3ra-214/20 — contestarea actului administrativ, restabilire la lucru si încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru

3ra-214/20 — contestarea actului administrativ, restabilire la lucru si încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-214/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. E. Gligor)

DECIZIE

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul depus de către Titus Sărăteanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de către Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu

privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru și încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru,

împotriva hotărârii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respusă în termen și a fost respinsă acțiunea,

constată:

La data de 26 octombrie 2009 Titus Sărăteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției

cu privire la contestarea actului administrative, restabilire la lucru și încasarea

salariului pentru absența forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 179 din 10

septembrie 2002 a fost angajat în serviciu în cadrul Centrului pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției.

A menționat că, pe perioada de activitate în seviciu nu a avut careva abateri

disciplinare, iar în anul 2007 a avut mențiuni, diplome și premii bănești, astfel,

activitatea în serviciu fiind caracterizată pozitiv.

A susținut că, la data de 20 august 2009, în urma unei cercetări de serviciu,

cu care a făcut cunoștință numai după emiterea încheierii din 17 august 2009, prin

ordinul nr. 199, a fost eliberat din serviciu în conformitate cu art. 86 alin (1) lit. z)

din Codul muncii și art. 32 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 1104-XV din 06 iunie 2002

cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție.

A afirmat că, drept temei pentru emiterea ordinului enunțat a fost invocat

faptul că, a încălcat grav art. 24 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea cu privire la

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție, pct. 5, capitolul II din

Statutului disciplinar și apct. 4.3 lit. a), c), g) și h) din contractul individual de

muncă.

A considerat că, toate cele invocate sunt doar declarative și neîntemeiate, fără

a fi specificate care sunt abaterile disciplinare, astfel că eliberarea sa din serviciu

este neîntemeiată și neprobată.

A invocat că, conform art. 210 alin. (1) din Codul muncii, sancțiunea

disciplinară se aplică prin ordin în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de

fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, precum și termenul în care sancțiunea poate

1

fi contestată, pe când ordinul nr. 199 din 20 august 2009 nu prevede temeiurile de

fapt ale aplicării sancțiunii, făcând trimitere doar la norma legală, precum și nu este

indicat organul și termenul contestării acestuia.

A relevat că, luând în considerare faptul că, nu i-a fost comunicat despre

modul, termenul și organul în care poate fi contestat ordinul și necunoscând cauza,

s-a adresat cu cerere prealabilă și, așteptând răspunsul la aceasta, a omis termenul

de contestare a ordinului.

Totodată, a declarat că, în luna septembrie 2009 s-a aflat la tratament medical

și nu a avut posibilitatea de a contesta ordinal în termen.

A solicitat repunerea în termenul adresării în judecată, declararea nulă a

ordinului pârâtului nr. 199 ps din 20 august 2009, restabilirea sa în funcția de

inspector superior al Direcției generale teritoriale „Nord” a Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupție și încasarea salariului pentru absența

forțată de la lucru pentru întreaga perioadă de la eliberare.

Prin hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău a fost repusă în

termen și a fost respinsă acțiunea depusă de către Titus Sărăteanu ca neîntemeiată.

La data de 30 iulie 2010 Titus Sărăteanu a declarat recurs împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea primei instanțe este

neîntemeiată și ilegală, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei în fond și a interpretat

eronat legea.

A menționat că, din cumulul probelor prezentate de către intimat nu au fost

stabilite cu certitudine circumstanțele de fapt și de drept, care ar demonstra acțiunile

sale ilegale.

A susținut că, instanța de judecată doar declarativ a constatat că, el, în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a săvârșit acțiuni ilegale, având legături

„dubioase” cu fondatorul ÎI „Ravlic Igor”.

A afirmat că, instanța de judecată a ignorat prevederile art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea și combaterea

corupției, care statuiază că, funcționarii publici, persoanele fizice și persoanele

juridice sunt trase la răspundere în conformitate cu Codul penal, pentru săvârșirea

cu vinovăție a actelor de corupție.

A relevat că, instanța de judecată nu a dat apreciere faptului că, la moment nu

există careva dosar penal pornit în privința sa. Mai mult, nu există careva material

înregistrate în Registrul nr. 1 de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni sau

Registrul nr. 2 de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni, astfel, instanța

de judecată a dat o apreciere subiectivă declarațiilor intimatului, fără a fi

administrate careva probe.

A declarat că, instanța de judecată nu a luat în considerare prevederile art.91

lit. f) din Codul muncii, care statuiază că, la adoptarea unei decizii care afectează

interesele salariatului, angajatorul nu este în drept să se bazeze pe datele personale

ale salariatului obținute exclusive în urma prelucrării automatizate sau pe cale

electronică.

A notat că, instanța de judecată nu a dat apreciere faptului că, în ordinul

intimatului nr. 199 din 20 august 2009 nu au fost indicate temeiurile de fapt ale

aplicării sancțiunii.

2

A invocat că, în cadrul ședințelor de judecată nu au fost vizionate careva

înregistrări video, nu au fost audiate careva înregistrări audio, mai mult, nu i-au fost

prezentate careva materiale oficiale deținute de către intimat.

Prin decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de către Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 29 octombrie 2019 Agentul guvernamental al Republicii Moldova

a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând

admiterea acesteia, recunoașterea expresă a încălcării dreptului reclamantului

garantat de art. 6 § 1 și 8 din Convenție, casarea deciziei instanței de recurs și

dispunerea reiudecării cauzei acordarea satisfacției echitabile pentru încălcarea

constatată, prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție, într-un cuantum

proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa, în calitate de

despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material și/sau moral, inclusiv în calitate

de costuri și cheltuieli, în beneficiul lui Titus Sărăteanu.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost

constatată încălcarea dreptului lui Titus Sărăteanu garantat de art. 6 § 1 și 8 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Agentul

guvernamental al RM, a fost casată decizia instanței de recurs și a fost reținută

prezenta cauză pentru rejudecarea recursului, revendicările cu privire la acordarea

satisfacției echitabile urmând a fi soluționate de către Agentul guvernamental al

RM, prin intermediul Guvernului RM.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare La data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul administrativ.la

01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

3

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și de a remite cauza la rejudecare după competență la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani din următoarele considerente.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 20 august 2009

Centrul Național Anticorupție a emis ordinul nr. 199 ps cu privire la eliberarea din

serviciu a inspectorului superior al DGT „Nord”, căpitan Titus Sărăteanu, prin care

inspectorul superior al Secției nr. 3 a DGT „Nord”, căpintan Titus Sărăteanu a fost

eliberat din serviciu în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. z) din Codul muncii și

art. 32 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 1104-XV din 06 iunie 2002 cu privire la Centrul

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Titus Sărăteanu a solicitat

repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea ordinului Centrului

Național Anticorupție nr. 199 ps din 20 august 2009, restabilirea sa în funcția de

inspector superior al Direcției generale teritoriale „Nord” și încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru pentru întreaga perioadă de la eliberare.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 13 mai 2010, a repus în termen și

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, concluzia Curții de Apel Chișinău este pripită.

În conformitate cu art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) CPC prevede că, la deliberarea hotărârii, instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.

La caz, s-a constatat că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din

15 martie 2010, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, în cadrul ședinței, instanța

de judecată a examinat unele materiale cu caracter secret prezentate de către Centrul

Național Anticorupție.

4

Din cererea de recurs recurs rezultă că, Titus Sărăteanu a invocat că, nu i-au

fost prezentate anumite materiale oficiale deținute de către Centrul Național

Anticorupție, fiindu-i încălcat accesul la informația secretă, care ar fi stat la baza

hotărârii din 13 mai 2010, iar instanța de judecată nici nu a enumerat probele care

ar fi stat la baza hotărârii adoptate.

Mai mult ca atât, din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, desfășurate

la Curtea de Apel Chișinău, nu rezultă că, în cadrul ședințelor de judecată au fost

cercetate careva probe în conformitate cu art. 224 CPC.

La acest capitol, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, în contextul

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, garanțiile unui proces

echitabil prevăzut de art. 6 § 1 CEDO, implică, potrivit principiului

contradictorialității, dreptul părților la proces de a lua cunoștință de orice document

sau observație prezentată judecătorului și de a o discuta, dacă este necesar

(Baccichetti versus Franța, nr.22584/06, § 30).

Curtea a notat în jurisprudența sa că, principiile contradictorialității și

egalității armelor, strâns legate între ele, sunt elemente fundamentale ale noțiunii

de „proces echitabil”, în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Acestea necesită un

„echilibru corect” între părți, astfel că fiecăreia trebuie să i se acorde o posibilitate

rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o poziție net

dezavantajoasă față de partea sau părțile adverse (a se vedea Avotins versus Letonia

[MC], nr. 17502/07. § 119 și alte referințe, CEDO 2016).

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că, după cum rezultă din procesul-verbal

nominalizat, informațiile secrete ar fi fost obținute prin interceptarea convorbirilor

telefonice.

În acest sens, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reiterat că, de

fapt, convorbirile telefonice sunt parte integrantă a noțiunilor de ,,viață privată” și

„corespondență” în sensul art. 8 din Convenție (a se vedea Weber și Saravia versus

Germania (dec.), nr. 54934/00, § 77, 29 iunie 2006). O ingerință este justificată prin

prisma § 2 al art. 8, numai dacă este „prevăzută de lege”, urmărește unul sau mai

multe din scopurile redate la paragraful 2 și este „necesară într-o societate

democratică” pentru stingerea scopului sau a obiectivelor respective (a se vedea

Weber și Saravia, pre-citată, § 80).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție mai reține că, conform procesului-verbal al ședinței de

judecată din 15 martie 2010, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, încheierile de

autorizare a interceptării convorbirilor telefonice au fost emise în contextul unei

cauze penale. De aici, derivă faptul că, materialele secrete obținute în timpul unui

proces penal au fost utilizate în contextul unei anchete de serviciu pentru eliberarea

din funcție a unui colaborator al Centrului Național Antivorupție, pe când legislația

în vigoare la acel moment nu autoriza utilizarea unor informații obținute în cursul

activității speciale de investigații în asemenea circumstanțe și scopuri. Or, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 45 din 12 aprilie 1994 privind activitatea operativă de

investigații (în vigoare până la 08 decembrie 2012), rezultatele activității operative

5

de investigații pot fi utilizate la pregătirea și efectuarea acțiunilor de urmărire

penală și la înfăptuirea măsurilor operative de investigații în scopul prevenirii,

curmării și descoperirii infracțiunilor, precum și în calitate de probe pentru cauzele

penale.

Prin urmare, informațiile colectate pe parcursul activității speciale de

investigație nu ar fi putut să fie valorificate în privința unei anchete de serviciu,

respectiv, nu puteau fi puse la baza hotărârii adoptate.

Circumstanțe enunțate sunt apreciate drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, motiv pentru care hotărârea Curții de Apel

Chișinău urmează să fie casată, cu remiterea cauzei la rejudecare.

La caz, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, la momentul examinării cauzei și pronunțării

hotărârii din 13 mai 2010, competentă să examineze cauza era Curtea de Apel

Chișinău.

La data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul administrativ.

În conformitate cu art. 191 alin. (1) din Codul administrativ, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate

acțiunile în contencios administrativ.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

casa integral hotărârea Curții de Apel Chișinău și de a remite cauza la rejudecare

după competență Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) și 248 alin. (1) lit. d) CPC, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Titus Sărăteanu.

Se casează integral hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către

Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la contestarea

actului administrativ, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată

de la lucru și se remite cauza la rejudecare după compență Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Seatoslav Moldovan

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

6