apel declarată de Ivan Rotaraș împotriva hotărârii din 21

decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe de respingere a acțiunii, or, atât în ședința instanței de fond,

cât și în ședința instanței de apel s-a constatat că Instituția Medico-Sanitară Publică

,,Spitalul raional Rîșcani” nu dispune de informația solicitată de Ivan Rotaraș prin

cererea depusă la data de 11 iunie 2018. Deci, o asemenea informație nu-i poate fi

oferită apelantului de către intimată.

În asemenea condiții, instanța de apel a constatat netemeinicia solicitării lui

Ivan Rotaraș din acțiune cu privire la obligarea prezentării informației, or, furnizorul

de informație nu poate fi obligat la eliberarea informației pe care nu o deține.

Respectiv, în cazul în care nu s-a constatat temeinicia fondului cerințelor

înaintate ce ține de obligarea furnizorului de informație la eliberarea către solicitant

a informației cerute, a decăzut și necesitatea reparării prejudiciului pentru

nesoluționarea cererii, or, o asemenea cerere i-a fost totuși soluționată, răspuns i s-a

oferit, doar că nu i s-a acordat informația, în condițiile în care nu există.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii și a deciziei enunțate, la 10 iunie

2020, Ivan Rotaraș le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea

unei decizii noi, de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și cu

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

Recurentul a declarat că concluzia instanței de apel este nefondată fără a fi

bazată pe legea guvernantă – Legea cu privire la accesul la informație.

A menționat că, dovada lipsei ordinului solicitat din arhiva spitalului, nu a fost

prezentată nici la cererea petiționarului și nici în instanța de judecată. Motivul

invocat de furnizorul informației precum că, actul solicitat nu se regăsește în arhiva

2

instituției, este contrar obligațiilor sale și nu poate fi reținut ca fiind conform art. 15

și 19 din Legea cu privire la petiționare, cu atât mai mult despre acest fapt recurentul

urma a fi informat în scris în termenul prevăzut de lege, condiție însă ce nu se atestă

la caz.

În concluzie, recurentul a invocat că atât instanța de fond cât și instanța de apel

s-au eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de

justiție, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului

și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând

hotărâri neîntemeiate de respingere a acțiunii.

La 23 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat recursul în adresa

intimatului, cu explicarea dreptului de a depune referință (f.d.131), însă directorul

Instituției Medico Sanitare Publică „Spitalul raional Rîșcani” Gheorghe Roșu nu și-

a valorificat acest drept.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la data de 10 iunie 2020 (f.d.127) este în termen, or,

decizia instanței de apel a fost adoptată la 5 martie 2020 (f.d.120) și recepționată de

recurent la 11 mai 2020 (f.d.125).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ivan Rotaraș în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

3

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

4

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Ivan Rotaraș.

În conformitate cu art. 230, 258 alin. (3) și art. 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Ivan Rotaraș, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

5