3ra-525/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-525/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-525/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către notarul Elena Constantinescu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către notarul Elena Constantinescu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 2 mai 2019 notarul Elena Constantinescu a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 29 ianuarie 2019, beneficiind de

dreptul prevăzut la art. 83 alin. (8) din Codul fiscal, prin adresarea nr. 83, în calitate de

contribuabil care nu desfășoară activitate de întreprinzător, a solicitat Serviciului Fiscal

de Stat prelungirea termenului de prezentare a declarației DAJ17 cu privire la impozitul

pe venit realizat în anul 2018, invocând motivele: imposibilitatea completării declarației

în prezența lacunelor și contradicțiilor cu caracter normativ, lipsa de claritate și precizie

a soluțiilor oferite, care au favorizat apariția stării de incertitudine cu interpretări

arbitrare – (i) în alegerea formularului declarației, (ii) modului de completare a ei, (iii)

la realizarea dreptului de a beneficia de deducerea cheltuielilor, precum și existența pe

rolul instanțelor de judecată a unui litigiu.

A menționat că adresarea nr. 83 din 29 ianuarie 2019, a fost expediată Serviciului

Fiscal de Stat, prin intermediul oficiului poștal, în termenul stabilit pentru depunerea

declarației. La 26 februarie 2019, a recepționat răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr.

26-08/1-12/2014 din 20 februarie 2019, prin care i-a fost refuzat în prelungirea

1

termenului de prezentare a declarației DAJ17 cu privire la impozitul pe venit realizat în

anul 2018.

Reclamanta a notat că, nefiind de acord cu soluția oferită de organul fiscal, la data

de 20 martie 2019, a înaintat Serviciului Fiscal de Stat și Ministerului Finanțelor cerere

prealabilă. Prin răspunsul nr. 26-08/1-12/4078 din 3 aprilie 2019, Serviciul Fiscal de

Stat a respins cererea prealabilă, adăugând că, motivele invocate întru acceptarea

prelungirii termenului de prezentare a declarației DAJ17, nu sunt fondate, iar, în cererea

prealabilă nu sunt prezentate argumente suplimentare celor expuse în scrisoarea nr. 83

din 29 ianuarie 2019.

A susținut că a respectat prevederile art. 83 alin. (8) din Codul fiscal, și anume,

cererea de prelungire a termenului pentru depunerea declarației DAJ17 pentru anul

2018, a fost depusă la 29 ianuarie 2019, adică în interiorul termenului stabilit de lege,

fapt care nici nu a fost negat de Serviciul Fiscal de Stat.

A afirmat că dispozițiile art. 83 alin. (8) din Codul fiscal, nu obligă contribuabilul la

motivarea necesității prelungirii termenului prezentării declarației, dar îl obligă doar la

depunerea cererii înainte de expirarea termenului stabilit pentru depunerea declarației,

astfel că, motivația care a fost adusă în adresarea nr. 83 din 29 ianuarie 2019 și în

cererea prealabilă, nu rezultă din cerințele legii, ci a fost depusă din proprie inițiativă.

A specificat că chiar dacă s-a părea îndoielnică poziția sa precum că nu are obligația

de a motiva necesitatea prelungirii termenului prezentării declarației pentru venitul

realizat în anul 2018, această poziție este protejată prin norma art. 11 alin. (1) Codul

fiscal, care reglementează modalitățile de protejare a drepturilor contribuabilului.

Reclamanta a invocat, că este lipsită de suport legal și afirmația Serviciului Fiscal de

Stat ce se conține în răspunsul din 3 aprilie 2019, la cererea prealabilă, unde în ultimul

aliniat se menționează că în cererea prealabilă nu se conțin argumente suplimentare

celor expuse în scrisoarea nr. 83 din 29 ianuarie 2019. Or, nici Legea contenciosului

administrativ, în vigoare la data depunerii cererii prealabile, dar nici Codul

administrativ, în vigoare la data întocmirii răspunsului la cererea prealabilă, nu obliga și

nu obligă petiționarii la prezentarea argumentelor suplimentare.

Reclamanta a opinat că argumentele Serviciului Fiscal de Stat expuse în actele

administrative cu caracter individual din 20 februarie 2019 și din 3 aprilie 2019, sunt

contrare legii, fiind formulate cu depășirea limitelor legal stabilite și contrar scopului

pentru care autorității i-a fost atribuit dreptul discreționar.

Notarul Elena Constantinescu a solicitat anularea actelor administrative cu caracter

individual nr. 26-08/1-12/2014 din 20 februarie 2019 și nr. 26-08/1-12/4078 din 3

aprilie 2019, precum și obligarea Serviciului Fiscal de Stat în prelungirea termenului de

prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit realizat în anul 2018, prin

emiterea unui act administrativ cu caracter individual, condiționat de survenirea

evenimentului viitor.

Prin hotărârea din 13 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către notarul Elena Constantinescu.

La 13 martie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1)-(2) din

Codul administrativ, notarul Elena Constantinescu a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, prin care a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a acțiunii.

2

Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de notarul Elena Constantinescu și s-a menținut hotărârea din 13 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare au reținut că prelungirea

termenului de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit, respectiv,

exercitarea acestui drept, este condiționat de cererea justificată a contribuabilului.

Instanțele de judecată au notat că la caz, notarul Elena Constantinescu nu a executat

cu diligență obligațiile sale, în sensul că nu a justificat solicitarea de prelungire a

termenului de depunere a declarației cu privire la impozitul pe venit, situație ce denotă,

că dreptul discreționar al autorității publice intimate a fost exercitat corespunzător.

Instanțele inferioare au menționat că notarul Elena Constantinescu a insistat asupra

neclarităților și contradicțiilor la completarea declarației cu privire la impozitul pe venit,

însă, aceste aspecte relevate de ultima în nici un mod nu justifică prelungirea termenului

de depunere a declarației cu privire la impozitul pe venit. Or, din conținutul

răspunsurilor contestate de reclamanta/apelantă, urmează că autoritatea publică a

notificat contribuabilul despre deschiderea Serviciului Fiscal de Stat de a oferi suportul

pentru înlăturarea neclarităților, iar faptul că anterior, încă în anul 2018 autoritatea

publică a oferit deja contribuabilului explicațiile de rigoare în partea ce ține de modul de

completare a declarației și că în continuare se insistă asupra prelungirii termenului,

confirmă în mod imbatabil că se urmărește prelungirea pentru un termen care nu poate fi

apreciat drept unul rezonabil.

La data de 17 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, notarul Elena

Constantinescu a depus recurs împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurenta a menționat că a luat cunoștință de decizia contestată la data de 16

februarie 2021, drept urmare a recepționării prin intermediul oficiului poștal.

A susținut că în ședința de judecată din 25 noiembrie 2020 nu a fost prezentă, iar, în

circumstanțele create, termenul declarării recursului se prescrie la data de 18 martie

2021.

Examinând admisibilitatea recursului depus de către notarul Elena Constantinescu,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată inadmisibilitatea acestuia, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după

expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

În corespundere cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

3

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Din materialele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată public

la 25 noiembrie 2020.

Instanța de recurs atestă că la materialele cauzei lipsește notificarea dispozitivului

deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Tot din materialele cauzei, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ atestă că la 24 decembrie 2020, ora 13:19, Curtea de Apel

Chișinău a expediat în adresa notarului Elena Constantinescu pentru notificare decizia

motivată din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin extrasul

din poșta electronică (f.d.124).

În privința modalităților de comunicare și notificare, Codul administrativ statuează

la art. 96 alin. (1) că notificările și comunicările către participanții la procedura

administrativă se reazliează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă

din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate

dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

În corespundere cu art. 33 din Codul administrativ, comunicarea interinstituțională

și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se

face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordându-se

prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de

costuri.

Sub acest aspect completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, prin prisma art. 33 din Codul administrativ, recepționarea

deciziei motivate din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău de către notarul

Elena Constantinescu, înlătură orice viciu de necomunicare a acestui act recurentei.

Mai mult, pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel, comunicarea cu notarul

Elena Constantinescu s-a realizat prin intermediul poștei electronice notarul@mail.ru

(f.d.100, 108), la care a fost expediată inclusiv și motivarea deciziei din 25 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, iar ultima obiecții nu a avut.

Din coroborarea prevederilor legale precitate cu circumstanțele de fapt constatate,

completul constată că începutul curgerii termenului de depunere a motivării recursului

acestuia este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării deciziei, adică ziua

de 25 decembrie 2020, iar data limită întru depunerea acestuia fiind ziua de 25 ianuarie

2021 (zi de luni).

Însă, distinct acestor circumstanțe, notarul Elena Constantinescu, prin intermediul

oficiului poștal, a depus recurs împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, la 17 martie 2021 (f.d.127, 150)

La aspectul dat completul consideră că de la momentul notificării prin intermediul

poștei electronice a deciziei motivate din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

notarul Elena Constantinescu a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de

dreptul procedural și a depune recurs motivat în interiorul termenului instituit la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ.

Or, fiind interesată în soarta soluționării prezentului litigiu, recurenta trebuia să

întreprindă toate măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin

depunerea în termen a recursului și a motivării acestuia, în caz contrar intervenind uno

4

ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în

temeiul articolului 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Întru răsturnarea soluției date nu pot fi reținute argumentele recurentei precum că a

recepționat decizia motivată a instanței de apel la data de 16 februarie 2021, anexând în

acest sens copia plicului, deoarece cele expuse mai sus denotă contrariul.

Mai mult, se reține că hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a

fost publicată la data de 29 decembrie 2020 pe portalul instanței de judecată

(https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/9c2868a6-3424-4413-ac72-

4c64ecb702b8), care, la fel, putea servi o sursă de informare despre actul judecătoresc al

instanței de apel.

Subsidiar, instanța de recurs punctează că recurenta notarul Elena Constantinescu

nu a depus cerere privind repunerea recursului în termen în sensul art. 65 alin. (1) și (2)

din Codul administrativ și nici nu a prezentat probe pertinente și admisibile în vederea

argumentării omiterii termenului legal, motiv din care recursul necesită a fi declarat

inadmisibil.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentei, care trebuia să dea

dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile procedurale.

În atare condiții, completul opinează că declararea recursului depus de către notarul

Elena Constantinescu ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice.

Or, certitudinea legală impusă regulilor de contencios administrativ, în calitate de

condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și

ale intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința

legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură în vederea exonerării

recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a

efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a

justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei

interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate.

Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze

securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la

adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut,

și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se

pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la

elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din

cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza Marckx c. Belgiei).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ponomaryov c. Ucrainei

că, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval

5

considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de

atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive 7

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către notarul Elena Constantinescu.

În conformitate cu prevederile art. 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către notarul Elena Constantinescu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6