3ra-1077/2021 — anularea raspunsului si obligarea examinarii petitiei

3ra-1077/2021 — anularea raspunsului si obligarea examinarii petitiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1077/2021

2-19163737-01-3ra-15102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexandru Tihanschii și a recursului

depus de avocatul Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Tihanschii împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire

la anularea răspunsului și obligarea examinării petiției,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 18 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 24 iunie 2019, Alexandru Tihanschii a depus acțiune în ordinea contenciosului

administrativ împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, solicitând anularea

deciziei nr.133/649 din 12 aprilie 2019 și a deciziei nr.162 din 30 mai 2019 emise de

Serviciul Fiscal de Stat.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 19 august 2019, a depus o petiție

în adresa Procuraturii Generale privind acțiunile ilegale ale procurorului Valerii

Tomirov în cauza penală de învinuire a lui Alexandru Tihanschii.

La 17 septembrie 2019, reclamantul a recepționat refuzul eliberat de Procuratura

Generală nr.2541 din 12 septembrie 2019, prin care, petiția menționată a fost respinsă

în temeiul art.80 din Codul administrativ.

Susține reclamantul că, petiția în cauză nu are același obiect ca și precedentele,

referindu-se la acțiunile procurorului și nu la acțiunile ofițerului de urmărire penală.

În circumstanțele relatate, solicită anularea refuzului în cauză, ca fiind un act care

prezintă informație falsă, care a fost constatată eronat în rezultatul neexaminării petiției.

Prin hotărârea din 18 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandru Tihanschii împotriva

1

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului nr.2541 din

12 septembrie 2019 și obligarea examinării petiției din 19 august 2019 (f.d.68, vol.I).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 19 mai 2020, Alexandru Tihanschii,

reprezentat de avocatul Renata Brașoveanu, a depus apel nemotivat, iar la 04 septembrie

2020, apel motivat împotriva hotărârii din 18 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi, prin care

acțiunea să fie admisă (f.d.70, 104-115, vol.I).

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a casat hotărârea din 18

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă, prin care

s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandru

Tihanschii împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la anularea

răspunsului și obligarea examinării petiției (f.d.8, 9-15, vol.II).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel precum și instanța de fond au stabilit că,

la 19 august 2019, Alexandru Tihanschii a înaintat о plângere Procuraturii Generale,

prin prisma prevederilor Codului Penal și Codului de Procedură Penală (art.274 CPP),

prin care a solicitat atragerea la răspundere a ex-procurorului Valeriu Temirov, pentru

pretinsa falsificare a cauzei penale nr.2002030556. Prin răspunsul nr.21-774/10-2541

din 12 septembrie 2019, apelantul/reclamant, a fost informat că, Procuratura Generala

anterior a examinat cereri cu conținut similar, asupra rezultatului cărora, petentul a fost

înștiințat în scris.

Completul judiciar al instanței de apel a apreciat că, instanța de fond neîntemeiat a

examinat acțiunea, respingând-o ca neîntemeiată, urmând să o declare ca fiind

inadmisibilă, în temeiul prevederilor art.207 Cod administrativ, deoarece pretențiile

formulate de către reclamant nu vizează o activitate administrativă, fiind imposibilă

examinarea cauzei în cadrul unei proceduri în contencios administrativ.

Instanța de apel a notat că, din pretențiile formulate de către reclamant, rezultă cu

certitudine imperiul codului contravențional/penal/procedurii penale și nu a procedurii

contenciosului administrativ, astfel, solicitările reclamantului privind intentarea cauzei

contravenționale/penale sunt improprii procedurii în contencios administrativ conform

art.2 alin.(3) lit.b) Cod administrativ, fiind aplicabile normele codului

contravențional/corespunzător procesual penal, neimplicând o activitate administrativă

și nici acte administrative a căror legalitate să fie verificată în această procedură.

În această ordine de idei, completul specializat a concluzionat că, acțiunea urmează

a fi declarată inadmisibilă din motivul că, în cazul dat se contestă acțiunile organului de

urmărire penală în privința cărora legislația în vigoare prevede în acest sens căi de

contestare distincte, care nu fac obiectul contenciosului administrativ. Iar în segmentul

vizat, Codul contravențional, Codul de procedură penală și Codul penal, stabilesc cadrul

normativ special ce vizează ordinea/modul de contestare a acțiunilor/inacțiunilor

agentului constatator, organului de urmărire penală (ofițer de urmărire penală, procuror),

fie ale actelor procedurale emise de acestea.

În acest context, instanța de apel a reținut că, sesizarea reclamantului privind

intentarea cauzei contravenționale/penale, nu vizează o activitate administrativă, astfel

fiind imposibilă examinarea acesteia în cadrul unei proceduri în contencios

2

administrativ, urmând a fi efectuată conform procedurii reglementate de Codul

contravențional/procesual penal.

Or, potrivit art.1 alin.(1) și art.2 alin.(3) lit.b) Cod administrativ, legislația

administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea

raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia. Prevederile prezentului cod nu se aplică raporturilor

juridice ale autorităților publice care acționează în baza Codului contravențional/Cod

procedural penal/Codului penal.

La acest capitol, instanța de apel a notat că, condițiile pentru existența unei

stabilității și a corectitudinii formulării cererilor de chemare în judecată sunt: actul emis

trebuie să parvină de la o autoritate administrativă; condiția existenței vătămării unui

drept recunoscut de lege reclamantului; existența capacității de exercițiu și a celei

procesuale; vătămarea dreptului să fie cauzată printr-un act administrativ sau prin

refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal cererea; obligativitatea

îndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Astfel, completul judiciar al instanței ierarhic inferioare a constatat că, prima

instanță nu a supus unei analize minuțioase și nu a verificat circumstanțele menționate,

care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru

clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluționarea cazului dat.

Totodată, instanța de apel n-a reținut argumentele lui Alexandru Tihanschii,

deoarece interpretează eronat normele de drept și situația de fapt.

La 29 iunie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, avocatul Renata Brașoveanu în interesele lui Alexandru

Tihanschii, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei

decizii noi, prin care să fie anulat refuzul nr.2541 din 12 septembrie 2019 și să fie

obligată Procuratura Generală să examineze petiția din 19 august 2019 (f.d.17, vol.II).

La 15 octombrie 2021 și la 25 octombrie 2021, prin intermediul Direcției de

evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, Alexandru Tihanschii

a depus recurs motivat și cerere suplimentară la recursul motivat împotriva deciziei din

09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, ulterior, la 21 octombrie 2021, prin intermediul

Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, avocatul

Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii, a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi, prin care să fie anulat

refuzul nr.2541 din 12 septembrie 2019 și să fie obligată Procuratura Generală să

examineze petiția din 19 august 2019 (f.d.25-35, 37-38, vol.II).

În motivarea recursului, Alexandru Tihanschii a reiterat argumentele expuse în

cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.

Totodată, avocatul Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii, și-a

manifestat dezacordul cu decizia din 09 iunie 2021 a Curții de apel Chișinău, pe care o

consideră nefondată si ilegală, pasibilă de a fi parțial casată, invocând că instanțele

judecătorești au interpretat eronat legea.

3

În opinia reprezentantului recurentului, Curtea de Apel Chișinău, examinând

apelul, corect și pe deplin a constatat circumstanțele cauzei, casând integral în acest sens

hotărârea din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Totodată, consideră că, Curtea de Apel Chișinău a interpretat eronat legea, emițând

o soluție greșită prin declararea acțiunii depuse de Alexandru Tihanschii împotriva

Procuraturii Generale cu privire la anularea răspunsului și obligarea examinării petiției,

ca inadmisibilă.

Mai menționează că, instanța de apel eronat a concluzionat că ,,sesizarea

reclamantului privind intentarea cauzei contravenționale/ penale, nu vizează o activitate

administrativă, iar astfel, fiind imposibilă examinarea acesteia în cadrul unei acțiuni de

contencios administrativ, urmând a fi efectuată conform procedurii reglementate de

Codul Contravențional /Procesual penal.

La acest capitol, notează că, Alexandru Tihanschii nu a contestat răspunsul

Procuraturii Generale conform procedurii procesual penale din motiv că, cererea lui a

fost înregistrată ca petiție, de altfel, care nu a fost examinată, dar respinsă în temeiul

art.80 Cod administrativ.

În susținerea poziției, avocatul Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru

Tihanschii, invocă prevederile art.art.39 alin.(2), 17, 189 alin.(1) din Codul

administrativ.

În final, mai punctează că, în cazul în care cererea lui Alexandru Tihanschii era

examinată, recepționa vreo ordonanță de refuz în pornirea urmăririi

contravenționale/penale, doar în acele condiții urma a declanșa o plângere în condițiile

normelor procesual penale.

În aceasta ordine de idei, consideră că, soluția instanței de apel de a declara

inadmisibilă cererea de chemare în judecată prin prisma prevederilor art.207 alin.(2)

Cod Administrativ, nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,

în sensul prevederilor art.6 § 1 CEDO, care statuează că orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 09 iunie 2021 (f.d.8, 9-

15, vol.II), însă, din materialele cauzei nu se atestă dovezi din care ar rezulta cu

certitudine faptul notificării dispozitivului deciziei recurate recurentului Alexandru

Tihanschii.

Materialele cauzei atestă că, la 11 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice,

4

Curtea de Apel Chișinău a notificat avocatului Renata Brașoveanu, dispozitivul deciziei

recurate (f.d.16, vol.II).

La 29 iunie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, recurentul Alexandru Tihanschii, reprezentat de avocatul

Renata Brașoveanu, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea

unei decizii noi, prin care să fie anulat refuzul nr.2541 din 12 septembrie 2019 și să fie

obligată Procuratura Generală să examineze petiția din 19 august 2019 (f.d.17, vol.II).

La data de 27 septembrie 2021, recurentul Alexandru Tihanschii a recepționat

decizia motivată a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

nr.DS8005411352AS, anexat la materialele cauzei (f.d.20, vol.II).

Totodată, materialele cauzei atestă că, la data de 24 septembrie 2021,

reprezentantul recurentului - avocatul Renata Brașoveanu a recepționat decizia motivată

a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8005411351AS,

anexat la materialele cauzei (f.d.19, vol.II).

La 15 octombrie 2021 și la 25 octombrie 2021, prin intermediul Direcției de

evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, Alexandru Tihanschii

a depus recurs motivat și cerere suplimentară la recursul motivat împotriva deciziei din

09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, ulterior, la 21 octombrie 2021, prin intermediul

Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, avocatul

Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii, a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi, prin care să fie anulat

refuzul nr.2541 din 12 septembrie 2019 și să fie obligată Procuratura Generală să

examineze petiția din 19 august 2019 (f.d.25-35, 37-38, vol.II).

Astfel, instanța de recurs constată că, cererea de recurs depusă de Alexandru

Tihanschii și recursul depus de avocatul Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru

Tihanschii, au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de art.245 din Codul

administrativ.

La 18 octombrie 2021, 25 octombrie 2021, 02 noiembrie 2021 și 10 februarie 2022,

în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, într-un termen rezonabil,

Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa

intimatului Procuratura Generală copia recursului nemotivat, a recursului motivat și a

cererii suplimentare la recurs depus de Alexandru Tihanschii și de avocatul Renata

Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii, creând astfel participanților la

proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.24, 32, 36, 73, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

depus de Alexandru Tihanschii și recursul depus de avocatul Renata Brașoveanu, în

interesele lui Alexandru Tihanschii, inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

5

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

6

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că recursul depus de Alexandru Tihanschii și

recursul depus de avocatul Renata Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii,

sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Alexandru Tihanschii și recursul depus de avocatul Renata

Brașoveanu, în interesele lui Alexandru Tihanschii, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

7