2r-60/22 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-60/22 (2-18175286-01-2r-31012022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Clima, V. Cotorobai, A. Malîi

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Babieac Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA

„Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 53/66 COOP, împotriva lui Babieac Victor

cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost restituită ca fiind depusă tardiv cererea de apel depusă de Babieac Victor

împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 iulie 2018, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 53/66 COOP, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Babieac Victor cu privire la

încasarea datoriei.

Prin hotărârea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

cererea de chemare în judecată a SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 53/66

COOP, împotriva lui Babieac Victor cu privire la încasarea datoriei. S-a încasat din

contul lui Babieac Victor în beneficiul APLP nr. 53/66 COOP suma de 7428,66 (șapte

mii patru sute douăzeci și opt lei și 66 bani) lei cu titlu de datorie pentru energia

termică livrată în perioada ianuarie 2013 – aprilie 2018. S-a încasat din contul lui

Babieac Victor în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 270 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată și suma de 50 lei pentru citarea publică, în total suma de 320 lei (trei sute

douăzeci lei).

La 11 noiembrie 2021, Babieac Victor a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

rejudecarea cauzei, deoarece nu a cunoscut despre ședințele de judecată și despre

hotărârea emisă în cadrul prezentului litigiu.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

ca fiind depusă tardiv cererea de apel depusă de Babieac Victor împotriva hotărârii

din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 21 ianuarie 2022 (prin poștă electronică), Babieac Victor a declarat recurs

1

împotriva încheierii din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, s-a invocat faptul că litigiul a fost examinat în lipsa

recurentului, ultimul aflând despre existența hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru abia la 12 octombrie 2021. Potrivit recurentului, acesta nu are

un contract încheiat cu SA „Termoelectrica” și a înaintat o cerere față de intimată întru

soluționarea amiabilă a litigiului. Consideră că încheierea contestată este

neîntemeiată.

La 14 februarie 2022, SA „Termoelectrica” a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea acesteia.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Babieac Victor este

neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces la 14 ianuarie 2022 (f.d. 84). Astfel,

ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 21 ianuarie 2022,

Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a fost restituită ca fiind depusă tardiv cererea de apel depusă de Babieac

Victor împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal,

iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Potrivit prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie o

garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

2

Potrivit cererii de recurs, recurentul a indicat faptul că litigiul a fost examinat în

lipsa lui, ultimul aflând despre existența hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru abia la 12 octombrie 2021.

Examinând minuțios materialele cauzei, Colegiul conchide că argumentele

invocate în cererea de recurs nu pot fi reținute, or acestea au un conținut general, și nu

unul concret, nefiind probate.

Astfel, Colegiul examinează legalitatea și temeinicia încheierii din 11 ianuarie

2022 a Curții de Apel Chișinău la momentul pronunțării acesteia. Respectiv, înaintând

cererea de apel la 11 noiembrie 2021, Babieac Victor nu a formulat o cerință de

repunere în termen a apelului, indicând doar asupra momentului în care a aflat despre

existența hotărârii primei instanțe.

Totodată, instanța de recurs pune la îndoială afirmația recurentului cu referire la

faptul că a luat cunoștință de hotărârea primei instanțe la 12 octombrie 2021, or la

materialele cauzei nu există probe care să certifice acest fapt.

Colegiul a stabilit că, recurentul Babieac Victor a fost citat de către prima instanță

la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, toate citațiile fiind restituite în

adresa instanței de judecată cu mențiunea „nereclamat”. Totodată, pentru ședința de

judecată din 09 aprilie 2020, Babieac Victor a fost citat inclusiv și printr-un aviz

publicitar (f.d. 48). Adresa la care a fost citat recurentul este confirmată prin Extrasul

din Registrul bunurilor imobile, anexat la materialele cauzei, potrivit căruia recurentul

este proprietar al 1.0 cotă-parte din bunul imobil - ap. 106 din mun. Chișinău, str.

Vișinilor, 20 a (f.d. 15). Totuși, indicând în cererea de apel faptul că el nu locuiește în

bunul imobil al cărui proprietar este, recurentul nu a anexat înscrisuri care să

demonstreze contrariul, invocând doar că locuiește temporar la o altă adresă.

În așa mod, examinând solicitările lui Babieac Victor formulate în cererea de apel,

în lipsa unei cerințe de repunere în termen a apelului, Curtea de Apel Chișinău

întemeiat a restituit-o.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se

depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează

în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora

ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

Colegiul reiterează faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. În așa mod, materialele

cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la materialele cauzei

nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității apelantului

3

de a contesta hotărârea în termen și nu a fost formulată o cerere de repunere în termen

a apelului.

Astfel, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor drepturi procedurale

participanților la proces, instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință

de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la

caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului de depunere a apelului.

Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au putere de convingere, poate

fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă

a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi

invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele

de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale

persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în

anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire

în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea

amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat de

Babieac Victor împotriva încheierii din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de

către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Babieac Victor .

Se menține încheierea din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termoelectrica”, în interesele

APLP nr. 53/66 COOP, împotriva lui Babieac Victor cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

4