2ra-25/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral

2ra-25/22 — încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-25/22

2-20122534-01-2ra-11012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Vîșcu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru

ÎNCHEIERE

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Victor Hvorostovschii și

compania de asigurări „General Asigurări” societate pe acțiuni,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Hvorostovschii împotriva companiei de asigurări „General Asigurări” societate pe

acțiuni, intervenient accesoriu Maria Catan, cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de compania de asigurări „General Asigurări”

societate pe acțiuni și s-a menținut hotărârea din 07 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a admis parțial acțiunea,

constată:

La 20 iunie 2019, Victor Hvorostovschii a depus cerere de chemare în

judecată împotriva companiei de asigurări „General Asigurări” societate pe acțiuni

(în continuare CA „General Asigurări” SA), intervenient accesoriu Maria Catan, cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 3-6).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 01 mai 2019, conducând automobilul

ce îi aparține cu drept de proprietate de model BMV X5, cu n/î XXX, în

localitatea Anenii Noi a avut loc un accident rutier cu automobilul de model

Nissan Qashqai, cu n/î XXX, condus de Maria Catan. Prin decizia agentului

constatator, vinovat de producerea accidentului a fost recunoscută Maria Catan.

Astfel, conform Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, a anunțat compania de

asigurări a CA „General Asigurări” SA despre survenirea cazului asigurat,

atașând la cerere toate documentele confirmative obligatorii.

În scopul determinării pagubei în urma accidentului rutier produs, CA

„General Asigurări” SA a examinat autovehiculul BMW X5 la două companii

specializate: SRL „Claims Autotest” și SRL „Expertiza Auto”, iar drept urmare a

estimat despăgubirea de asigurare pe cazul dat în valoare de 5 537,44 de lei.

1

Reclamantul a menționat că acordul privind stabilirea despăgubirii de

asigurare RCA nr. 0693-19-RCA a fost semnat la 24 mai 2019 de către

reprezentantul său, avocatul Snejana Timofeeva, cu mențiunea „nu sunt de acord

cu evaluarea”.

Ulterior, la 29 mai 2019, a depus contestație motivată la despăgubirea de

asigurare estimată de CA „General Asigurări” SA, solicitând recalcularea

despăgubirii de asigurare reieșind din costul real al lucrărilor și pieselor de

schimb necesare pentru reparația automobilului.

Totodată, întru justificarea contestației, a apelat la companii specializate

pentru evaluarea despăgubirii reale. Așa, „Toyota Centru Chișinău Continent” a

evaluat prejudiciul cauzat în urma accidentului la suma de 51 391 de lei,

SRL „Autospace” la suma de 46 459 de lei și SA „DAAC Hermes” la suma de

54 285 de lei.

Reclamantul a remarcat că, în rezultatul cercetării independente, s-a stabilit

că constatarea inițială a daunelor făcute de evaluatorii aleși de compania de

asigurare a fost făcută în mod formal de persoană neautorizată, cu ignorarea unui

șir de lucrări necesare care nu au fost notate la instrumentarea dosarului de daune,

fiind ignorate faptele și cerințele prevăzute la art. 21 alin.(8) din lege, compania

de asigurare nici nu a solicitat/propus de a efectua proces-verbal de constatare a

daunelor suplimentare descoperite de specialiștii aleși de reclamant, iar procesul-

verbal de constatare a daunelor a fost elaborat de Nicolai Ambronschin, în

calitate de expert, dar în acest act nu sunt reflectate datele care atestă competența

lui profesională și datele întreprinderii de evaluare. Mai mult ca atât, procesul-

verbal de constatare este verificat de compania SRL „Claims Autotest”, pe când

expertiza de evaluare este efectuată de SRL „Evaluare Plus”.

La fel, reclamantul a notat că raportul de expertiză ce i-a fost prezentat nu

corespunde cerințelor obligatorii stabilite la art. 11 din Legea cu privire la

activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18 aprilie 2002.

Astfel, reclamantul a propus companiei de asigurare recunoașterea evaluării

pagubelor pricinuite perfectate de SRL „Autospace”, în calitate de bază legală

pentru despăgubire de asigurare pe cazul nr. 0693-19-RCA și efectuarea achitării

despăgubirii de asigurare în valoare de 46 459 de lei, însă, compania de asigurări

a respins cererea.

Reclamantul Victor Hvorostovschii a solicitat prin cererea de chemare în

judecată încasarea din contul CA „General Asigurări” SA în beneficiul său a

despăgubirii de asigurare în sumă de 46 459 de lei, suma de 4 645 de lei, cu titlu

de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 1 533,12 lei pentru achitarea taxei de stat și 4 000 de lei pentru asistență

juridică.

La 07 noiembrie 2019, reclamantul Victor Hvorostovschii a depus cerere de

concretizare a pretențiilor din acțiune, încasarea din contul CA „General

Asigurări” SA în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în sumă de 37 707,02

lei, suma de 4 645 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 1 533,12 lei pentru achitarea taxei de stat și

4 000 de lei pentru asistență juridică (vol. I, f.d. 52).

În motivarea cererii de concretizare a indicat că, după ședința de judecată

din 03 octombrie 2019, părțile de comun acord au efectuat revizuirea

autovehiculului, iar la 24 octombrie 2019, întreprinderea specializată

2

SRL „Autospace” a întocmit un nou cont de serviciu în sumă de 37 707,02 lei,

care a fost achitată de reclamant pentru reparația autovehiculului, lista pieselor de

schimb și serviciilor de reparație fiind acceptată de ambele părți.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial acțiunea depusă de Victor Hvorostovschii.

S-a încasat de la CA „General Asigurări” SA în beneficiul lui Victor

Hvorostovschii despăgubirea de asigurare în mărime de 21 284 de lei, cheltuielile

de plată a taxei de stat în cuantum de 638,52 de lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 2 000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol. I, f.d. 81, 118-

128).

La 15 decembrie 2020, CA „General Asigurări” SA a depus prin poștă

electronică cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 83, 88).

La 18 ianuarie 2021, Victor Hvorostovschii a declarat apel împotriva

hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I,

f.d. 115).

Prin încheierea din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Victor Hvorostovschii împotriva hotărârii din 07

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen, în temeiul

art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă (vol. I, f.d. 133-135).

Prin încheierea din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de CA „General Asigurări” SA și i s-a acordat termen de 07

zile din momentul recepționării încheierii pentru prezentarea cererii de apel

motivate și dovada achitării taxei de stat în cuantum de 478,89 de lei (vol. I,

f.d. 136-138).

La 08 iunie 2021, CA „General Asigurări” SA a depus prin intermediul

oficiului poștal cerere de apel motivată și dovada plății taxei de stat, iar prin

încheierea din 14 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău aceasta s-a acceptat spre

examinare și s-a intentat procedura în apel (vol. I, f.d. 141-145, 152, 153).

La 29 iunie 2021, Victor Hvorostovschii a declarat recurs împotriva

încheierii din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit

cererea de apel depusă de Victor Hvorostovschii împotriva hotărârii din 07

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 158 recto-

verso).

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de Victor Hvorostovschii și s-a menținut încheierea din 18 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit cererea de apel depusă de

Victor Hvorostovschii împotriva hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 178-182).

În atare circumstanțe, completul consideră că, la demararea căii de atac în

ordine de apel, CA „General Asigurări” SA a respectat modul și termenul

prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de CA „General Asigurări” SA și s-a menținut hotărârea din 07

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

3

Totodată, s-a dispus că hotărârea judecătorească în partea încasării sumei de

21 284 de lei din contul CA „General Asigurări” SA în beneficiul lui Victor

Hvorostovschii nu se pune în executare, pe motiv că a fost achitată (vol. I,

f.d. 206, 207-217).

În consolidarea soluțiilor, instanțele inferioare au considerat neîntemeiată

pretenția reclamantului privind stabilirea despăgubirii de asigurare în mărime de

37 707,02 lei, or, potrivit informației furnizate de SRL „Autospace” prețurile

indicate în mărime cerută de reclamant corespund prețurilor pieselor noi originale

pentru reparația automobilului din litigiu, însă, la caz, nu se vor calcula prețurile

la piese noi, pentru că este un autovehicul cu o vechime de exploatare de 13 ani și

un parcurs mai mare de 100 000 km.

Astfel, instanțele inferioare au conchis că, prin prisma art. 23 alin. (9) lit. b)

și alin. (11) din Legea nr. 414/2006, CA „General Asigurări” SA corect a stabilit

despăgubirea de asigurare în mărime de 21 284 de lei, ținând cont de anul

producerii automobilului în litigiu și parcursul acestuia.

Cu titlu subsecvent, instanța de apel a notat că, prin ordinul de plată nr. 4944

din 19 decembrie 2019, CA „General Asigurări” SA a achitat lui Victor

Hvorostovschii despăgubirea de asigurare în mărime de 21 284 de lei și din acest

motiv hotărârea judecătorească în partea încasării despăgubirii de asigurare nu

urmează să fie pusă în executare.

Succesiv, instanțele inferioare au apreciat ca fiind neîntemeiată pretenția lui

Victor Hvorostovschii cu privire la reparare a prejudiciului moral, or, conform

art. 16 din Legea nr. 414/2006, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru sumele

de recuperare a pagubei morale rezultate din accident.

Totodată, s-a notat că pentru a pretinde repararea prejudiciului moral cauzat

pentru pretinsa tergiversare a examinării cazului asigurat din speță, reclamantul în

cererea de chemare în judecată urma să dovedească prejudiciul moral sub

aspectul existenței (care suferințe fizice sau psihice) și prin care probe se

confirmă argumentele invocate de acesta. La caz, însă, reclamantul nu a dovedit

prin probe admisibile faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale

privind integritatea morală.

La 26 octombrie 2021, Victor Hvorostovschii a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(vol. II, f.d. 1).

Prin încheierea din 28 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a

restituit recursul depus de Victor Hvorostovschii împotriva deciziei din 13

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 438 alin. (2) din Codul

de procedură civilă (vol. II, f.d. 4-6).

La 13 decembrie 2021, Victor Hvorostovschii a depus prin intermediul

oficiului poștal cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 13 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care a fost completată prin cererea din 06

ianuarie 2020, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și a hotărârii primei

instanțe, cu adoptarea unei decizii noi prin care să fie încasată din contul

CA „General Asigurări” SA în beneficiul său paguba real pricinuită și probată

documentar în sumă de 16 423 de lei, suma de 4 645 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1 533,12

lei și 399 de lei pentru achitarea taxei de stat, precum și suma de 4 000 de lei

pentru asistență juridică (vol. II, f.d. 11-13, 14, 16-20).

4

La 21 ianuarie 2022, CA „General Asigurări” SA a declarat recurs împotriva

deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei recurate în partea cheltuielilor de judecată compensare, cu adoptarea în

această parte a unei decizii noi.

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale cauzei,

invocând că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că despăgubirea de

asigurare în mărime de 21 284 de lei a fost achitată până la momentul emiterii

hotărârii asupra fondului cauzei, prin care s-a încasat exact aceiași sumă.

În opinia recurentei CA „General Asigurări” SA, în cazul în care a achitat

benevol despăgubirea de asigurare, nu exista temei de admite a acțiunii, iar

pretențiile lui Victor Hvorostovschii urmau a fi respinse.

La fel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în baza procesele-verbale

de constatare a daunelor nr. 0693-19-RCA din 02 mai 2019 și 09 octombrie 2019

a fost stabilită despăgubirea de asigurare în valoare de 21 284 de lei, însă,

compania de asigurări s-a aflat în imposibilitatea executării obligației de achitare

a acestei despăgubiri din motiv că Victor Hvorostovschii na a prezentat

rechizitele bancare. Astfel, la caz, trebuia să se țină cont de faptul că potrivit

art. 882-887 din Codul civil creditorul este în întârziere atunci când nu acceptă

fără un temei legal prestația scadentă ce i se oferă, iar debitorul nu poate fi în

întârziere în măsura în care creditorul este în întârziere.

Recurenta CA „General Asigurări” SA a considerat că, în aceste

circumstanțe, nu i se poate imputa obligația de a-i compensa lui Victor

Hvorostovschii cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în cuantum de

638,52 de lei și cheltuielile de asistentă juridică în sumă de 2 000 de lei, din

moment ce acesta în mod intenționat a pus-o în imposibilitatea de a-și onora

obligația de achitare a despăgubirii de asigurare.

Prin referința depusă la 21 ianuarie 2022, CA „General Asigurări” SA a

solicitat respingerea recursului depus de Victor Hvorostovschii împotriva deciziei

din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 24 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a notificat lui Victor

Hvorostovschii și reprezentantului acestuia, avocatului Snejana Timofeeva copia

recursului declarat de CA „General Asigurări” SA împotriva deciziei din 13

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune

referințe asupra acestuia. Însă, până la examinarea admisibilității recursului,

aceștia nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe în care să-

și expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recursul

CA „General Asigurări” SA.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din motivele

ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

5

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 13 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La capitolul dat, completul de admisibilitate învederează și prevederile

art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care prevede că nu pot fi atacate

cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit

calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu

recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se

referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi

atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres

în fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată

expres în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru

încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, conform regulilor recursului în Secțiunea a II-a, titularii dreptului de

apel, care nu au folosit calea de atac a apelului, pot declara recurs numai dacă

prin hotărârea atacată a fost modificată soluția primei instanțe și prin aceasta s-a

înrăutățit situația recurentului. Respectiv, hotărârile în a căror privință nu a fost

folosită calea de atac a apelului, odată ce legea prevede această cale de atac, nu

pot fi atacate cu recurs.

În condițiile speței, prin încheierea din 18 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, care a fost menținută prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții Supreme de

Justiție, s-a restituit cererea de apel depusă de Victor Hvorostovschii împotriva

hotărârii din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv

că a fost depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în

termen, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă (vol. I,

f.d. 133-135, 178-182).

6

În atare circumstanțe, Victor Hvorostovschii este considerat ca titular al

dreptului de apel, dar care nu a folosit calea de atac a apelului. Respectiv,

recursul acestuia împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău este formulat omissio medio. Or, în situația în care hotărârea primei

instanțe este menținută de către instanța de apel, recurentul, nefiind de acord nici

cu hotărârea judecătoriei, nici cu decizia curții de apel, poate formula în recurs

numai acele temeiuri care au fost invocate și examinate în instanța de apel.

Recurentul nu poate formula temeiuri de recurs, neinvocate în apel și asupra cărora

instanța de apel nu s-a pronunțat.

Această interdicție garantează respectarea principiului ierarhiei căilor de

atac, potrivit căruia recursul ca o cale ordinară de atac nu poate fi exercitat

omissio medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil calea de atac a apelului.

Respectiv, argumentele formulate de către Victor Hvorostovschii în recurs

nu pot fi examinate, deoarece nu au format obiectul examinării în apel, iar instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra acestora.

La fel, prin decizia recurată nu a fost modificată soluția primei instanțe

adoptată asupra fondului cauzei, respectiv, prin aceasta nu s-a înrăutățit situația

recurentului Victor Hvorostovschii.

Ipoteza relevată certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat de Victor Hvorostovschii, deoarece acesta a folosit calea de

atac cu recurs fără a folosi calea de atac a apelului. Astfel, circumstanța dată

evidențiază lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, fapt ce impune

necesitatea de a-l considera inadmisibil.

Succesiv, în privința recursului declarat de CA „General Asigurări” SA,

completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție

este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă

aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele Levages Prestations

Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard v. Franța, 10 iulie 2001, §§

29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc Brauer, 01 septembrie

2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

7

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în ordine de

recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele

cauzei nu poate fi stabilită data când decizia motivată din 13 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău a fost comunicată a fost comunicată CA „General

Asigurări” SA, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când începe să

curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca hotărârea judecătorească.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

8

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de CA „General Asigurări” SA rezultă că aceasta nu a

evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la

reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece CA „General Asigurări” SA nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de CA „General Asigurări” SA nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

9

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce CA „General Asigurări” SA a avut

posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996,

§§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de CA „General Asigurări” SA împotriva deciziei din 13

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 429 alin. (5), art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și

art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Victor Hvorostovschii și

compania de asigurări „General Asigurări” societate pe acțiuni împotriva deciziei

din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10