2ra-1755/21 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor si repararea prejudiciului moral

2ra-1755/21 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1755/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

ÎNCHEIERE

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Justiției și a fost menținută hotărârea din

25 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 22 octombrie 2020 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzelor și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 septembrie 2017 a fost

recunoscut în calitate de victimă în cadrul procesului contravențional nr. MAI

03794698.

A menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 07

decembrie 2017 a fost menținut procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI

03794698 din 08 septembrie 2017, întocmit în privința Oxanei Proniceva.

A susținut că, la 09 ianuarie 2018 a depus în aceeași instanță o cerere de

chemare în judecată împotriva Oxanei Proniceva cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin contravenție, iar prin încheierii Curții de Apel Chișinău

din 08 noiembrie 2018, a fost dispusă suspendarea examinării cauzei civile până la

finisarea judecării cauzei contravenționale aflată în procedura judecătorului

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Sergiu Lazari.

A afirmat că, examinarea cauzei civile și a cauzei contravenționale durează

deja timp de 3 ani, fiind încălcat grav termenul de 30 zile prevăzut de art. 454 alin.(1)

1

din Codul contravențional, fiind în imposibilitate de a soluționa cauza civilă cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

A notat că, reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și

din prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, încălcarea termenului rezonabil la

judecarea cauzei se stabilește din analiza următoarelor criterii: complexitatea cauzei,

comportamentul părților și importanța cauzei pentru reclamant.

A relatat că, în ceea ce privește complexitatea cauzei, cauza civilă nr.2a-

3214/18 și cauza contravențională nr. 5r-301/17 nu sunt dificile din punct de vedere

factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate, deoarece în dosar participă

doar contravenientul și agentul constatator. Nu a fost necesară efectuarea unor

acțiuni procedurale complexe, cum ar fi audierea martorilor, experților, a

specialiștilor, numirea expertizelor și alte acțiuni care ar împiedica luarea unei

hotărâri definitive într-un termen rezonabil, în termen de 30 zile prevăzut de art.454

CPC.

A specificat că, în ceea ce privește comportamentul părților, el, în calitate de

parte vătămată și civilă, a fost activ, s-a comportat conform legislației în vigoare, a

depus mai multe cereri, plângeri, prin care a insistat să fie examinată contestația în

termenul stabilit de lege - 30 zile, iar tergiversarea examinării cauzei se datorează

exclusiv comportamentului instanței de judecată, care intenționat a tergiversat

examinarea cauzei contravenționale din 08 iulie 2017, timp de 3 ani.

A declarat că, în ceea ce privește importanța cauzei pentru reclamant, cauza

civilă este extrem de importantă pentru el, întrucât este vorba despre repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție, ca rezultat, neexaminarea

cauzei în termen de 30 zile îl afectează economic.

A invocat că, prin acțiunile ilegale ale instanței de judecată i-a cauzat

prejudiciu moral.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil

a cauzei contravențională și a cauzei civile și încasarea din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției a sumei de 8000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de către Gheorghe Străisteanu, a fost constatat

încălcat dreptul lui Gheorghe Străisteanu la judecarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale nr. 5r-301/17 privind sancționarea Oxanei Proniceva în baza

art.354 din Codul contravențional și a fost încasată din contul bugetului public

național, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Gheorghe

Străisteanu suma de 4000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost

respinsă.

La 28 ianuarie 2021 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, având în vedere prevederile art. 454 don Codul

contravențional, care impune examinarea cauzelor privind contravențiile

2

administrative în termen de 30 zile, a considerat corectă concluzia primei instanțe

privind durata excesivă a examinării cauzei administrative menționate, mai mult de

3 ani.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului

precum că, Gheorghe Străisteanu, figurând în calitate de victimă în cadrul cauzei

contravenționale, nu întrunește calitatea de „persoană acuzată” în sensul art. 6

CEDO și, prin urmare, nu dispune de dreptul subiectiv de a cere compensații pentru

pretinsa încălcare a art. 6 §1 CEDO și, implicit, potrivit Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011, deoarece conform prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, nu se limitează cercul persoanelor în drept să depună cerere

de chemare în judecată respectivă.

Instanța de apel a relevat că, la caz, durata excesivă de judecare a cauzei

contravenționale în mod direct a afectat și interesele intimatului, care la 10 ianuarie

2018 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Proniceva cu privire

la repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție. Prin hotărârea din 19 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost respinsă acțiunea depusă de

către Gheorghe Străisteanu, iar judecarea cauzei în ordine de apel a fost suspendată

prin încheiere din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pînă la adoptarea

unei soluții irevocabile în cadrul procesului contravențional inițiat și derulat în

privința Oxanei Proniceva (f. d. 27-29).

La 26 august 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept

material și au fost apreciate arbitrar probele anexate la dosar.

A menționat că, instanța de apel, examinând cauza, s-a limitat exclusiv la

analiza rudimentară a depășirii termenului de 30 zile prevăzut de art. 454 din Codul

contravențional, concluzionând ca fiind justă poziția primei instanțe privind

încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei, pe când însăși prima instanță

a accentuat că, acest termen nu este unul imperativ pentru judecător.

A susținut că, în Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 privind

satisfacția echitabilă a fost menționat că, în materia pretinselor violări a duratei

procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte

persoane participante în proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot

pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale. Cu alte

cuvinte, art. 6 § 1 sub aspectul său penal poate fi invocat numai de persoana căreia i

s-a înaintat o acuzație.

A afirmat că, la caz, prima instanță și instanța de apel au comis o eroare, fiind

observată inițial calitatea procesuală a intimatului, dar a fost omisă problematica

inadmisibilității prezentei acțiunii anume din acest considerent, fapt ce necesită

3

implicarea instanței de recurs în vederea rectificării poziției instanțelor.

A notat că, există și o excepție, atunci când victima unei infracțiuni pretinde

durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluționării

aspectului civil.

A relevat că, instanțele judecătorești au considerat ca întrunită condiția privind

admisibilitatea acțiunii din acest motiv, însă în realitate, Recomandarea nr.6

accentuează că, victima unei infracțiuni poate pretinde durata nerezonabilă a

procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil și,

anume, examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale civile în cadrul procedurilor

penale. În această situație poate fi apreciată și durata procedurilor penale, dar

începând cu momentul înaintării acțiunii civile și doar luându-se în considerare

criteriile aplicabile procedurilor civile.

A declarat că, acțiunea urma a fi respinsă ca neîntemeiată, prin simpla

motivare a inadmisibilității solicitării constatării încălcării termenului rezonabil,

având calitatea de victimă în procesul dat.

A invocat că, analizând conținutul raportului motivat, rezultă că, judecarea

cauzei s-a datorat, în principal, acțiunilor participanților la proces (amânarea ședinței

la cererea intimatului), expirarea termenului preconizat pentru ședința de judecată,

înaintarea recursurilor, aflarea judecătorului în concedii. Mai mult decât atât,

instanțele nu au accentuat că, cererea de suspendare a cauzei civile aparținea anume

intimatului.

A mai invocat că, raportul motivat a fost doar parțial elucidat de către

instanțele judecătorești, în contextul în care din conținutul acestuia se deduce că,

respectiva cauză contravențională a fost tergiversată și din cauza intimatului, care a

solicitat să nu fie fixate ședințe pentru perioada aflării sale în concediu, urmând a fi

luate în calcul și perioada stării de urgență, instituită prin Hotărârea Parlamentului

RM nr. 55, dispozițiile președintelui Judecătoriei Chișinău privind instituirea unui

regim special de activitate a instanței judecătorești în legătură cu pandemia.

A remarcat că, amânări nejustificate a ședințelor nu au fost identificate, iar în

această ordine de idei, în speță nu există careva motive de tergiversare a examinării

cauzei, or, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată,

cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

tergiversare a examinării cauzei.

A menționat că, în comportamentul instanței nu s-au relevat careva abateri de

la exigențele procesuale în vigoare, or, instanța de judecată nu ar trebui, sub pretextul

respectării, în mod exact, a termenului rezonabil de judecare a cauzei, să refuze în

cercetarea probelor necesare pentru o completă și corectă soluționare a cazului sau

să îngrădească dreptul participanților la proces, la folosirea diferitor mijloace

procedural civile prevăzute de legislația în vigoare, care, pe cale de consecință, ar

încălca principiul egalității părților la proces, precum și principiul

contradictorialității procesului civil.

A susținut că, termenul rezonabil urmează a fi apreciat în coroborare și cu

termenii prevăzuți de legislația națională, stabiliți în vederea asigurării desfășurării

procesului cu respectarea unor principii fundamentale, cum ar fi principiul

4

disponibilității, principiul contradictorialității și egalității în drepturi a participanților

la proces, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces

echitabil.

A afirmat că, examinarea cauzei în termen rezonabil reprezintă doar una din

componentele dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate prevala asupra

acestuia din urmă. Astfel, termenul de examinare a cauzei nu poate fi considerat unul

excesiv, în condițiile în care amânări nejustificate nu au fost identificate, din contra

a fost argumentată în mod temeinic existența unor circumstanțe relevante, urmând a

fi acordată prioritate înfăptuirii actului justiției, în vederea necompromiterii

eficacității și relevanței.

A considerat eronată aprecierea oferită de către instanța de apel în ceea ce

vizează poziția primei instanțe cu privire la necesitatea reparării prejudiciului prin

acordarea satisfacțiilor pecuniare.

A relatat că, prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul în

mod automat la repararea prejudiciul moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit

un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege cu referire la cauza

respectivă. Este important ca instanța să motiveze circumstanțele cauzei care

justifică acordarea unei retribuții de prejudiciu invocat ca suferit, aceasta să nu fie

doar una teoretică și iluzorie.

A precizat că, în anumite situații, acordarea de satisfacții pecuniare nu

constituie o regulă generală, dar o excepție de la această regulă. Or, art. 5 din Legea

enunțată prevede expres că, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată poate decide simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

Prin notificarea din 21 octombrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimatului copia recursului, înștiințându-l despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 165), însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 08 septembrie 2021 (f. d. 146).

Astfel, recursul declarat la 26 august 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

5

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

6

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7