3r-336/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3r-336/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3r-336/21

Prima instanța: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

DECIZIE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de Frunză Iulia, reprezentată de avocatul Cojocaru

Adrian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Frunză Iulia împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva încheierii din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual

contestat a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 18 septembrie 2019, Frunză Iulia a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, persoană terță Agenția Servicii Publice prin care a solicitat

anularea hotărârii Serviciului Fiscal de Stat Seria AH nr. 0018076 din 18 iulie 2019

cu privire la executarea silită a obligației fiscale, anularea deciziei de refuz nr. 26/2-

02/2-16-1917/2071 din 4 august 2019, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil privind recalcularea impozitului pe avere și anularea obligației

fiscale de plată a impozitului.

Prin hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 12 martie 2021, Frunză Iulia a depus apel împotriva hotărârii din

17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 4 mai 2021

a prezentat motivarea apelului.

Ulterior, la data de 3 septembrie 2021, în cadrul examinării cauzei în ordine de

apel, Frunză Iulia a depus cerere de suspendare a executării actului administrativ

individual contestat, solicitând prin prisma art. 172, 214 Cod administrativ,

1

suspendarea executării hotărârii Serviciului Fiscal de Stat Seria AH nr. 0018076 din

18 iulie 2019 cu privire la executarea silită a obligației fiscale.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cererea

apelantei Frunză Iulia cu privire la suspendarea actului administrativ – Hotărârea

Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr. 0018076 din 18 iulie 2019 cu privire la

executarea silită a obligației fiscale a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la data de 13 octombrie 2021, Frunză

Iulia, reprezentată de avocatul Cojocaru Adrian a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea recursului, anularea încheierii recurate cu emiterea unei noi încheieri, prin

care cererea privind suspendarea executării actului administrativ contestat să fie

admisă.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă anulării.

În acest sens a remarcat că există suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil, totodată a afirmat că există

un pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în

continuare a actului administrativ contestat.

Totodată a menționat că suspendarea este justificată și întemeiată atâta timp cât

în speță există argumente juridic valabile în raport cu elementele de legalitate a

actului administrativ contestat.

La 25 octombrie 2021, în adresa Serviciului Fiscal de Stat, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova și Agenției Servicii Publice a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la data de 5 noiembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a

solicitat respingerea recursului depus de Frunză Iulia și menținerea încheierii din

23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova și Agenția Servicii Publice nu și-au valorificat dreptul procedural de

depunere a referinței.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus de Frunză Iulia, reprezentată de avocatul Cojocaru

Adrian la data de 13 octombrie 2021 (f. d. 230) este în termen, având în vedere că

încheierea contestată a fost emisă la data de 23 septembrie 2021 (f. d. 221) și

recepționată de reprezentantul recurentei la data de 4 octombrie 2021 (f. d. 232).

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces. În

speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la argumentele invocate în recurs, deoarece criticele recurentei

Frunză Iulia au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul Serviciul Fiscal de

Stat prin referință și-a expus opinia asupra recursului.

2

Examinând recursul, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi

respins cu menținerea încheierii din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Frunză Iulia, reprezentată de avocatul

Cojocaru Adrian, rezultă că recurenta nu este de acord cu încheierea din 23

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea cu privire la

suspendarea actului administrativ – Hotărârea Serviciului Fiscal de Stat Seria AH

nr. 0018076 din 18 iulie 2019 cu privire la executarea silită a obligației fiscale, pe

cauza respectivă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Chișinău a

reținut că cererea privind suspendarea executării hotărârii seria AH nr. 0018076 din

18 iulie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat nu a fost argumentată și nici probată din

perspectiva existenței pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile

prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. Or,

sarcina probațiunii în acest sens revine nemijlocit reclamantei/apelante. Totodată a

fost reținut faptul că cuantumul obligațiilor impuse prin efectul actului contestat nu

poate constitui temei de garanție a asigurării legalității prin suspendarea efectului

execuțional al acestuia, decât în condițiile în care, partea reclamantă justifică

pertinent și concludent survenirea pagubelor iminente, ca urmare a punerii în

executare a acestuia. De asemenea nu pot fi subsumate condiției cazului bine

justificat aprecierile referitoare la ilegalitate actului administrativ a cărui suspendare

se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare

a fondului, motiv pentru care cererea enunțată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speța în raport cu circumstanțele care

au importanță pentru elucidarea chestiunii privind suspendarea executării actului

administrativ individual defavorabil, menționează că soluția dată de către instanța

de apel este corectă din considerentele ce urmează.

În corespundere cu art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea

executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către

reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios

administrativ. Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului

administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru probarea

faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație

pe propria răspundere. Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea

executării actului administrativ individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs,

fără citarea participanților la proces. Dacă consideră necesar, instanța de judecată

citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei cererii de suspendare.

Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se aplică.

3

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs reține că, prin

reglementările art. 214 din Codul administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție a

asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual

contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații

limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice

(ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de

efecte juridice.

Conform art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt:

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a

unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

Din sensul normei enunțate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul

administrativ poate fi suspendat doar în două condiții care nu urmează a fi îndeplinite

cumulativ, și anume: în cazul confirmării incontestabile a existenței unor suspiciuni

serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil

și/sau existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, instanța de recurs reține că, la dispunerea suspendării actului

administrativ urmează a fi constatată existența acelor temeiuri necesare a fi întrunite,

invocate prin lege.

La rândul său, atât cazul bine justificat în vederea confirmării incontestabile a

existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi

înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate și

probate în concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege, așadar cert fiind

instituită obligația probării faptului că existența acestor condiții nu se prezumă, ci

trebuie dovedite de persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului

administrativ.

Cu referire la primul temei prevăzut de legiuitor și invocat de către recurentă

Frunză Iulia în vederea suspendării executării actului administrativ – existența unor

suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Colegiul

reține că prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar convinge

judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece ilegalitatea

propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un element de fond

și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest raționament, se desprinde

din faptul că, ilegalitatea actului administrativ individual, este una din condițiile

cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ

individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual,

4

vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea

procedurală (formală) și legalitatea materială.

Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a actului

administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar,

arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele

administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a

prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

Raportând normele de drept procedural legal enunțate la circumstanțele

litigiului dedus judecății, instanța de recurs fără a se expune și a prejudicia fondul

cauzei deduse judecății și fără a tranșa chestiunea legalității actului contestat, reține

că instanța de apel corect a concluzionat asupra faptului că nu pot fi subsumate

condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act

administrativ a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea

raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește

examinarea legalității, examinare ce excedează cadrului procesual, respectiv acțiunii

în suspendarea executării actului administrativ. Or, judecarea cererii de suspendare

nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de

a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Astfel, motivele de nelegalitate a actului invocate în susținerea cererii de

suspendare, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se

circumscriu condiției referitoare la existența unui caz bine justificat, deoarece în

speță, acestea se referă la fondul cauzei și nu pot constitui obiect de examinare a

cauzei în ordine de recurs împotriva încheierii de suspendare.

Or, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de prezumția de

veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că actul

administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind

însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie,

atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l

anula.

Prin urmare, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu presupune

prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a efectua o

cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare

examinării cererii de suspendare, instanța de apel just a concluzionat că în speță nu

s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii

Seria AH nr. 0018076 din 18 iulie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat.

Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor și invocat de către

recurentă în vederea suspendării actului administrativ – existența pericolului iminent

de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil, Colegiul reține că scopul aplicării acestui temei

este crearea unui climat favorabil executării unei eventuale hotărâri judecătorești,

astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ contestat,

persoana vătămată, trebuie să dovedească temeinicia solicitării, precum și faptul că

suspendarea are drept scop prevenirea unui prejudiciu ireparabil.

La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului

vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce Iuliei Frunză un

5

prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea

unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, care ulterior, după adoptarea deciziei, nu ar putea fi îndeplinit.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că Curtea de Apel Chișinău corect a

concluzionat că în prezentul litigiu nu există nici motivul alternativ de suspendare

prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ – existența pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a

actului administrativ individual defavorabil.

Aceasta deoarece existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil nu a fost argumentată și nici probată în regim suficient de obiectiv și

convingător. Or, la depunerea cererii privind suspendarea actului administrativ,

Frunză Iulia nu a argumentat prin ce acțiuni anume, nedispunerea suspendării actului

contestat ar duce la cauzarea unor daune sau prejudicii ireparabile dânsei.

Totodată, Colegiul reține că, simpla invocare a unui fapt evident, atât timp cât

autorul cererii nu argumentează caracterul ireparabil al riscului, nu reprezintă o

motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda actul administrativ. Or, chiar

dacă riscul este abstract, cererea cu privire la suspendarea actului contestat trebuie

motivat convingător, nu prin simpla enumerare a unor fapte. Doar invocarea riscului

și enumerarea unor fapte nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în

vederea suspendării actului administrativ contestat.

Or, cuantumul obligațiilor impuse prin efectul actului contestat de Frunză Iulia

nu poate constitui temei de garanție a asigurării legalității prin suspendarea efectului

execuțional al acestuia, decât în condițiile în care, aceasta justifică pertinent și

concludent survenirea pagubelor iminente, ca urmare a punerii în executare a

acestuia, prin analize concrete, probe exhaustive din conținutul cărora să rezulte o

atare concluzie, dar și legătura de cauzalitate directă a efectului execuțional al actului

administrativ contestat raportat la pretinsele prejudicii survenite, caracterizate prin

imposibilitatea în reparare, ori repararea acestora cu dificultate.

Pentru motivele expuse Colegiul menționează că Frunză Iulia nu a invocat

motive plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ, iar

motivele indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ, care ar justifica suspendarea

executării actului administrativ contestat nu sunt îndeplinite, întrucât paguba

iminentă, precum și ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie

dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din cererea

înaintată nu sunt identificate niciunul din temeiurile de suspendare indicate în

art. 172 alin. (2) Cod administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea contestată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

6

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Frunză Iulia, reprezentată de avocatul Cojocaru

Adrian.

Se menține încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Frunză Iulia împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7