2ra-38/22 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-38/22 (2-19189023-01-2ra-12012022)

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești, Judecător – I. Botezatu

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, Judecători – G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Școala-Internat Auxiliară din

Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Coleva Liudmila către

Școala-Internat Auxiliară din Congaz cu privire la anularea ordinului de concediere

și încasarea compensației pentru concedierea ilegală,

împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul

directorului Tulba Parascovia, casată hotărârea din 30 septembrie 2020 a

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, în partea încasării taxei de stat, în rest fiind

menținută hotărârea,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2019, Coleva Liudmila a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Școlii-Internat Auxiliare din Congaz, solicitând anularea ordinului nr. 190

din 03 septembrie 2019, în partea concedierii sale din funcția de pedagog al Școlii-

Internat Auxiliare din Congaz începând cu 02 septembrie 2019; încasarea de la

pârâtă a compensației pentru absența forțată de la muncă, până la data emiterii

hotărârii judecătorești; încasarea de la pârâtă în beneficiul ei, în locul restabilii la

locul de muncă, a unei compensații suplimentare în mărime de trei salarii lunare;

încasarea de la pârâtă, în beneficiul ei, a prejudiciului moral în mărime de un salariu

mediu.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, din 02 septembrie 2019,

prin ordinul nr. 190 din 03 septembrie 2019, ea a fost concediată din funcția de

pedagog al Școlii-Internat Auxiliare din Congaz, în legătură cu reducerea numărului

de elevi în școală.

Eliberarea din funcție a fost efectuată cu mai multe încălcări ale legislației muncii.

Astfel, dispunând concedierea reclamantei în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din

Codul muncii, angajatorul urma să respecte un șir de garanții, prevăzute de legislația

muncii în vigoare.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze

salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea

1

numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin.(1) lit.b) și c)) doar cu condiția că:

a) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere

juridic sau economic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau a

statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la

preavizarea, sub semnătură, a salariaților cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori

de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului

sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de

muncă urmează a fi reduse; c) odată cu preavizarea în legătură cu reducerea

numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt

loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu condiția că astfel de loc de

muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat întrunește cerințele necesare

pentru suplinirea acestuia); d) va reduce, în primul rând, locurile de muncă vacante;

e) va desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariații angajați prin

cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe

săptămînă cu menținerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; g)

va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenției pentru

ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi

disponibilizate; h) se va adresa organului (organizatorului) sindical în vederea

obținerii opiniei consultative privind concedierea salariatului respectiv.

În cazul reclamantei, angajatorul nu a preavizat-o contra semnătură, cu două luni

înainte de reducerea numărului sau a statelor de personal, nu i-a propus în scris un

alt loc de muncă, precum și nu i-a acordat o zi pe săptămână cu menținerea salariului,

pentru căutarea unui alt loc de muncă. Totodată, aducându-i la cunoștință ordinul de

concediere, angajatorul nu i-a explicat dreptul ei la contestarea ordinului respectiv.

Astfel, având în vedere încălcările menționate, reclamanta consideră că este

îndreptățită să se adreseze în instanța de judecată, cu privire la anularea ordinului de

concediere și încasarea compensațiilor pentru concedierea ilegală.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în baza art. 354-356 din

Codul muncii și art. 166-167 din Codul de procedură civilă.

În cadrul judecării cauzei civile, reclamanta Coleva Liudmila a depus o cerere de

completare a acțiunii, menționând că, potrivit art. 87 alin. (3) din Codul muncii, ea

nu putea fi concediată fără acordul organului sindical ierarhic superior, deoarece la

momentul concedierii era conducătorul organizației sindicale din cadrul Școlii-

Internat Auxiliare din Congaz.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

acțiunea a fost admisă; s-a anulat ordinul nr. 190 din 03 septembrie 2019, în partea

concedierii Liudmilei Coleva din funcția de pedagog al Școlii-Internat Auxiliare din

Congaz, la 02 septembrie 2019; s-a încasat de la Școala-Internat Auxiliară din

Congaz, în beneficiul reclamantei Coleva Liudmila, compensația pentru perioada

absenței forțate de la muncă, începând din momentul concedierii, 02 septembrie

2019, până la 15 septembrie 2020, în sumă de 46 161 (patruzeci și șase mii una sută

patruzeci și unu) lei; s-a încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz, în

beneficiul reclamantei, o compensație suplimentară în mărime de trei salarii medii

lunare, în sumă de 11 160 (unsprezece mii una sută șaizeci) lei, s-a încasat de la

Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul reclamantei Coleva Liudmila,

suma de 3720 (trei mii șapte sute douăzeci) lei cu titlu de prejudiciul moral; s-au

încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul reclamantei Coleva

Liudmila cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 (trei mii) lei; s-a încasatde

2

la Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

1831 (una mie opt sute treizeci și unu) lei, 23 bani.

Prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului

Tulba Parascovia, casată hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat,

sediul Vulcănești, în partea încasării taxei de stat, în rest fiind menținută hotărârea.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Cahul a constatat că Liudmila Coleva a fost

concediată cu încălcarea procedurii de concediere, prevăzută de legislația muncii în

vigoare, temeiul concedierii fiind de fapt reducerea numărului de personal, și nu

atingerea vârstei de pensionare.

La 01 decembrie 2021, Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul

directorului Tulba Parascovia, a înaintat recurs asupra deciziei din 30 septembrie

2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a invocat argumente similare celor din cererea de apel.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Cahul din 30 septembrie

2021, a fost expediată participanților la proces la 21 octombrie 2021 (f.d. 153), însă

la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării

acesteia de către recurentă.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz,

prin intermediul directorului Tulba Parascovia, înregistrat la 01 decembrie 2021,

este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba

Parascovia, urmează a fi declarată inadmisibilă, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

3

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin

intermediul directorului Tulba Parascovia.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Școala-Internat Auxiliară din

Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

4