2r-820/21 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Restituirea apelului, depunerea tardivă a apelului, temeiurile repunerii în termen
2r-820/21 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2r-820/21
2-21047467-01-2r-17122021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător - V. Lastavețchi
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru
DECIZIE
02 februarie 2022 xxxxx
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Maria Ghervas
examinând recursul declarat de Stanislavov Vladislav,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 15 din
Chișinău (în procedura falimentului) către Stanislavov Vladislav cu privire la
încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2021, prin care a
fost respinsă cererea de repunere în termen și, respectiv, restituit apelul declarat de
Stanislavov Vladislav, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din
11 mai 2021,
c o n s t a t ă :
La 31 martie 2021, ÎMGFL nr. 15 din Chișinău (în procedura falimentului) s-a
adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Stanislavov Vladislav cu
privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 mai 2021, acțiunea
ÎMGFL nr. 15 a fost admisă integral.
S-a încasat de la Stanislavov Vladislav în beneficiul ÎMGFL nr. 15 din Chișinău
(în procedura falimentului) suma de 70929,73 lei, cu titlu de datorie pentru serviciile
locativ-comunale, la apartamentul xxxxx din xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, xxxxx, în
perioada 01 ianuarie 2015 - 01 februarie 2021.
S-a încasat de la Stanislavov Vladislav în beneficiul statului, taxa de stat în sumă
de 2127,89 lei.
La 14 iunie 2021, Stanislavov Vladislav a declarat apel împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 mai 2021, solicitând repunerea în
termen, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii atacate cu apel și emiterea unei
noi hotărâri prin care a respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de ÎMGFL nr. 15.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2021, s-a respins cererea
de repunere în termen și s-a restituit apelul declarat de Stanislavov Vladislav,
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 mai 2021.
1
La 27 noiembrie 2021, prin intermediul serviciului poștal, Stanislavov Vladislav
a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21
octombrie 2021.
În motivarea cererii de recurs apelantul a indicat că, nu dispune de apartament
situat în blocul locativ xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, gestionat de ÎMGFL nr. 15, ci doar
de o încăpere, nelocativă, care nu este dotată cu încălzire centralizată.
De asemenea, recurentul a menționat că nu a recepționat cererea de chemare în
judecată, deoarece în acea perioadă, a fost plecat în Ucraina la părinți, iar despre
hotărârea primei instanțe a aflat întâmplător, la 12 iunie 2021, prin intermediul unui
jurist cunoscut.
În aceeași ordine de idei, recurentul a concluzionat că cererea de apel a fost depusă
în termen, deoarece nu a primit hotărârea instanței de fond, mai mult ca atât, actul
judecătoresc nu a fost expediat pe adresa unde domiciliază de fapt din toamna anului
2019, or. Xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, xxxxx.
Astfel, recurentul a remarcat că Judecătoria Chișinău, sediul Centru a înregistrat
o deficiență de citare legală și de expediere a actului judecătoresc, în privința lui.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Potrivit materialelor cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie
2021, a fost expediată reprezentantului apelantului, la 08 noiembrie 2021(f.d.43),
însă date cu privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite.
Astfel, Colegiul civil consideră că recursul lui Stanislavov Vladislav, depus la 27
noiembrie 2021, este în termen.
Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de
recurs și prevederile legale aplicabile la caz, Colegiul civil comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Stanislavov Vladislav, este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,
după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul
și să mențină încheierea.
În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de
recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă
din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.
Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.
În speță se constată că, Stanislavov Vladislav contestă încheierea Curții de Apel
Chișinău din 21 octombrie 2021, prin care s-a respins cererea lui cu privire la
repunerea în termen și, respectiv, a fost restituită cererea de apel depusă împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 mai 2021, în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 15 din Chișinău (în procedura
falimentului) către Stanislavov Vladislav cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Cu referire la aspectele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil menționează
că, potrivit art. 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în
judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor
interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu
scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului
judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau
2
înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin
alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea
primirii lui, precum și prin delegație judiciară.
Prin prisma acestei norme, instanța de recurs remarcă că, la materialele dosarului
este anexat un aviz de recepție, care demonstrează că la 22 aprilie 2021, citația
expediată lui Stanislavov Vladislav la adresa xxxxx, str. Xxxxx xxxxx, xxxxx,
ap.xxxxx (indicată în extrasul Registrul bunurilor imobile), a fost recepționată de
către destinatar. (f.d.4, 20)
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține că adresa poștală la care a fost expediată
comunicarea primei instanțe și inclusiv copia dispozitivului hotărârii din 11 mai
2021, a fost indicată expres și în cererea de apel, ca adresă conform vizei de
domiciliu.
În acest context, instanța de recurs constată că nu sunt prezente încălcări de ordin
procedural la expedierea de către prima instanță a citațiilor și/sau comunicărilor, și
că apelantul/recurent a fost înștiințat legal despre procesul în cauză, iar ținând cont
de prevederile art.56 alin.(3) din Codul de procedură civilă, trebuia să se folosească
cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, să se intereseze de
mersul procesului de judecată și să declare apel împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 11 mai 2021, în termenul stabilit de legislație.
Apelantul/recurent însă, nu a dat dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii
de atac în termen, astfel că, depunerea cererii de apel fără a prezenta dovada
imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de
lege, demonstrează o neglijență a obligațiilor sale procedurale.
De asemenea, în conformitate cu art.362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Astfel, Legea indică o modalitate de calcul a acestui termen și modul de atac,
acesta fiind de 30 zile de la pronunțarea hotărârii, instanța de apel nefiind în drept
de a deroga de la aceste prevederi.
La caz, Colegiul civil menționează că deși ultima zi pentru declararea apelului
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 mai 2021, a fost 10
iunie 2021, Stanislavov Vladislav a declarat apel abia la 14 iunie 2021, fără a
prezenta probe cu privire la imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul
stabilit de lege.
Cu referire la argumentele recurentului că semnătura aplicată pe avizul de recepție
a citației, nu-i aparține, Colegiul civil menționează că instanța de recurs nu este
instituția abilitată să aprecieze veridicitatea semnăturilor de pe avize, mizând pe
faptul că toată corespondența expediată de către instanțele de judecată se înmânează
destinatarilor în strictă conformitate cu legislația în vigoare.
În așa mod, punerea la îndoială a recepționării corespondenței de către recurent,
nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată, dar este interpretată de către Colegiu
drept un comportament de rea-voință din partea părților în proces.
De asemenea, instanța de recurs menționează că potrivit art.362 alin.(2) din Codul
de procedură civilă, repunerea în termenul de apel se face de către instanța de apel
în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116 din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,
persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în
3
termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să
fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în
termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la
acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a
cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea
termenului de procedură.
În context, este de menționat faptul că, instanța de recurs verifică legalitatea și
temeinicia încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. Or, deși
recurentul menționează că nu a fost în țară, la materialele dosarului nu au fost
prezentate probe care să confirme cele invocate, iar în privința faptului că a luat
cunoștință de hotărârea primei instanțe abia la 14 iunie 2021, instanța de recurs
menționează că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11
mai 2021, a fost plasat pe site-ul instanței, la 12 mai 2021.
Respectiv, luând în considerație constatarea citării legale a pârâtului/apelant și
plasarea pe site-ul cu acces public a actului judecătoresc contestat cu apel, instanța
de recurs consideră că instanța de apel corect a remarcat lipsa circumstanțelor și/sau
probelor materiale care să demonstreze lipsa sau temeinicia omiterii termenului de
declarare a apelului și, respectiv, lipsa temeiurilor de a repune în termen cererea de
apel.
Mai mult, Colegiul civil reține că, art. 113 alin.(1) din Codul de procedură civilă,
prevede că, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea
termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea
termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură,
dacă legea nu prevede altfel.
Colegiul mai reține că, de rând cu stabilirea anumitor drepturi, legislația
procedurală instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile
lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la caz, crearea
unei vizibilități de existență a unei stări de fapt. Respectiv, reînnoirea acestui termen
pe motive, care nu au putere de convingere, poate fi contrară principiului securității
raporturilor juridice.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.(1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile
procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural
civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire
sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare
abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de
procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către
judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale
vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la
proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de
prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din
drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a
completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în
drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de
lege.
Articolul 6 par.(1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal
pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest
4
sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se
conciliază cu art.6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un
scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și
scopul vizat.
Colegiul civil mai menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza
Melnic vs RM (Hotărârea din 14.11.2006), Ciachir vs RM (Hotărârea din
15.01.2008), Popov vs RM (Hotărârea din 02.12.2005), Ponomaryov vs Ucraina
(Hotărârea din 03.04.2008), Van Harn vs Germany (Hotărârea din 11.09.2007)),
neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în
termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a
dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.
Din această perspectivă, Colegiul civil susține poziția instanței de apel cu privire
la lipsa temeiurilor de repunere în termen a cererii de apel. Astfel, recursul declarat
de Stanislavov Vladislav este neîntemeiat, iar actul de discreție atacat cu recurs
urmează a fi menținut.
În temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Stanislavov Vladislav, prin intermediul
avocatului Rezuș Andrei.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2021, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 15 din Chișinău (în
procedura falimentului) către Stanislavov Vladislav cu privire la încasarea datoriei
și compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Maria Ghervas
5