3ra-1179/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1179/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1179/21

2-09050031-01-3ra-02112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Ig. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Centrul Național Anticorupție,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sărăteanu Titus împotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției (la moment Centrul Național Anticorupție – Legea nr. 120 din 25 mai 2012),

cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă,

încasarea despăgubirii,

împotriva deciziei din 20 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-au

respins cererile de apel înaintate de Sărăteanu Titus și Centrul Național Anticorupție și

s-a menținut hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 octombrie 2009, Titus Sărăteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției cu privire la

contestarea actului administrative, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru

absența forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr.179 din 10

septembrie 2002 a fost angajat în serviciu în cadrul Centrului pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției.

A menționat că, pe perioada de activitate în serviciu, nu a avut careva abateri

disciplinare, iar în anul 2007 a avut mențiuni, diplome și premii bănești. Astfel,

activitatea în serviciu a fost caracterizată pozitiv.

A susținut că, la 20 august 2009, în urma unei cercetări de serviciu, cu care a făcut

cunoștință numai după emiterea încheierii din 17 august 2009, prin ordinul nr. 199 a

fost eliberat din serviciu în conformitate cu art.86 alin.(1) lit.z) din Codul muncii și

art.32 alin.(2) lit.i) din Legea nr.1104-XV din 06 iunie 2002 cu privire la Centrul

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție.

A afirmat că drept temei pentru emiterea ordinului enunțat a fost invocat faptul că

a încălcat grav art.24 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea cu privire la Centrul pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupție, pct. 5, capitolul II din Statutului

disciplinar și pct. 4.3 lit. a), c), g) și h) din contractul individual de muncă.

1

Reclamantul a apreciat ca fiind doar declarative și neîntemeiate toate cele

invocate, fără a fi specificate care sunt abaterile disciplinare, astfel că eliberarea sa din

serviciu este neîntemeiată și neprobată.

A invocat că, potrivit art.210 alin.(1) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se

aplică prin ordin în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale

aplicării sancțiunii, precum și termenul în care sancțiunea poate fi contestată, pe când

ordinul xxx din 20 august 2009 nu prevede temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii,

făcând trimitere doar la norma legală, precum și nu este indicat organul și termenul

contestării acestuia.

A relevat că, luând în considerare faptul că, nu i-a fost comunicat despre modul,

termenul și organul în care poate fi contestat ordinul și necunoscând cauza, s-a adresat

cu cerere prealabilă și, așteptând răspunsul la aceasta, a omis termenul de contestare a

ordinului.

Totodată, a declarat că, în luna septembrie 2009 s-a aflat la tratament medical și

nu a avut posibilitatea de a contesta ordinal în termen.

A solicitat repunerea în termenul adresării în judecată, declararea nulă a ordinului

pârâtului xxxps din 20 august 2009, restabilirea sa în funcția de inspector superior al

Direcției generale teritoriale „Nord” a Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru pentru

întreaga perioadă de la eliberare.

Prin hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău a fost repusă în termen

și a fost respinsă acțiunea depusă de către Titus Sărăteanu ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de către Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 octombrie 2019 Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus

cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, iar prin încheierea din 18

decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost constatată încălcarea dreptului lui

Titus Sărăteanu garantat de art.6§1 și art.8 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a fost admisă cererea de revizuire

depusă de către Agentul guvernamental al Republicii Moldova și a fost casată decizia

instanței de recurs cu reținerea cauzei pentru rejudecarea recursului.

La 12 februarie 2020, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție a decis casarea integrală a hotărârii din 13 mai 2010

a Curții de Apel Chișinău și remiterea cauzei la rejudecare după competență

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 04 februarie 2021, s-a

admis parțial acțiunea lui Titus Sărăteanu, s-a anulat în tot Ordinul Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupției al Republicii Moldova (la moment

Centrul Național Anticorupție) nr. xxx din 20 august 2009 „Cu privire la eliberarea din

serviciu a inspectorului superior al DGT „Nord” căpitan Titus Sărăteanu”, s-a obligat

Centrul Național Anticorupție să emită actul administrativ individual cu privire la

restabilirea lui Titus Sărăteanu în funcția deținută până la eliberarea acestuia, sau după

caz într-o funcție de același nivel, cu achitarea salariului mediu și a drepturilor salariale

pentru absența forțată de la muncă, și anume pentru perioada: de la data eliberării

ilegale din funcție (20 august 2009) pînă la data restabilirii în funcție (04.02.2021), în

rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (f.d.82, 87-92, vol.II).

La 05 februarie 2021, Centrul Național Anticorupție (până la reorganizare-Centrul

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției) a declarat apel împotriva

2

hotărârii instanței de fond solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a

hotărârii din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.85, vol.II).

La 05 martie 2021, Titus Sărăteanu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 04 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea ce ține de respingerea cerințelor sale cu

privire la achitarea prejudiciilor materiale și morale suportate, precum și a cheltuielilor

de judecată, inclusiv a 6 000 de euro indicate de Curtea Europeană, în legătură cu

examinarea acțiunii de restabilire în funcție, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii (f.d.109-111, vol.II).

Prin decizia din 20 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse cererile

de apel înaintate de Sărăteanu Titus și Centrul Național Anticorupție și a fost menținută

hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției instanței de fond, instanța de apel a reținut că atât în

instanța de fond cât și în instanța de apel, de către reprezentantul Centrului Național

Anticorupție nu au fost prezentate careva probe care erau la momentul desfășurării

anchetei de serviciu. De asemenea, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de

judecată din 06 mai 2010 (f.d.105-106, vol.I), informațiile secrete ar fi fost obținute

prin interceptarea convorbirilor telefonice.

Referitor la termenul de adresare în instanța de contencios administrativ, instanța

de apel a stabilit că apelantul/intimat Titus Sărăteanu a depus acțiunea în termenul

prevăzut de lege, or actul administrativ contestat a fost emis la 20 august 2009 (f.d.4,

vol.I), Titus Sărăteanu, luând cunoștință cu acesta la 21 august 2009 (f.d.12, vol.I),

cererea prealabilă a depus-o la 08 septembrie 2009 (f.d.14, vol.I), la materialele cauzei

lipsind dovada recepționării răspunsului Centrului privind soluționarea cererii

prealabile, iar acțiunea în instanța de judecată a depus-o la 26 octombrie 2009 (f.d.2-3,

vol.I). Cele relatate demonstrează cu certitudine respectarea de către Titus Sărăteanu a

prevederilor art.14, 17 al Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10.02.2000, iar careva motive de inadmisibilitate a acțiunii acestuia, în sensul art. 207

alin. (2) Cod Administrativ, la caz nu a identificat.

Completul judiciar a ținut să menționeze că apărarea drepturilor și intereselor

legitime ale cetățenilor, împotriva abuzurilor administrației publice, în condițiile legii

contenciosului administrativ reprezintă esența controlul judecătoresc al legalității

actelor administrative. Acest control se înfăptuiește de către instanțele de judecată în

condițiile legii privind organizarea judecătorească. Întru elucidarea subiectului privind

realizarea controlului judecătoresc se impune conceptul competenței, în baza căruia se

realizează respectivul control. Pornind de la scopul primordial al instituției

contenciosului administrativ, care este prestabilit de legiuitor și care presupune

contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea

drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice,

asigurarea ordinii de drept, cât și reieșind din dreptul subiectiv al subiectului afectat,

care la fel a fost predeterminat de legiuitor și care a fost formulat astfel - orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

3

Instanța de apel a mai indicat că și constatările Curții Constituționale din

hotărârea nr.38 pronunțată la 14 decembrie 2017, la pct.104 apreciază că,

reglementarea situațiilor de încetare a raporturilor de serviciu nu trebuie să admită

posibilitatea emiterii unor decizii arbitrare ori nejustificate. Protecția dreptului la

muncă presupune, inter alia, că o restrângere a exercițiului acestui drept respectă

cerințele constituționale de proporționalitate, și nu doar urmărește asigurarea unor

măsuri cu caracter reparator ori a unor soluții alternative.

Analizând ordinul contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei și

normele legale mai sus citate, instanțele au constată, că ordinul contestat nu a fost

motivat de fapt și de drept așa cum obligă art.210 al.1 lit.a) Codul Muncii, precum și

angajatorul nu a întreprins măsurile de rigoare în vederea respectării prevederilor art.

32 alin.(2) lit.i) al Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice

și Corupției nr.1104-XV din 06.06.2002, adică nu a indicat expres, care anume acțiuni

ale angajatului sunt grave, în ce constau acestea, cum au fost comise și care sunt

probele care dovedesc cele imputate angajatului.

Mai mult, potrivit celor relatate în ședința de judecată din 06 mai 2010 de către

reprezentantul pârâtului rezultă că, informațiile care au fost puse la baza concedierii ar

fi fost obținute doar prin interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Titus Sărăteanu,

dar careva probe care să confirme cele imputate (caracterul coruptibil și abuziv al

reclamantului) la materialele cauzei lipsesc (f.d.105-106, vol.I).

La acest aspect, instanța de apel a reținut mențiunile Curții Europene pentru

Drepturile Omului că, de fapt, convorbirile telefonice sunt parte integrantă a noțiunilor

de „viață privată” și „corespondență” în sensul art.8 din Convenție (a se vedea Weber

și Saravia versus Germania (dec.), nr.54934/00, § 77, 29 iunie 2006). O ingerință este

justificată prin prisma art.8, numai dacă este „prevăzută de lege”, urmărește unul sau

mai multe din scopurile redate la paragraful 2 și este „necesară într-o societate

democratică” pentru stingerea scopului sau a obiectivelor respective (a se vedea Weber

și Saravia, pre-citată, § 80).

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată menționat supra, încheierile de

autorizare a interceptării convorbirilor telefonice au fost emise în contextul unei cauze

penale. De aici, derivă faptul că, materialele secrete obținute în timpul unui proces

penal au fost utilizate în contextul unei anchete de serviciu pentru eliberarea din funcție

a unui colaborator al Centrului Național Anticorupție, pe când legislația în vigoare la

acel moment nu autoriza utilizarea unor informații obținute în cursul activității speciale

de investigații în asemenea circumstanțe și scopuri. Or, conform art.10 alin.(1) din

Legea nr.45 din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigații (în vigoare

până la 08.12.2012), rezultatele activității operative de investigații pot fi utilizate la

pregătirea și efectuarea acțiunilor de urmărire penală și la înfăptuirea măsurilor

operative de investigații în scopul prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor,

precum și în calitate de probe pentru cauzele penale.

Astfel, informațiile colectate pe parcursul activității speciale de investigație nu

puteau fi valorificate în privința unei anchete de serviciu, respectiv, nu puteau sta la

baza Ordinului cu privire la eliberarea din serviciu, în respectivele condiții.

Mai mult ca atât, la emiterea ordinului s-au mai încălcat și prevederile exprese ale

art.210 al.1 lit.b), c) Codul muncii, or ordinul nu conține în sine termenul în care

sancțiunea poate fi contestată și organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Prin urmare, se atestă că angajatorul nu și-a exercitat dreptul discreționar conform

scopului acordat prin lege, iar această încălcare se materializată prin faptul că actul

4

administrativ contestat a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite, ceea ce poartă un

caracter neproporțional scopului urmărit, fapt ce denotă și ilegalitatea lui în fond, iar ca

urmare instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia anulării acestuia.

Drept consecință a anulării actului administrativ individual defavorabil, a fost

apreciată ca întemeiată soluția instanței de fond de a obliga Centrul Național

Anticorupție (succesor al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției) să emită actul administrativ cu privire la restabilirea lui Titus Sărăteanu în

funcția deținută anterior și să emită actul administrativ cu privire la achitarea în

beneficiul reclamantului a salariului mediu și a drepturilor salariale pentru absența

forțată de la muncă, și anume pentru perioada: de la data eliberării ilegale din funcție

până la data restabilirii efective în funcție.

Drept urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău, a reținut că hotărârea supusă apelului a fost pronunțată de instanța de

fond cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil, în sensul definit de art.6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât ca

ansamblul garanțiilor procedurale enunțate în această dispoziție convențională, cât și

dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, ceea ce presupune inclusiv motivarea

hotărârilor, principiul contradictorialității și modul de administrare a probelor.

La 28 iulie 2021, Centrul Național Anticorupție a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 20 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 10 octombrie 2021, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de

apel, iar la 13 octombrie 2021 a depus motivarea recursului.

În susținerea cererii de recurs, Centrul Național Anticorupție a reiterat

argumentele expuse la examinarea cauzei în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia atacată, a menționat că se consideră tratați discriminatoriu și

în continuare menține poziția că la moment de către Centrul Național Anticorupție nu

pot fi prezentate careva acte în susținerea poziției sale, cu excepția a câtorva copii din

dosarul personal al reclamantului, căci potrivit procesului-verbal nr. 4 din 22.02.2018

„Cu privire la selectarea documentelor spre nimicire cu termen de păstrare pentru anii

1998, 2000-2016” și procesului-verbal nr. 3 din 24.02.2016 „Cu privire la selectarea

documentelor spre nimicire cu termen de păstrare pentru anii 2002-2012”, toate actele

din anii nominalizați au fost nimicite.

Cu referire la solicitarea de repunere în termen, Hotărârea de Guvern nr. 469 din

24 mai 2005 pentru aprobarea Instrucțiunii privind modul de eliberare a certificatului

de concediu medical prevede clar procedurile ce urmează a fi respectate, respectiv nu

pot fi luat în considerație cele relatate de intimat cu privire la motivul de boală.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 iulie 2021. La 28

iulie 2021, Centrul Național Anticorupție a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 20 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.171, vol.II). Decizia motivată a Curții

5

de Apel Chișinău a fost recepționată de recurent la 10 octombrie 2021 (f.d.174, vol.II),

iar la 13 octombrie 2021 a fost depus recursul motivat (f.d.176-181, vol.II). Astfel,

recursul nemotivat depus la 28 iulie 2021 și motivarea recursului prezentată la 13

octombrie 2021, sunt în termen.

La 03 noiembrie 2021, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 02 decembrie 2021, a fost depusă referință de intimatul Sărăteanu Titus, prin

care s-a indicat circumstanțele de fapt și de drept menționate la examinarea cauzei în

prima instanță și instanța de apel.

A solicitat de a respinge ca inamisibilă cererea de recurs a Centrului Național

Anticorupție, deoarece pretențiile recurentului sunt o reiterare a celor invocate în prima

instant și în instanța de apel, care le-a cercetat minuțios și apreciat corect.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Centrul Național

Anticorupție, în raport cu materialele cauzei și argumentele din referință, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

6

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de către Centrul Național Anticorupție.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Centrul Național Anticorupție, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

7