2ra-1944/21 — obligarea remedierii lucrărilor de contrucție

Dosarul nr. 2ra-1944/2021

2-15109707-01-2ra-07122021

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: D. Croitor)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Elena Frunze, reprezentată

de avocatul Alexandr Bodnariuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihei Veronica

împotriva Elenei Frunze cu privire la obligarea montării din cont propriu a stratului

de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior al blocului

locativ și încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 04 februarie 2015, Veronica Mihei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Frunze cu privire la obligarea montării din cont propriu a stratului

de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior al blocului

locativ și încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că este proprietara apartamentului nr. 19 din

str. XXXXX, or. Strășeni, iar Elena Frunze este proprietara apartamentului nr. 16

din str. XXXXX, or. Strășeni.

A menționat că pârâta a construit o anexă la apartamentul său fără a efectua

nici o protecție a peretelui exterior, din acest motiv ploaia umezește peretele de la

etajul - II, acesta nu se usucă suficient fiind în partea de nord, astfel pătrunde

umezeala în casă și cauzează apariția mucegaiului în apartamentul nr. 19, ce

afectează sănătatea tuturor membrilor familiei.

În rezultatul examinării petiției pe care a depus-o la Primăria or. Strășeni,

comisia, ieșind la fața locului, prin actul de cercetare a încăperilor apartamentului

nr. 19 din 09 iunie 2014, a constatat că pereții exteriori din dormitoarele

apartamentul nr. 19 sunt parțial acoperiți de mucegai, aceasta se datorează umezelii

exterioare provocate de apele pluviale ce cad pe acoperișul anexei la apartamentul

nr. 16. Comisia a recomandat ca Elena Frunze, în termen de 10 zile lucrătoare, să

monteze stratul de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior

al blocului locativ, întru evitarea umezirii peretelui.

Centrul de Sănătate Publică al Raionului Strășeni a examinat condițiile

sanitaro-igienice de trai a proprietarului apartamentului nr. 19 și ca urmare a

1

controlului efectuat cu folosirea metodelor de laborator și instrumentale, în

dormitorul pentru copii și pe peretele interior din ambele dormitoare s-a depistat

micele/ mucegai, astfel conform certificatelor privind rezultatul investigației

sanitar-microbiologice nr. 176-177 și 2134-2138 din 22 decembrie 2014 în ambele

dormitoare este mucegai ce nu corespunde documentelor normative. Ca urmare a

situației descrise, locatarii apartamentului nr. 19 suferă de reacții alergice și este

pusă în pericol sănătatea acestora pe viitor, pe lângă aceasta, acoperișul anexei

fiind din oțel, amplasat sub ferestrele dormitoarelor, în timpul precipitațiilor se

creează un zgomot răsunător ce tulbură liniștea în timpul nopții.

Reclamanta a specificat că la toate adresările, Elena Frunze se eschivează să

monteze stratul de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior

al blocului locativ, întru evitarea influențelor negative descrise, sfidând normele de

vecinătate, stipulate în art. 377 și art. 379 Cod civil.

De altfel, a indicat că prin actul de constatare din 30 aprilie 2013, Comisia

Primăriei or. Strășeni, ieșind la fața locului, a constatat că executarea lucrărilor de

construcție a anexei la blocul locativ cu 5 nivele de pe adresa str. XXXXX, or.

Strășeni, beneficiar Elena Frunze, se efectuează cu abateri de la proiectul de

execuție, și anume: dimensiunile construcției în natură depășesc limitele

proiectului cu 0,15 m, înălțimea tavanului construcției anexă depășește înălțimea

tavanului blocului existent. Scările de intrare suplimentare depășesc hotarul zonei

de protecție a rețelelor de canalizare. A fost deteriorat stratul exterior al fațadei

apartamentului de la etajul superior.

Reclamanta a considerat că există o legătură directă între construcția anexei

de către pârâtă și consecințele negative asupra apartamentului acesteia, astfel sunt

încălcate prevederile art. 389 alin.(1) Cod civil.

A solicitat obligarea Elenei Frunze să monteze din cont propriu stratul de

protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior al blocului locativ

din str. XXXXX, or. Strășeni întru evitarea umezirii peretelui apartamentului nr. 19

și încasarea prejudiciului material.

Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a

admis cerere de chemare în judecată. S-a obligat Elena Frunze să monteze din cont

propriu stratul de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei pe peretele exterior al

blocului locativ din mun. Strășeni, str. XXXXX, în vederea evitării umezirii

peretelui apartamentului nr. 19. S-a încasat din contul Elenei Frunze în beneficiul

Veronicăi Mihei prejudiciul material în mărime de 12 945 de lei, cheltuielile de

judecată în mărime de 6 152 de lei, iar în total suma de 19 097 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 03 septembrie 2020, Elena

Frunze a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Elena Frunze și s-a menținut hotărârea din 18 august 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central, adoptată în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Veronica Mihei împotriva Elenei Frunze cu privire

la obligarea montării din cont propriu a statului de protecție hidrofugă de pe

acoperișul anexei pe peretele exterior al blocului locativ și încasarea prejudiciului

material.

Pentru a decide astfel, reținând prevederile art. 337, 379, 586, 588, 1998 alin.

(1) Cod civil, în coroborare cu circumstanțele cauzei, Colegiul a considerat că

2

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele cauzei și corect a dispus admiterea

cererii de chemare în judecată, iar argumentele invocate în cererea de apel ca fiind

lipsite de temei.

Colegiul a considerat neîntemeiat argumentul apelantului privind ne probarea

de către intimată a circumstanțelor indicate în cerere de chemare în judecată și a

învederat că în conformitate cu prevederile art. 118 Cod de procedură civilă, la

care s-a referit și instanța de fond, obligația de a dovedi circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor î-i revine ambilor părți, dar nu

numai reclamantului.

Reținând spre examinare Actul de constatate din 09 iunie 2014 a Primăriei or.

Strășeni și Raportul de expertiză judiciară nr. 309-312 din 18 februarie 2020 a

Centrului Național de Expertize Judiciare, Colegiul a considerat corectă

constatarea instanței de fond privind neefectuarea lucrărilor de montare a stratului

de protecție hidrofugă de pe acoperișul anexei, construite de către apelanta la

apartamentul său, pe peretele exterior al blocului locativ din str. XXXXX, or.

Strășeni, întru evitarea umezelii peretelui apartamentului ce aparține intimatei.

Mai mult, corect fiind stabilit și faptul că în afară oricărui dubiu Elena Frunze,

efectuând lucrărilor de construcție a anexei la blocul locativ din str. XXXXX, or.

Strășeni cu abateri de la proiect, în rezultatul exploatării necorespunzătoare a

acesteia, a cauzat prejudiciu proprietarei apartamentului nr. 19 din str. XXXXX,

or. Strășeni.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată și soluția instanței privind

încasarea prejudiciu material în mărime de 12 945 de lei pentru repararea

prejudiciului cauzat, constatat prin raportul de expertiză judiciară nr. 309-312 din

18 februarie 2020 a Centrului Național de Expertize Judiciare.

La 10 noiembrie 2021, Elena Frunze, reprezentată de avocatul Alexandr

Bodnariuc, au declarat recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 9 septembrie 2021 (f.d. 245, Vol. I), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către

participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la data de 10 noiembrie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

3

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 decembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea admisibilității recursului

careva referințe în adresa instanței de recurs nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Elena Frunze, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnariuc, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Frunze, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnariuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

4

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Elena Frunze, reprezentată de avocatul Alexandr

Bodnariuc, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Frunze, reprezentată de

avocatul Alexandr Bodnariuc, împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5