2ra-38/22 — Anularea ordinului de concediere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea ordinului de concediere
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-38/22 — Anularea ordinului de concediere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-38/22 (2-19189023-01-2ra-12012022) Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești, Judecător – I. Botezatu Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, Judecători – G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă Î N C H E I E R E 16 februarie 2022 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Coleva Liudmila către Școala-Internat Auxiliară din Congaz cu privire la anularea ordinului de concediere și încasarea compensației pentru concedierea ilegală, împotriva deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost admis apelul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, casată hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, în partea încasării taxei de stat, în rest fiind menținută hotărârea, c o n s t a t ă : La 27 noiembrie 2019, Coleva Liudmila a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Școlii-Internat Auxiliare din Congaz, solicitând anularea ordinului nr. 190 din 03 septembrie 2019, în partea concedierii sale din funcția de pedagog al Școlii- Internat Auxiliare din Congaz începând cu 02 septembrie 2019; încasarea de la pârâtă a compensației pentru absența forțată de la muncă, până la data emiterii hotărârii judecătorești;
încasarea de la pârâtă în beneficiul ei, în locul restabilii la locul de muncă, a unei compensații suplimentare în mărime de trei salarii lunare; încasarea de la pârâtă, în beneficiul ei, a prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu. În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, din 02 septembrie 2019, prin ordinul nr. 190 din 03 septembrie 2019, ea a fost concediată din funcția de pedagog al Școlii-Internat Auxiliare din Congaz, în legătură cu reducerea numărului de elevi în școală. Eliberarea din funcție a fost efectuată cu mai multe încălcări ale legislației muncii. Astfel, dispunând concedierea reclamantei în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul urma să respecte un șir de garanții, prevăzute de legislația muncii în vigoare.
Potrivit art. 88 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea 1 numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin.(1) lit.b) și c)) doar cu condiția că: a) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic sau economic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaților cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.
În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; c) odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia); d) va reduce, în primul rând, locurile de muncă vacante; e) va desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariații angajați prin cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă cu menținerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; h) se va adresa organului (organizatorului) sindical în vederea obținerii opiniei consultative privind concedierea salariatului respectiv.
În cazul reclamantei, angajatorul nu a preavizat-o contra semnătură, cu două luni înainte de reducerea numărului sau a statelor de personal, nu i-a propus în scris un alt loc de muncă, precum și nu i-a acordat o zi pe săptămână cu menținerea salariului, pentru căutarea unui alt loc de muncă. Totodată, aducându-i la cunoștință ordinul de concediere, angajatorul nu i-a explicat dreptul ei la contestarea ordinului respectiv. Astfel, având în vedere încălcările menționate, reclamanta consideră că este îndreptățită să se adreseze în instanța de judecată, cu privire la anularea ordinului de concediere și încasarea compensațiilor pentru concedierea ilegală. În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în baza art. 354-356 din Codul muncii și art. 166-167 din Codul de procedură civilă.
În cadrul judecării cauzei civile, reclamanta Coleva Liudmila a depus o cerere de completare a acțiunii, menționând că, potrivit art. 87 alin. (3) din Codul muncii, ea nu putea fi concediată fără acordul organului sindical ierarhic superior, deoarece la momentul concedierii era conducătorul organizației sindicale din cadrul Școlii- Internat Auxiliare din Congaz.
Prin hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, acțiunea a fost admisă; s-a anulat ordinul nr. 190 din 03 septembrie 2019, în partea concedierii Liudmilei Coleva din funcția de pedagog al Școlii-Internat Auxiliare din Congaz, la 02 septembrie 2019; s-a încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz, în beneficiul reclamantei Coleva Liudmila, compensația pentru perioada absenței forțate de la muncă, începând din momentul concedierii, 02 septembrie 2019, până la 15 septembrie 2020, în sumă de 46 161 (patruzeci și șase mii una sută patruzeci și unu) lei; s-a încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz, în beneficiul reclamantei, o compensație suplimentară în mărime de trei salarii medii lunare, în sumă de 11 160 (unsprezece mii una sută șaizeci) lei, s-a încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul reclamantei Coleva Liudmila, suma de 3720 (trei mii șapte sute douăzeci) lei cu titlu de prejudiciul moral; s-au încasat de la Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul reclamantei Coleva Liudmila cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 (trei mii) lei; s-a încasatde 2 la Școala-Internat Auxiliară din Congaz în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1831 (una mie opt sute treizeci și unu) lei, 23 bani.
Prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, casată hotărârea din 30 septembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, în partea încasării taxei de stat, în rest fiind menținută hotărârea. Pentru a decide astfel Curtea de Apel Cahul a constatat că Liudmila Coleva a fost concediată cu încălcarea procedurii de concediere, prevăzută de legislația muncii în vigoare, temeiul concedierii fiind de fapt reducerea numărului de personal, și nu atingerea vârstei de pensionare. La 01 decembrie 2021, Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, a înaintat recurs asupra deciziei din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Suplimentar a invocat argumente similare celor din cererea de apel. În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Cahul din 30 septembrie 2021, a fost expediată participanților la proces la 21 octombrie 2021 (f.d.
153), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului constată că recursul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, înregistrat la 01 decembrie 2021, este în termen. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia, urmează a fi declarată inadmisibilă, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu 3 conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs înaintată de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Școala-Internat Auxiliară din Congaz, prin intermediul directorului Tulba Parascovia.
Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Maria Ghervas 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.