3ra-1016/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1016/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1016/2021

2-20004446-01-3ra-04102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală mun.Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sergiu Guțu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea din 23 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 13 ianuarie 2020, Sergiu Guțu a înaintat cerere de chemare în judecată în

contencios administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând constatarea

ilegalității refuzului de examinare a cererii prealabile, anularea refuzului de a prelungi

patenta de întreprinzător seria AB nr.138258 eliberată la 11 ianuarie 2013, obligarea

prelungirii patentei de întreprinzător seria AB nr.138258 eliberată la 11 ianuarie 2013

pentru genul de activitate „comerțul cu amănuntul la tarabe, tejghele, tonete și din

autovehicule în piețe autorizate” în locul desfășurării activității – mun. Chișinău, str.

Calea Moșilor 4.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 03 septembrie 2019 a depus la Serviciul Fiscal

de Stat cerere privind prelungirea patentei de întreprinzător, însă prin răspunsul din 13

septembrie 2019 a fost respinsă cererea pe motiv că nu au fost respectate prevederile art.8

alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la patenta de întreprinzător.

La 10 decembrie 2019 a fost formulată cerere prealabilă, însă aceasta nu a fost

satisfăcută pe motiv de tardivitate.

1

Susține că, dreptul de a comercializa cu amănuntul la tarabe, tejghele, tonete și din

autovehicule în piețe autorizate până la 31 decembrie 2019, aparține persoanelor care au

deținut patente, respectiv, la situația din 31 decembrie 2016 și apoi la 31 decembrie 2018,

chiar dacă nu au fost achitate taxe pentru perioadele date, cu condiția că în această

perioadă nu a fost emisă decizia de încetare a valabilității patentei, ca urmare a

neprelungirii acesteia timp de 12 luni consecutive, de la data suspendării ei, pentru

neachitarea taxei, deciziile respective fiind aduse la cunoștință titularului, situație

necunoscută în speță.

În opinia reclamantului, poziția precum că neachitarea taxei nu duce în mod automat

la încetarea (suspendarea) valabilității patentei, rezultă și din prevederile art.14 alin.(1)

din Legea cu privire la patenta de întreprinzător care stipulează că, în cazul achitării taxei

după expirarea perioadei ce permite desfășurarea activității în baza patentei, prelungirea

acesteia se va realiza din ziua următoare zilei achitării taxei pentru patentă.

Prin hotărârea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

admis acțiunea înaintată de Guțu Sergiu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

S-a anulat actul administrativ individual defavorabil materializat în răspunsul

Serviciului Fiscal de Stat nr.26/2-09/3-30/4529 din 13 septembrie 2019, precum și decizia

pe marginea cererii prealabile expusă în răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr.26-24-

11/562/17346 din 20 decembrie 2019.

S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat să emită actul administrativ individual favorabil,

în temeiul căruia să dispună prelungirea patentei de întreprinzător a titularului Sergiu

Guțu - seria AB nr.138258 din 11 ianuarie 2013 pentru genul de activitate „comerțul cu

amănuntul la tarabe, tejghele, tonete și din autovehicule în piețe autorizate”, locul

desfășurării activității – mun. Chișinău, str. Calea Moșilor 4 (f.d.115, 117-126).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 25 februarie 2021, Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a depus apel nemotivat

(f.d.129-130), ulterior, la 28 aprilie 2021, apelantul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău, prin intermediul oficiului poștal, a depus

cererea de apel motivată împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

apelului declarat, casarea hotărârii instanței de fond (f.d.135-138).

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a menținut hotărârea din 23 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.162, 163-170).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat că prima instanță just a

concluzionat că, patenta de întreprinzător poate fi suspendată în cazul neachitării în

termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei – dar nu mai mult de

12 luni. La rândul său, modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor

permisive prevăzute de prezenta lege pentru persoana fizică cetățean al Republicii

Moldova este stabilit de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a

activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de Legea cu privire la

patenta de întreprinzător nr.93-XIV din 15 iulie 1998.

2

Instanța de apel, precum și instanța de fond, a reținut că suspendarea și încetarea

valabilității patentei de întreprinzător operează prin decizia emitentului, dar nu ca efect al

legii, fiind importantă identificarea momentului concret al operării încetării sau curgerii

termenului suspendării valabilității patentei, circumstanță ce asigură previzibilitatea

reglementării activității de întreprinzător, transparența decizională și echitatea consacrate

în Legea privind principiile de bază ale activității de întreprinzător.

În speță, instanțele inferioare au mai constatat, că Serviciul Fiscal de Stat n-a emis

nici o decizie/act care ar materializa voința de suspendare a patentei de întreprinzător

seria AB nr.138258 eliberată lui Sergiu Guțu, precum și nici dispoziția de încetare a

valabilității ei, punctând în acest sens prevederile art.14 din Legea privind patenta de

întreprinzător, conform căreia, în cazul achitării taxei după expirarea perioadei ce permite

desfășurarea activității în baza patentei, prelungirea acesteia se va realiza, din ziua

următoare zilei achitării taxei pentru patentă, raționamente care conduc la concluzia certă

că, neachitarea taxei de către titularul patentei nu declanșează instantaneu

suspendarea/încetarea valabilității patentei, organul fiscal având discreția să emită act de

suspendare/încetare în perioada vizată, în caz contrar după achitarea taxei, titularul

patentei se va bucura de prelungirea ei după ziua următoare zilei achitării taxei și nu

retroactiv.

Mai mult, patenta de întreprinzător constituie un bun în accepțiunea jurisprudenței

Curții Europene pentru Drepturile Omului pe făgașul art.1 pct.1. Astfel, sistarea licenței

de administrare a unei afaceri constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor,

garantat de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție (a se vedea Tre Traktörer AB v.

Sweden, hotărâre din 7 iulie 1989, Seria A nr. 159, § 53, și Bimer S.A. v. Moldova, nr.

15084/03, § 49, 10 iulie 2007).

Instanța de apel a apreciat că, prima instanță just a conchis că, poziția autorității

publice, expusă în răspunsurile Serviciului Fiscal de Stat nr.26/2-09/3-30/4529 din 13

septembrie 2019 și nr.26-24-11/562/17346 din 20 decembrie 2019 vine în contradicție cu

normele legale, fiind susceptibile anulării, cu obligarea emiterii actului administrativ, în

temeiul căruia să se dispună prelungirea patentei de întreprinzător a titularului Sergiu

Guțu.

În aceasta ordine de idei, instanța de apel n-a reținut argumentele apelantului, notând

că, acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar soluția primei

instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, cu

aprecierea juridică cuvenită a probelor.

La 16 iunie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală mun. Chișinău a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f.d.183-184), ulterior, la 10 august 2021, prin intermediul

Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, Serviciul

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a depus recurs

motivat împotriva deciziei recurate, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Guțu Sergiu

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, să

3

fie respinsă integral (f.d.188-191).

În motivarea recursului a indicat că, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia din 02

iunie 2021cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

În continuare, în justificarea argumentelor recurentul a reiterat poziția susținută în

cadrul examinării cauzei de instanțele inferioare.

Suplimentar, a mai menționat că, referitor la aspectul atins de reprezentantul

intimatului la etapa examinării cauzei în prima instanță și susținut de către instanța de

judecată în hotărârea emisă la 23 februarie 2021, precum că în privința intimatului nu a

fost emisă o decizie privind suspendarea patentei, a reiterat că nerespectarea obligațiilor

specificate la art.3 alin.(7) lit.a), b) și d) ale Legii privind patenta de întreprinzător

generează emiterea deciziei privind suspendarea patentei.

Intimatul însă, nu a achitat taxa pentru perioada următoare de valabilitate a patentei

și nu a comunicat intenția de prelungire a valabilității patentei în interiorul termenului de

12 luni, aceste circumstanțe fiind altele decât cele specificate la art.3 alin.(7) lit.a), b) și

d) ale Legii privind patenta de întreprinzător. Ca urmare, aceste circumstanțe și anume:

neachitarea taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei, generează

suspendarea valabilității patentei și ulterior, încetarea valabilității acesteia, în situația

neînlăturării neajunsurilor, corespunzător situației intimatului.

În susținerea poziției, recurentul face referire la prevederile art.9 al Legii cu privire

la patenta de întreprinzător, potrivit căruia, patenta se suspendă în baza cererii titularului

patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite de legislația muncii, în

cazul neexecutării obligațiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) și d) și în cazul

neachitării în termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei, dar nu

mai mult de 12 luni.

Astfel, norma prenotată indică expres asupra faptului că neachitarea în termen a

taxei pentru următoarea perioadă de valabilitate, generează suspendarea patentei, prin

urmare consideră că, hotărârea primei instanțe și a instanței de apel vis-a-vis de soluția

oferită de Serviciul Fiscal de Stat în raport cu cererea intimatului din 13 septembrie 2019,

drept contrară legii.

În altă ordine de idei, în ceea ce privește referința efectuată la dispozițiile Legii

nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător,

menționează că Legea cu privire la patenta de întreprinzător reglementează desfășurarea

unor genuri de activitate de întreprinzător printr-un sistem simplificat de înregistrare,

impozitare, evidență și de dări de seamă în baza utilizării patentei de întreprinzător.

În acest context, mai notează că potrivit art.11 al Legii cu privire la patenta de

întreprinzător, modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive

prevăzute de prezenta lege pentru persoana fizică cetățean al Republicii Moldova,

cetățean străin, apatrid este stabilit de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin

autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta

lege.

Având în vedere că Legea cu privire la patenta de întreprinzător conține reglementări

aferente suspendării/încetării valabilității patentei, acestea fiind norme speciale,

aplicabilitatea cărora este prioritară, în conformitate cu art.5 alin.(3) al Legii cu privire la

4

actele normative, argumentul invocat de intimat și reiterat în hotărârea primei instanțe

vis-a-vis de acest aspect, îl consideră irelevant.

Cu referire la concluzia Curții de Apel Chișinău prin care se menționează faptul că,

Serviciul fiscal de Stat nu a emis nici o decizie/act care ar materializa voința de

suspendare a patentei de întreprinzător seria AB nr.138258 eliberată lui Sergiu Guțu,

precum și nici dispoziția de încetare a valabilității”, Serviciul Fiscal de Stat, reține că

argumentele instanței sunt contrare legislației în vigoare, făcând referire în acest sens la

prevederile art.9 alin.(1) lit.c1 și alin.(4) al Legii cu privire la patenta de întreprinzător.

Totodată, reiterează că nerespectarea obligațiilor specificate la art.3 alin.(7) lit. a),

b) și d) ale Legii privind patenta de întreprinzător generează emiterea deciziei privind

suspendarea patentei. Intimatul însă, nu a achitat taxa pentru perioada următoare de

valabilitate a patentei și nu a comunicat intenția de prelungire a valabilității patentei în

interiorul termenului de 12 luni, respectiv, consideră că, suspendarea valabilității patentei

în baza acestui temei nu se materializează prin emiterea deciziei, acest lucru se produce

de drept prin efectul legii.

Recurentul consideră că, intimatul urma să-și manifeste voința de a activa în baza

patentei de întreprinzător seria AB nr.138258 din 11 ianuarie 2013, care cuprindea

perioada 02 ianuarie 2018 - 02 ianuarie 2019, voința care urma a fi executată prin

achitarea taxei anuale privind patenta de întreprinzător, astfel legea nestabilind careva

excepții în acest sens.

Din moment ce acest termen nu a fost respectat, efectele juridice ale patentei de

întreprinzător au încetat de drept în baza legii.

Reieșind din cele menționate mai sus, consideră inadmisibilă soluția instanței de

judecată, de a obliga Serviciul Fiscal de Stat să emită un act administrativ individual

favorabil în temeiul căruia să dispună prelungirea patentei de întreprinzător titularului

Guțu Sergiu, din moment ce emiterea acestuia nu se încadrează în prevederile legale.

Or, instanța de judecată urmează să verifice legalitatea actelor emise de autoritatea

publică și nicidecum să oblige autoritatea publică la emiterea unor acte în afara ariei

legale.

În concluzie, recurentul consideră că, a făcut dovada legalității actului administrativ

contestat, pe când intimatul nu a prezentat probe pertinente și admisibile care ar combate

argumentele Serviciului Fiscal de Stat și care în ansamblu ar demonstra necesitatea

anulării actului individual defavorabil.

În viziunea recurentului, intimatul și-a fundamentat poziția pe interpretarea eronată

a normelor de drept, iar instanța de judecată prin soluția oferită cererii de chemare în

judecată depusă de către acesta, a încurajat această abordare.

În această ordine de idei, având în vedere argumentele invocate, solicită casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de Sergiu Guțu împotriva Serviciului Fiscal de Stat, să fie respinsă

integral.

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța

de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

5

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 iunie 2021 (f.d.162,

163-170), iar la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri ce ar confirma notificarea

recurentului dispozitivul deciziei recurate.

La 16 iunie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței

de apel și emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată înaintată de

Guțu Sergiu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative, să fie respinsă integral (f.d.183-184).

La 16 iulie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a recepționat decizia motivată din 02 iunie

2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

nr.DS8001924817AS, anexat la materialele cauzei (f.d.179).

La 10 august 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții Supreme de Justiție, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs motivat împotriva

deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței

de apel și emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată înaintată de

Guțu Sergiu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative, să fie respinsă integral (f.d.188-191).

Astfel, instanța de recurs consideră că cererea de recurs a fost depusă cu respectarea

termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 04 octombrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs,

într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a

expediat în adresa intimatului Sergiu Guțu și reprezentantului acestuia – avocatul Denis

Grecu, copia recursului nemotivat și a celui motivat depus de Serviciul Fiscal de Stat,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a

procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor

contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței

(f.d.197).

Materialele cauzei atestă că, reprezentantul intimatului Sergiu Guțu – avocatul Denis

Grecu a recepționat copia cererilor de recurs la 08 octombrie 2021, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.199), însă, până la data examinării

recursului, acesta nu și-a valorificat dreptul procedural de a depune referința vis-a-vis de

recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

La 13 decembrie 2021, Sergiu Guțu, reprezentat de avocatul Denis Grecu, prin

intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție,

a expediat referința la recursul depus de recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil

(f.d.203-207).

La 18 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului

6

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru copia referinței depuse de

Sergiu Guțu, la recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru împotriva Deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.208).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău inadmisibilă, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

7

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8