3rh-66/19 — contestarea actului administrativ

3rh-66/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3rh-66/18

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Gligor)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: N. Clima, I. Sîrcu, T. Chișca-Doneva)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție prin

care a fost respins recursul declarat de Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea

din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 octombrie 2009 Titus Sărăteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 179 din 10

septembrie 2002 a fost angajat în serviciu în cadrul Centrului pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției al Republicii Moldova.

Pe perioada de activitate în seviciu nu a avut abateri disciplinare, iar în anul

2007 a avut mențiuni, diplome și premii bănești, astfel activitatea în serviciu fiind

caracterizată pozitiv.

A menționat că la 20 august 2009, în urma unei cercetări de serviciu, cu care

a făcut cunoștință numai după emiterea încheierii din 17 august 2009, prin ordinul

nr. 199 a fost eliberat din serviciu în conformitate cu art. 86 alin (1) lit. z) Codul

muncii, art. 32 alin. (2) lit. i) al Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupție al Republicii Moldova nr. 1104-XV din 6 iunie

2002.

Drept temei pentru emiterea ordinului a fost invocat faptul că a încălcat grav

Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție al

Republicii Moldova nr. 1104-XV din 6 iunie 2002, art. 24 alin (1) lit. a), d), e), pct.

1

5, capitolul II al Statutului disciplinar și art. 4.3, lit. a), c), g), h) al Contractului

individual de muncă.

A considerat că toate cele invocate sunt doar declarative și neîntemeiate, fără

a fi specificate care sunt abaterile disciplinare, astfel că eliberarea lui din serviciu

este neîntemeiată și neprobată.

Reclamantul a invocat că în conformitate cu art. 210 alin. (1) Codul muncii,

sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin în care se indică în mod obligatoriu

temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, precum și termenul în care

sancțiunea poate fi contestată, pe când ordinul nr. 199 din 20 august 2009 nu

prevede temeiurile de fapt ale aplicării sancțiunii, făcând trimitere doar la norma

legală, în care nu este indicat organul și termenul contestării a acestuia.

Luând în considerație că nu i-a fost comunicat despre modul, termenul și

organul în care poate fi contestat ordinul și necunoscând cauza, s-a adresat cu cerere

prealabilă și așteptând răspunsul la aceasta a omis termenul de contestare a

ordinului.

Totodată, a menționat că în luna septembrie 2009 s-a aflat la tratament

medical și nu a avut posibilitatea de a contesta ordinal în termen.

A solicitat repunerea în termenul adresării în judecată, declararea nulă a

ordinului nr.199 ps din 20 august 2009, restabilirea în serviciu în calitate de

inspector superior al Direcției Generale Teritoriale „Nord” a Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupție al Republicii Moldova și încasarea

salariului pentru lipsa forțată de la serviciu pentru întreaga perioadă de la eliberare.

Prin hotărârea din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău, a fost repusă în

termen cererea de adresare în judecată și a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 30 iulie 2010 Titus Sărăteanu a declarat recurs împotriva hotărârii din 13

mai 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respins recursul declarat de Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea din 13 mai

2010 a Curții de Apel Chișinău.

La 29 octombrie 2019 Agentul guvernamental al Republicii Moldova, a

depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 23 decembrie 2010 a Curții

Supreme de Justiție, în temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că la 19 iunie 2019, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova,

cererea Sărăteanu vs Republica Moldova (nr.35397/11), prin care a solicitat

prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma

întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții

Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ajungă la un acord de

reglementare amiabilă a prezentei cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a

prezentei cauze, inițiind procedura la 24 iulie 2019, în timp ce înaintarea prezentei

cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale

amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea drepturilor lui Titus

Sărătenau garantate de art. 6 § 1 și art. 8 din Convenție, care decurg din prezenta

cerere pendinte în fața Curții, în modul comunicat de către aceasta.

2

Astfel, s-a invocat că cererea reclamantului la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului vizează interceptarea convorbirilor lui telefonice în afara unei

anchete penale desfășurate în privința sa și utilizarea probelor obținute pentru

încetarea raportului său de muncă. De asemenea, cererea s-a referit la eșecul de a-i

prezenta reclamantului și avocatului său probele acumulate împotriva lui, precum

și condamnarea sa în baza unor asemenea probe.

În consecină, a invocat că reclamantul Titus Sărăteanu a pretins la încălcarea

dreptului garantat de art. 6 § 1 și art. 8 din Convenție.

A solicitat admiterea cererii de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării

dreptului reclamantului garantat de art. 6 § 1 și 8 din Convenție; casarea deciziei

din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție și dispunerea reiudecării cauzei;

acordarea satisfacției echitabile pentru încălcarea constatată, prin aplicarea directă

a art. 41 din Convenție într-un cuantum proporțional cu cel acordat de către Curte

în jurisprudența sa, în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material

și/sau moral, inclusiv în calitate de costuri și cheltuieli, în beneficiul lui Titus

Sărăteanu.

Prin cererea din 11 decembrie 2019 Titus Sărăteanu a solicitat admiterea

cererii de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării dreptului garantat de art. 6 §

1 și 8 din Convenție; casarea deciziei din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de

Justiție și dispunerea reiudecării cauzei; acordarea satisfacției echitabile pentru

încălcările constatate în sumă de 6000 euro prin aplicarea directă a art. 41 din

Convenție, cuantum proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa,

în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material și/sau moral,

inclusiv în calitate de costuri și cheltuieli, în beneficiul său.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169-171.

Astfel, în conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin. (6) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte

de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii

sau deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărîre examinată anterior în apel

și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de

revizuire, la rejudecare.

În conformitate cu prevederile art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă,

cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447,

3

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se

probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).

Articolul 449 lit. g) Cod de procedură civilă, prevede că revizuirea se declară

în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii

Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză

pendinte împotriva Republicii Moldova.

La rândul său, art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă, stipulează că cererea

de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul

prevăzut la art. 449 lit. g).

Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se

aplică în modul corespunzător. În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din

oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să

negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În speță, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre

faptul că la 19 iunie 2019 Curtea Europeană a comunicat Guvernului Republicii

Moldova cererea Sărăteanu vs R.Moldova (nr. 35397/11). Astfel, Curtea a solicitat

prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma

întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții

Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în calcul eventualitatea

unui acord de reglementare amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 24 iulie 2019 Agentul guvernamental al Republicii Moldova

a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ notează că la 26 octombrie 2009 Titus

Sărăteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupției al Republicii Moldova solicitând

repunerea în termenul adresării în judecată, declararea nulă a ordinului nr.199 ps

din 20 august 2009, restabilirea în serviciu în calitate de inspector superior al

Direcției Generale Teritoriale „Nord” a Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupție al Republicii Moldova și încasarea salariului pentru lipsa

forțată de la serviciu.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea

din 13 mai 2010, a repus în termen cererea de chemare în judecată și a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, a

fost respins recursul declarat de Titus Sărăteanu și a fost menținută hotărârea din

13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost înregistrată cererea Sărăteanu

4

vs. Republica Moldova, în care reclamantul a pretins la încălcarea dreptului

garantat de articolele 6§1 și 8 din Convenție și anume ce vizează interceptarea

convorbirilor lui telefonice în afara unei anchete penale desfășurate în privința sa și

utilizarea probelor obținute pentru încetarea raportului său de muncă. De asemenea,

cererea s-a referit la eșecul de a-i prezenta reclamantului și avocatului său probele

acumulate împotriva lui, precum și condamnarea sa în baza unor asemenea probe.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că în speță este

justificată reexaminarea cauzei, or în viziunea completului sunt prezente

circumstanțe esențiale și imperative ce vizează încalcarea drepturilor fundamentale

ale lui Titus Sărăteanu, garantate de articolul 6§1 și art. 8 din Convenție, încălcare

care constituie un viciu fundamental comis de instanța de judecată la pronunțarea

hotărârii pe cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora

orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public

și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter

civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva

sa.

Dreptul la un proces echitabil în fața instanței de judecată, garantat de art.

6§1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care

enunță preeminența principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului

comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței

dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele,

ca o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Principiul securității

raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat,

care este principiul caracterului final al hotărîrilor. Acest principiul presupune că

nicio parte nu are dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii

numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei hotărâri în cauză.

Astfel fiind, la caz, s-a constatat că conform procesului-verbal al ședinței de

judecată din 15 martie 2010, din cadrul Curții de Apel Chișinău, pe parcursul

ședinței, instanța de judecată a examinat unele materiale cu caracter secret

prezentate de către CCCEC. În cererea de recurs din 30 iulie 2010, Titus Sărăteanu

a indicat că nu i-au fost prezentate anumite materiale oficiale deținute de către

CCCEC. În egală măsură, recurentul a menționat că i-a fost restricționat accesul la

informația secretă care ar fi stat la baza hotărârii din 13 mai 2010, iar instanța de

judecată nici nu a enumerat probele care ar fi stat la baza hotărârii adoptate.

Totodată, se constată că în decizia din 23 decembrie 2010, Curtea Supremă de

Justiție nu făcut nicio referire la aceste argumente.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că în contextul jurisprudenței Curții,

garanțiile unui proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 CEDO, implică, potrivit

principiului contradictorialității, dreptul părților la proces de a lua cunoștință de

5

orice document sau observație prezentată judecătorului și de a o discuta, dacă este

necesar (Baccichetti v. Franța, nr. 22584/06, § 30).

Curtea a notat în jurisprudența sa că principiile contradictorialității și

egalității armelor, strâns legate între ele, sunt elemente fundamentale ale noțiunii

de „proces echitabil”, în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Acestea necesită un

„echilibru corect” între părți, astfel că fiecăreia trebuie să i se acorde o posibilitate

rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o poziție net

dezavantajoasă față de partea sau părțile adverse (a se vedea Avotins v. Letonia

[MC], nr. 17502/07. § 119 și alte referințe, CEDO 2016).

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată că după cum rezultă din procesul-verbal nominalizat,

informațiile secrete ar fi fost obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice.

În acest sens, Curtea a reiterat că, de fapt, convorbirile telefonice sunt parte

integrantă a noțiunilor de ,,viață privată” și „corespondență” în sensul art. 8 din

Convenție (a se vedea Weber și Saravia v. Germania (dec.), nr. 54934/00, § 77, 29

iunie 2006). O ingerință este justificată prin prisma par. 2 al art. 8, numai dacă este

„prevăzută de lege”, urmărește unul sau mai multe din scopurile redate la paragraful

2 și este „necesară într-o societate democratică” pentru stingerea scopului sau a

obiectivelor respective (a se vedea Weber și Saravia, pre-citată, § 80).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 15

martie 2010, desfășurate la Curtea de Apel Chișinău, este menționat faptul că

încheierile de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice au fost emise în

contextul unei cauze penale. De aici, derivă faptul că materialele secrete obținute

în timpul unui proces penal au fost utilizate în contextul unei anchete de serviciu

pentru eliberarea din funcție a unui colaborator al CCCEC, pe când legislația în

vigoare la acel moment nu autoriza utilizarea unor informații obținute în cursul

activității speciale de investigații în asemenea circumstanțe și scopuri. Or, în

conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea privind activitatea operativă de

investigații nr. 45 din 12 aprilie 1994 (în vigoare până la 8 decembrie 2012),

rezultatele activității operative de investigații pot fi utilizate la pregătirea și

efectuarea acțiunilor de urmărire penală și la înfăptuirea măsurilor operative de

investigații în scopul prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor, precum și în

calitate de probe pentru cauzele penale.

Prin urmare, este întemeiată afirmația agentului constatator referitoare la

faptul că procedura la care a recurs CCCEC nu ar fi fost conform legii, deoarece

informațiile colectate pe parcursul activității speciale de investigație nu ar fi putut

să fie valorificate în privința unei anchete de serviciu, respectiv nu puteau fi puse

la baza hotărârilor adoptate.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea

cauzei în procedura Curții Supreme de Justiție pentru reexaminarea în ordine de

recurs a recursului declarat de Titus Sărăteanu împotriva hotărârii din 13 mai 2010

a Curții de Apel Chișinău.

6

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii

Moldova de acordare a unei satisfacții echitabile reclamantului Titus Sărăteanu

pentru încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține următoarele.

Conform art. 11 alin. (3) și (4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, procedura de soluționare amiabilă este confidențială și se

încheie prin semnarea de declarații mutuale propuse cu asistența Curții Europene

ori a unui acord scris între Agentul guvernamental și reclamant sau reprezentantul

acestuia. Clauzele acordului se stabilesc în funcție de circumstanțele fiecărei cauze

în parte și sunt coordonate în prealabil cu Guvernul și/sau cu alte autorități cărora

li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Agentul guvernamental

și reclamantul pot reformula clauzele acordului până la admiterea acestuia de către

Curtea Europeană, de asemenea prin coordonare prealabilă.

Astfel, din textul normei date, este cert că condițiile de reparare a

prejudiciului cauzat petiționarilor prin hotărârea judecătorească prin care s-a

încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pot fi negociate de către părți.

Or, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care

s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând

prin modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații

pecuniare. Aceasta deoarece hotărârea judecătorească, în ordinea juridică internă

are putere de lucru judecat, din care rezultă efectele specifice și care pot produce

consecințe nefaste și ilegale asupra subiectului în cauză.

La caz, se va reține că părțile interesate în speță, Agentul guvernamental al

Republicii Moldova și reclamantul Titus Sărăteanu, urmează să negocieze și să

încheie un acord privind compensația pecuniară echitabilă în sensul art. 41 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. Această concluzie se impune și pornind de la premisa precum că

desfășurarea procedurii de reglementare amiabilă a cauzei, inclusiv prin

compensarea pecuniară a persoanelor vizate, intră în atribuțiile Agentului

guvernamental.

De altfel, la 24 iulie 2019 de către Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a fost inițiată procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze, întru

executarea obligațiilor la care s-a subscris Guvernul de a cere redeschiderea

procedurilor la nivel intern și a remedia încălcările comise în drepturile

fundamentale ale lui Titus Sărăteanu, însă la materialele cauzei lipsesc anumite

confirmări a acțiunilor în vederea negocierii cu reclamantul a condițiilor și sumelor

concrete ale satisfacției echitabile, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) și

(4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015.

Prin urmare, se va reține că stabilirea la caz de către Curtea Supremă de

Justiție a unei compensații pecuniare concrete, pentru încălcarea dreptului lui Titus

Sărăteanu garantat de Convenție, se va suprapune cu atribuțiile funcționale stabilite

prin lege pentru Agentul guvernamental și ca urmare, există riscul depășirii

limitelor de competență prevăzute prin mandatul instituțional al instanței

judecătorești supreme.

7

Drept consecință, revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile

urmează a fi soluționate de către Agentul guvernamental, în condițiile art. 11 din

Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015.

Reieșind din considerentele menționate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite

cererea de revizuire, a constata încălcarea dreptului lui Titus Sărăteanu garantat de

articolele 6 § 1 și 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, a casa decizia din 23 decembrie 2010 a Curții

Supreme de Justiție și a reține prezenta cauză în procedura Curții Supreme de

Justiție pentru reexaminarea în ordine de recurs a recursului declarat de Titus

Sărăteanu împotriva hotărârii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, 453 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se constată încălcarea dreptului lui Titus Sărăteanu garantat de art. 6 § 1 și

art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova.

Se casează decizia din 23 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Titus Sărăteanu împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la contestarea

actului administrativ, și se reține prezenta cauza în procedura Curții Supreme de

Justiție pentru reexaminarea în ordine de recurs a recursului declarat de Titus

Sărăteanu împotriva hotărârii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmează a fi

soluționate de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, prin intermediul

Guvernului Republicii Moldova.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

8