2r-613/21 — recunoasterea si incuviintarea executarii silite pe teritoriul RM a hotaririi arbitrale straine

2r-613/21 — recunoasterea si incuviintarea executarii silite pe teritoriul RM a hotaririi arbitrale straine (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-613/21

2-18213252-01-2r-13092021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău ( jud. M. Anton)

DECIZIE

29 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Stork International GmbH, reprezentată de

avocatul Denis Lefter,

în cauza civilă, la cererea depusă de Stork International GmbH, reprezentată de

avocatul Denis Lefter cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe

teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 05 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea depusă de Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis

Lefter cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul

Republicii Moldova a hotărârii arbitrale,

constată:

La 17 aprilie 2018 Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis

Lefter, parte împotriva căreia este invocată hotărârea arbitrală străină – SRL „Atai”, a

depus cerere cu privire la recunoașterea și executarea silită pe teritoriul Republicii

Moldova a hotărârii din 06 noiembrie 2017 a Institutului de Arbitraj al Camerei de

Comerț din Stockholm, dispunerea achitării de către SRL „Atai” a sumelor

adjudecate prin hotărârea nominalizată și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 1-9,

vol. I).

În motivarea cererii a invocat că la 06 noiembrie 2017, tribunalul arbitral, legal

și valid constituit conform Regulilor de arbitraj ale Institutului de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerț a orașului Stockholm (Suedia), a pronunțat hotărârea arbitrală

finală nr. SCC V (2017/010) (Eng Final Award), prin care a dispus încasarea din

contul SRL „Atai” în beneficiul Stork International GmbH a sumei de 10977,12 de

dolari SUA cu titlu de preț pentru bunurile livrate și a dobânzii de întârziere din 09

noiembrie 2014 în mărime de 9,2 % peste rata de refinanțare publicată de Banca

Națională a Austriei, 7484,40 de dolari SUA cu titlu de preț pentru bunurile livrate și

a dobânzii de întârziere din 09 noiembrie 2014 în mărime de 9,2 % peste rata de

refinanțare publicată de Banca Națională a Austriei, 18656,88 de dolari SUA cu titlu

de preț pentru bunurile livrate și a dobânzii de întârziere din 28 decembrie 2014 în

1

mărime de 9,2 % peste rata de refinanțare publicată de Banca Națională a Austriei,

9231,10 de euro cu titlu de onorariu și cheltuieli de arbitru, 3376 de euro cu titlu de

taxa administrativă a Institutului de Arbitraj și 6757 de euro cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică și alte cheltuieli ale Stork International GmbH suportate în legătură

cu arbitrajul.

A precizat că hotărârea arbitrală este finală și obligatorie atât pentru Stork

International GmbH, cât și pentru debitorul SRL „Atai” începând cu data emiterii

acesteia - 06 noiembrie 2017.

Hotărârea arbitrală a fost pronunțată în Suedia și conform lex arbitri suedez, prin

urmare, în sensul legii Republicii Moldova este străină, la fel, atât Suedia cât și

Republica Moldova sunt parte ale Convenției privind recunoașterea și executarea

sentințelor arbitrale străine, prin urmare, hotărârea arbitrală este pasibilă recunoașterii

și încuviințării executării în Republica Moldova.

A relatat că la 18 septembrie 2014, între Stork International GmbH în calitate de

vânzător și SRL „Atai” în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare

– cumpărare nr. 02-09/2014 privind vânzarea și livrarea de către SRL „Atai” a

bunurilor – produse chimice percloretilen.

La 31 octombrie 2014, între Stork International GmbH în calitate de vânzător și

SRL „Atai” în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare –

cumpărare nr. 03-10/2014 privind vânzarea și livrarea de către SRL „Atai” a

bunurilor – produse chimice percloretilen.

Din motivul că debitorul SRL „Atai” a refuzat să achite plățile în legătură cu

contractele menționate, Stork International GmbH a obținut hotărârea arbitrală.

Având în vedere prevederile art. 4751 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a

indicat că la cererea de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale a anexat

originalul hotărârii arbitrale, apostilat în modul cuvenit și copiile legalizate de pe

convențiile arbitrale.

A remarcat că până în prezent debitorul nu a plătit nicio sumă din sumele

adjudecate.

Stork International GmbH și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. III și

IV din Convenția pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, art.

38 din Legea cu privire la arbitrajul comercial internațional, art. 475 alin. (1) lit. a),

alin. (2), (3) lit. a), 4751 din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea cererii, recunoașterea integrală și încuviințarea integrală a

executării silite a hotărârii arbitrale finale nr. SCC V (2017/010) (Eng Final Award)

din 06 noiembrie 2017, emisă de tribunalul arbitral (compus dint-un arbitru unic –

Fredrik Ringquist) constituit conform regulilor de arbitraj ale Institutului de Arbitraj

de pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm (Suedia), în acest sens,

dispunerea achitării de către debitorul SRL „Atai” în folosul Stork International

GmbH a sumelor adjudecate, precum și încasarea din contul debitorului SRL „Atai” a

cheltuielilor de judecată compuse din suma de 200 SEK (coroane suedeze) cu titlu de

cheltuieli de apostilare a hotărârii arbitrale, 34000 de lei cu titlu de asistență juridică,

33415,96 de lei cu titlu de taxă de stat, 3300 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

serviciile traducătorului și 445 de lei cu titlu de cheltuieli notariale.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea reprezentantului Stork International GmbH, avocatul Denis Lefter cu privire

la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

2

hotărârii arbitrale străine emise la 06 noiembrie 2017 de tribunalul arbitral al

Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm, Suedia,

la cererea Stork International GmbH împotriva SRL „Atai” cu privire la încasarea

datoriei și a plăților aferente, ca fiind nefondată (f.d.174-177, Vol. I).

La 31 octombrie 2018 Stork International GmbH, reprezentată de avocatul

Denis Lefter a declarat recurs împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate și

emiterea unei decizii cu privire la recunoașterea integrală și încuviințarea integrală a

executării silite a hotărârii Arbitrale Finale nr. SCC V (2017/010) (Eng Final Award)

din 6 noiembrie 2017, emisă de tribunalul arbitral (compus dint-un arbitru unic –

Fredrik Ringquist) constituit conform regulilor de arbitraj ale Institutului de Arbitraj

de pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm (Suedia), cu achitarea în

beneficiul Stork International GmbH a tuturor sumelor solicitate potrivit cererii.

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis Lefter,

casată integral încheierea din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d. 220-226, vol. I).

Prin încheierea din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost scoasă

de pe rol cererea cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite a

hotărârii arbitrale străine, înaintată în numele companiei Stork International GmbH

împotriva „Atai” SRL, ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită (f.d. 132-138,

vol. II).

La 04 noiembrie 2019, Stork International GmbH, reprezentată de avocatul

Denis Lefter, a declarat recurs împotriva încheierii din 09 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 145-153, vol.

II).

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis Lefter,

casată încheierea din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în același complet de judecată (f.d. 173-

181, vol. II).

Pin încheierea din 05 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea reprezentantului Stork International GmbH, avocatul Denis Lefter cu privire

la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărârii arbitrale străine emise la 06 noiembrie 2017 de tribunalul arbitral al

Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm, Suedia,

la cererea Stork International GmbH împotriva SRL „Atai” cu privire la încasarea

datoriei și a plăților aferente, ca fiind nefondată (f.d.14-20, Vol. III).

La 17 august 2021, Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis

Lefter, a declarat recurs împotriva încheierii din 05 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei decizii cu privire la

recunoașterea integrală și încuviințarea integrală a executării silite a hotărârii

Arbitrale Finale nr. SCC V (2017/010) (Eng Final Award) din 06 noiembrie 2017,

emisă de tribunalul arbitral (compus dint-un arbitru unic – Fredrik Ringquist)

constituit conform regulilor de arbitraj ale Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera

3

de Comerț a orașului Stockholm (Suedia), cu achitarea în beneficiul Stork

International GmbH a tuturor sumelor solicitate potrivit cererii (f.d. 22-27, vol. III).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând-o nefondată și pasibilă de casare integrală.

A remarcat că urmează a fi apreciate drept abuzive și ilegale constatările primei

instanțe, precum că Tribunalul Arbitrar a fost contactat și a efectuat corespondența cu

o persoană care s-a declarat a fi avocatul Victor Rusu, care nu a fost împuternicit de

către intimată de a o reprezenta, or, potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție din

19 decembrie 2018, instanța superioară s-a expus în privința netemeiniciei

insinuărilor cu privire la neinformarea intimatului despre desemnarea arbitrului și

procedura arbitrală.

Recurentul a menționat că decizia din 19 decembrie 2018 este irevocabilă, are

puterea lucrului judecat, fiind executorie pentru toate autoritățile publice și pentru

toate persoanele juridice și fizice.

A invocat că, prima instanță a sfidat principiul securității raporturilor juridice

adoptând o soluție vădit ilegală, încălcând drepturile și libertățile fundamentale ale

recurentei, garantate de Constituția RM și tratatele internaționale privitoare la

drepturile fundamentale ale omului la care RM este parte.

A afirmat că, concluziile primei instanțe cu privire la respingerea cererii în

temeiul art. 476 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă vine în contradicție atât

cu decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2018, cât și cu propriile

acțiuni procesuale efectuate de prima instanță pe parcursul judecării cauzei, or,

citațiile, precum și alte acte de procedură civilă au fost expediate de prima instanță în

adresa intimatei la adresa de email office@ataigroup.com, același mijloc de

comunicare pe care l-a folosit și tribunalul arbitral pentru comunicările sale.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii din 05 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată la 13 august 2021 la adresa electronică a reprezentantului

Stork International GmbH, avocatul Denis Lefter d.lefter@schoenherr.eu (f.d. 21,

Vol. III).

Astfel, recursul declarat la 17 august 2021 este în termen.

La 13 septembrie 2021 în adresa SRL „Atai” a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis Lefter, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 32, Vol. III), însă intimata nu

și-a valorificat dreptul procedural respectiv.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea încheierii Curții de Apel

Chișinău și restituirea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită

4

recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare

problema soluționată prin încheierea casată.

Conform art. 467 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești

străine, inclusiv tranzacțiile, sunt recunoscute și se execută în Republica Moldova fie

dacă astfel se prevede în tratatul internațional la care Republica Moldova este parte,

fie pe principiul reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești

străine.

În conformitate cu art. 475 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, în

sensul prezentului capitol, o hotărâre arbitrală este considerată ca fiind străină dacă

este pronunțată pe teritoriul unui stat străin.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că poate fi recunoscută și executată în

Republica Moldova o hotărâre arbitrală străină emisă, în conformitate cu o convenție

arbitrală, pe teritoriul unui stat străin care este parte la Convenția privind

recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10

iunie 1958, precum și o hotărâre arbitrală străină a cărei recunoaștere și executare

sunt reglementate fie prin tratatul internațional la care Republica Moldova este parte,

fie în baza principiului reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârii arbitrale

străine.

Art. 4751 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează că, cererea de

recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă curții de apel în a

cărei circumscripție se află domiciliul/reședința sau sediul părții împotriva căreia este

invocată hotărârea arbitrală străină, iar în cazul în care aceasta nu are

domiciliul/reședința sau sediul în Republica Moldova ori domiciliul/reședința sau

sediul acesteia nu sunt cunoscute-curții de apel în a cărei circumscripție sunt situate

bunurile acesteia.

În conformitate cu art. 476 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale străine pot fi refuzate numai la cererea

părții împotriva căreia sunt invocate dacă această parte prezintă instanței de judecată

probe doveditoare că:

a) una dintre părțile convenției arbitrale nu avea capacitate deplină de exercițiu

sau convenția arbitrală nu este valabilă potrivit legii căreia părțile au subordonat-o

ori, în lipsa stabilirii acesteia, potrivit legii țării în care a fost pronunțată hotărîrea;

sau

b) partea împotriva căreia este emisă hotărîrea nu a fost informată în modul

corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului sau cu privire la procedura arbitrală

ori, din alte motive, nu a putut să își prezinte mijloacele sale de apărare; sau

c) hotărîrea a fost pronunțată asupra unui litigiu care nu este prevăzut de

convenția arbitrală sau care nu cade sub incidența condițiilor convenției arbitrale ori

hotărîrea conține dispoziții asupra unor chestiuni ce depășesc limitele convenției

arbitrale; sau

d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu a corespuns

convenției părților ori, în lipsa unei asemenea convenții, nu a fost conform legii țării

în care a avut loc arbitrajul; sau

e) hotărîrea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părți sau a fost desființată

ori executarea ei a fost suspendată de instanța judecătorească sau de o autoritate

competentă a țării în care sau conform legii căreia ea a fost pronunțată.

5

Recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărîrii arbitrale străine pot fi

refuzate, de asemenea, dacă instanța judecătorească constată că:

a) obiectul litigiului nu poate fi soluționat prin arbitraj conform legii Republicii

Moldova; sau

b) recunoașterea sau încuviințarea executării silite a hotărîrii arbitrale contravine

ordinii publice a Republicii Moldova.

Se reține că poate fi recunoscută și executată, în Republica Moldova, o hotărâre

arbitrală străină emisă, în conformitate cu o convenție arbitrală, pe teritoriul unui stat

străin care este parte la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor

arbitrale străine, adoptată la New York, la 10 iunie 1958, precum și o hotărâre

arbitrală străină, a cărei recunoaștere și executare sunt reglementate fie prin tratatul

internațional, la care Republica Moldova este parte, fie în baza principiului

reciprocității, în ceea ce privește efectele hotărârii arbitrale străine (art.475 alin.(2)

CPC al RM).

Prin recunoașterea hotărârii arbitrale străine, se va înțelege operațiunea de

constatare a existenței și de acceptare a efectelor unei hotărâri arbitrale străine, adică

atribuirea autorității de lucru judecat care exclude rejudecarea aceluiași caz, conform

procedurilor interne.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că prin încheierea din

05 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea reprezentantului Stork

International GmbH, avocatul Denis Lefter cu privire la recunoașterea și

încuviințarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale

străine emise la 06 noiembrie 2017 de tribunalul arbitral al Institutului de Arbitraj de

pe lângă Camera de Comerț a orașului Stockholm, Suedia, la cererea Stork

International GmbH împotriva SRL „Atai” cu privire la încasarea datoriei și a plăților

aferente, ca fiind nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, cu referire la prevederile art. 476 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Chișinău a reținut că SRL „Atai” nu a fost

informată în modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului și procedura

arbitrală și din aceste motive, nu a putut să prezinte mijloacele sale de apărare în

arbitraj.

Analizând circumstanțele expuse în raport cu normele legale citate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că prima instanță eronat a constatat că debitorul SRL „Atai” nu a fost informat în

modul corespunzător cu privire la desemnarea arbitrului și procedura arbitrală,

deoarece materialele cauzei denotă respectarea procedurii de informare a intimatei,

fapt constatat și de către Curtea Supremă de Justiție în decizia din 19 decembrie 2018

(f.d. 220-226, volumul I).

Astfel, în decizia din 19 decembrie 2018 instanța de recurs a constatat că la

02 februarie 2017, Stork International GmbH a depus o cerere de arbitrare, conform

Regulamentului Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din

Stockholm, prin care a solicitat încasarea de la SRL „Atai” a plăților facturilor

datorate.

După depunerea cererii de arbitraj de către Stork International GmbH, Camera

de Comerț din Stockholm a informat la 06 februarie 2017, SRL „Atai” prin scrisoare

la adresele poștală și cea de e-mail atai@mdl.net și office@ataigroup.com, indicate în

cererea arbitrală, despre inițierea procedurii arbitrale în privința acesteia, totodată

6

anexând și cererea de arbitrare a reclamantului. Recepționarea de către SRL „Atai” a

scrisorii la adresele electronice menționate se confirmă prin faptul că la 20 februarie

2017 Victor Rusu, care s-a prezentat ca avocat al SRL „Atai”, a remis în adresa

Camerei de Comerț din Stockholm o cerere prin care a solicitat acordarea unui

termen suplimentar pentru depunerea referinței la cererea arbitrală.

Instanța de recurs a reținut că actele cauzei atestă indubitabil că informația cu

privire la inițierea procedurii arbitrale de către Stork International GmbH împreună

cu cererea de arbitrare a reclamantului a fost expediată anume la adresa electronică și

e-mailul indicate ce aparțin SRL „Atai” atai@mdl.net și office@ataigroup.com și nu

a avocatului Victor Rusu, care nu ar avea o împuternicire în acest sens.

La data de 11 iulie 2017 anume de pe adresa electronică office@ataigroup.com.

a fost expediat în adresa Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din

Stockholm un răspuns, prin care SRL „Atai” informează tribunalul arbitral că nu

recunoaște datoria față de Stork International GmbH și că nu a primit nicio

revendicare din partea acesteia cu privire la achitarea unei sume de bani.

Institutul de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din Stockholm a solicitat și

a primit o confirmare de primire Microsoft Outlook, care atestă faptul că mesajele

expediate de către tribunalul arbitral au ajuns cu succes la adresele electronice ale

SRL „Atai” atai@mdl.net și office@ataigroup.com, fapt ce rezultă din hotărârea

arbitrală străină, recunoașterea și încuviințarea executării silite a căreia se solicită la

caz pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul intimatului SRL „Atai”, susținut și de

Curtea de Apel Chișinău, precum că nu a cunoscut despre procedura de arbitraj

inițiată în privința sa, deoarece circumstanțele constatate supra denotă contrariul. Mai

mult ca atât, SRL „Atai” nu a negat apartenența adreselor electronice la care a fost

expediată corespondența de către arbitrul unic, în dezacord invocând doar că acestea

nu erau active, fără a fi prezentate, însă, probe pertinente în confirmarea acestor

susțineri.

Cele relatate supra denotă netemeinicia încheierii din 05 iulie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, fapt ce impune casarea acesteia, or, menținerea acesteia ar duce la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale recurentului. Mai mult, prin

decizia din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, instanța de recurs s-a

expus în privința netemeiniciei argumentelor cu privire la neinformarea intimatului

despre desemnarea arbitrului și procedurii arbitrale.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chișinău

pentru o nouă rejudecare, deoarece instanța s-a expus doar în privința neinformării în

modul corespunzător a SRL „Atai” cu privire la desemnarea arbitrului și procedura

arbitrală, condiție ce a fost respectată, fiind astfel necesară verificarea celorlalte

condiții prevăzute de lege pentru ca o hotărâre arbitrală străină să fie susceptibilă de

recunoaștere și executare în Republica Moldova.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

declarat de Stork International GmbH, reprezentat de avocatul Denis Lefter și de a

casa încheierea din 05 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

7

În conformitate cu art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Stork International GmbH, reprezentat de

avocatul Denis Lefter.

Se casează încheierea din 05 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea depusă de Stork International GmbH, reprezentată de avocatul Denis

Lefter cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul

Republicii Moldova a hotărârii arbitrale străine și încasarea cheltuielilor de judecată,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Mariana Pitic

8