3ra-214/20 — contestarea actului administrativ, restabilire la lucru si încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru

Dosarul nr. 3ra-214/20 Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. E. Gligor) DECIZIE 12 februarie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Sveatoslav Moldovan Nina Vascan Nicolae Craiu Mariana Pitic examinând recursul depus de către Titus Sărăteanu, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, împotriva hotărârii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respusă în termen și a fost respinsă acțiunea, constată: La data de 26 octombrie 2009 Titus Sărăteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției cu privire la contestarea actului administrative, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 179 din 10 septembrie 2002 a fost angajat în serviciu în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției. A menționat că, pe perioada de activitate în seviciu nu a avut careva abateri disciplinare, iar în anul 2007 a avut mențiuni, diplome și premii bănești, astfel, activitatea în serviciu fiind caracterizată pozitiv. A susținut că, la data de 20 august 2009, în urma unei cercetări de serviciu, cu care a făcut cunoștință numai după emiterea încheierii din 17 august 2009, prin ordinul nr. 199, a fost eliberat din serviciu în conformitate cu art. 86 alin (1) lit. z) din Codul muncii și art. 32 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 1104-XV din 06 iunie 2002 cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție.

A afirmat că, drept temei pentru emiterea ordinului enunțat a fost invocat faptul că, a încălcat grav art. 24 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție, pct. 5, capitolul II din Statutului disciplinar și apct. 4.3 lit. a), c), g) și h) din contractul individual de muncă. A considerat că, toate cele invocate sunt doar declarative și neîntemeiate, fără a fi specificate care sunt abaterile disciplinare, astfel că eliberarea sa din serviciu este neîntemeiată și neprobată.

A invocat că, conform art. 210 alin. (1) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, precum și termenul în care sancțiunea poate 1 fi contestată, pe când ordinul nr. 199 din 20 august 2009 nu prevede temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii, făcând trimitere doar la norma legală, precum și nu este indicat organul și termenul contestării acestuia. A relevat că, luând în considerare faptul că, nu i-a fost comunicat despre modul, termenul și organul în care poate fi contestat ordinul și necunoscând cauza, s-a adresat cu cerere prealabilă și, așteptând răspunsul la aceasta, a omis termenul de contestare a ordinului.

Totodată, a declarat că, în luna septembrie 2009 s-a aflat la tratament medical și nu a avut posibilitatea de a contesta ordinal în termen. A solicitat repunerea în termenul adresării în judecată, declararea nulă a ordinului pârâtului nr. 199 ps din 20 august 2009, restabilirea sa în funcția de inspector superior al Direcției generale teritoriale „Nord” a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru pentru întreaga perioadă de la eliberare. Prin hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău a fost repusă în termen și a fost respinsă acțiunea depusă de către Titus Sărăteanu ca neîntemeiată. La data de 30 iulie 2010 Titus Sărăteanu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea primei instanțe este neîntemeiată și ilegală, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei în fond și a interpretat eronat legea. A menționat că, din cumulul probelor prezentate de către intimat nu au fost stabilite cu certitudine circumstanțele de fapt și de drept, care ar demonstra acțiunile sale ilegale. A susținut că, instanța de judecată doar declarativ a constatat că, el, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a săvârșit acțiuni ilegale, având legături „dubioase” cu fondatorul ÎI „Ravlic Igor”.

A afirmat că, instanța de judecată a ignorat prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției, care statuiază că, funcționarii publici, persoanele fizice și persoanele juridice sunt trase la răspundere în conformitate cu Codul penal, pentru săvârșirea cu vinovăție a actelor de corupție. A relevat că, instanța de judecată nu a dat apreciere faptului că, la moment nu există careva dosar penal pornit în privința sa. Mai mult, nu există careva material înregistrate în Registrul nr. 1 de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni sau Registrul nr. 2 de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni, astfel, instanța de judecată a dat o apreciere subiectivă declarațiilor intimatului, fără a fi administrate careva probe.

A declarat că, instanța de judecată nu a luat în considerare prevederile art.91 lit. f) din Codul muncii, care statuiază că, la adoptarea unei decizii care afectează interesele salariatului, angajatorul nu este în drept să se bazeze pe datele personale ale salariatului obținute exclusive în urma prelucrării automatizate sau pe cale electronică. A notat că, instanța de judecată nu a dat apreciere faptului că, în ordinul intimatului nr. 199 din 20 august 2009 nu au fost indicate temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii. 2 A invocat că, în cadrul ședințelor de judecată nu au fost vizionate careva înregistrări video, nu au fost audiate careva înregistrări audio, mai mult, nu i-au fost prezentate careva materiale oficiale deținute de către intimat.

Prin decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost respins recursul declarat de către Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La data de 29 octombrie 2019 Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, recunoașterea expresă a încălcării dreptului reclamantului garantat de art. 6 § 1 și 8 din Convenție, casarea deciziei instanței de recurs și dispunerea reiudecării cauzei acordarea satisfacției echitabile pentru încălcarea constatată, prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție, într-un cuantum proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa, în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material și/sau moral, inclusiv în calitate de costuri și cheltuieli, în beneficiul lui Titus Sărăteanu.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost constatată încălcarea dreptului lui Titus Sărăteanu garantat de art. 6 § 1 și 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a fost admisă cererea de revizuire depusă de către Agentul guvernamental al RM, a fost casată decizia instanței de recurs și a fost reținută prezenta cauză pentru rejudecarea recursului, revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmând a fi soluționate de către Agentul guvernamental al RM, prin intermediul Guvernului RM. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare La data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul administrativ.la 01 aprilie 2019. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ. În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală 3 în acest caz.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza la rejudecare după competență la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani din următoarele considerente. Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 20 august 2009 Centrul Național Anticorupție a emis ordinul nr. 199 ps cu privire la eliberarea din serviciu a inspectorului superior al DGT „Nord”, căpitan Titus Sărăteanu, prin care inspectorul superior al Secției nr. 3 a DGT „Nord”, căpintan Titus Sărăteanu a fost eliberat din serviciu în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. z) din Codul muncii și art. 32 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 1104-XV din 06 iunie 2002 cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Titus Sărăteanu a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea ordinului Centrului Național Anticorupție nr. 199 ps din 20 august 2009, restabilirea sa în funcția de inspector superior al Direcției generale teritoriale „Nord” și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru pentru întreaga perioadă de la eliberare. Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 13 mai 2010, a repus în termen și a respins acțiunea ca neîntemeiată. Verificând legalitatea hotărârii contestate în raport cu argumentele invocate în recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, concluzia Curții de Apel Chișinău este pripită.

În conformitate cu art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material. În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art.169–171. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Art. 240 alin. (1) CPC prevede că, la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii. La caz, s-a constatat că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 15 martie 2010, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, în cadrul ședinței, instanța de judecată a examinat unele materiale cu caracter secret prezentate de către Centrul Național Anticorupție.

4 Din cererea de recurs recurs rezultă că, Titus Sărăteanu a invocat că, nu i-au fost prezentate anumite materiale oficiale deținute de către Centrul Național Anticorupție, fiindu-i încălcat accesul la informația secretă, care ar fi stat la baza hotărârii din 13 mai 2010, iar instanța de judecată nici nu a enumerat probele care ar fi stat la baza hotărârii adoptate. Mai mult ca atât, din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, nu rezultă că, în cadrul ședințelor de judecată au fost cercetate careva probe în conformitate cu art. 224 CPC.

La acest capitol, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, în contextul jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, garanțiile unui proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 CEDO, implică, potrivit principiului contradictorialității, dreptul părților la proces de a lua cunoștință de orice document sau observație prezentată judecătorului și de a o discuta, dacă este necesar (Baccichetti versus Franța, nr.22584/06, § 30). Curtea a notat în jurisprudența sa că, principiile contradictorialității și egalității armelor, strâns legate între ele, sunt elemente fundamentale ale noțiunii de „proces echitabil”, în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

Acestea necesită un „echilibru corect” între părți, astfel că fiecăreia trebuie să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o poziție net dezavantajoasă față de partea sau părțile adverse (a se vedea Avotins versus Letonia [MC], nr. 17502/07. § 119 și alte referințe, CEDO 2016). Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, după cum rezultă din procesul-verbal nominalizat, informațiile secrete ar fi fost obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice.

În acest sens, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reiterat că, de fapt, convorbirile telefonice sunt parte integrantă a noțiunilor de ,,viață privată” și „corespondență” în sensul art. 8 din Convenție (a se vedea Weber și Saravia versus Germania (dec.), nr. 54934/00, § 77, 29 iunie 2006). O ingerință este justificată prin prisma § 2 al art. 8, numai dacă este „prevăzută de lege”, urmărește unul sau mai multe din scopurile redate la paragraful 2 și este „necesară într-o societate democratică” pentru stingerea scopului sau a obiectivelor respective (a se vedea Weber și Saravia, pre-citată, § 80). Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție mai reține că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 15 martie 2010, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, încheierile de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice au fost emise în contextul unei cauze penale.

De aici, derivă faptul că, materialele secrete obținute în timpul unui proces penal au fost utilizate în contextul unei anchete de serviciu pentru eliberarea din funcție a unui colaborator al Centrului Național Antivorupție, pe când legislația în vigoare la acel moment nu autoriza utilizarea unor informații obținute în cursul activității speciale de investigații în asemenea circumstanțe și scopuri. Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 45 din 12 aprilie 1994 privind activitatea operativă de investigații (în vigoare până la 08 decembrie 2012), rezultatele activității operative 5 de investigații pot fi utilizate la pregătirea și efectuarea acțiunilor de urmărire penală și la înfăptuirea măsurilor operative de investigații în scopul prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor, precum și în calitate de probe pentru cauzele penale.

Prin urmare, informațiile colectate pe parcursul activității speciale de investigație nu ar fi putut să fie valorificate în privința unei anchete de serviciu, respectiv, nu puteau fi puse la baza hotărârii adoptate. Circumstanțe enunțate sunt apreciate drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, motiv pentru care hotărârea Curții de Apel Chișinău urmează să fie casată, cu remiterea cauzei la rejudecare. La caz, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, la momentul examinării cauzei și pronunțării hotărârii din 13 mai 2010, competentă să examineze cauza era Curtea de Apel Chișinău.

La data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul administrativ. În conformitate cu art. 191 alin. (1) din Codul administrativ, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în contencios administrativ. Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral hotărârea Curții de Apel Chișinău și de a remite cauza la rejudecare după competență Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. În conformitate cu art. 258 alin. (3) și 248 alin. (1) lit. d) CPC, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se admite recursul depus de către Titus Sărăteanu.

Se casează integral hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și se remite cauza la rejudecare după compență Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Seatoslav Moldovan Nina Vascan Nicolae Craiu Mariana Pitic 6