3ra-1252/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 3ra-1252/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Braga Ruslan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

constatarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 februarie 2020, Braga Ruslan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la constatarea actului

administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat la data de 15 iunie 2001 a fost angajat prin

ordinul nr. 30 ef. în calitate de polițist al Izolatorului de detenție provizorie al CPS

Orhei al IPJ Orhei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, unde a

activat până la data de 27 februarie 2002.

A menționat în acest context că la data de 10 decembrie 2019, s-a adresat către

Casa Națională de Asigurări Sociale cu o cerere prealabilă privind includerea în

stagiului general de activitate și perioada în care a activat în calitate de polițist al

Izolatorului de detenție provizorie al CPS Orhei al IPJ Orhei și calcularea termenului

total cu avantaje și anume 1 an, 4 luni și 24 zile, la care autoritatea pârâtă a refuzat

pe motiv că perioada menționată nu cade sub incidența pct. 8 din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la calcularea vechimii în muncă.

A obiectat că nu este de acord cu răspunsul negativ emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale.

În susținerea opiniei enunțate, a explicat că a activat nemijlocit în izolatorul de

urmărire penală (izolatorul de detenție provizorie) din cadrul CPS Orhei al IPJ Orhei

1

care este o entitate destinată pentru deținerea sub arest a persoanelor și astfel, se

încadrează în exigențele expuse la pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994, iar colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și

deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală

(izolatorul de detenție provizorie) au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu

avantaje, calculându-se 2 luni vechime pentru o lună de serviciu.

Astfel, este de părere că pârâtul urmează a fi obligat să emită actul administrativ

privind includerea în stagiul general de muncă 16 luni și 24 zile în care a activat în

calitate de polițist al Izolatorului de detenție provizorie al CPS Orhei al IPJ Orhei în

perioada 15 iunie 2001 până la 27 februarie 2002.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor pct. 7 lit. a) și b), 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, art. 196, 211, 212 Cod

administrativ.

A solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ privind

includerea în stagiul general de muncă 16 luni și 24 zile în care a activat în calitate

de polițist al Izolatorului de detenție provizorie al CPS Orhei al IPJ Orhei în perioada

15 iunie 2001 până la 27 februarie 2002 și încasarea din contul pârâtului în beneficiul

său a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces.

La 27 noiembrie 2020, Braga Ruslan a depus cerere prin care și-a suplimentat

pretențiile din acțiune, solicitând inclusiv și anularea integrală a actului administrativ

individual nr. B-2688/19 din 20 decembrie 2019.

Prin hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial acțiunea. A fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

sect. Ciocana mun. Chișinău nr. 7916 din 10 octombrie 2019 și decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. B-2688/19 din 20 decembrie 2019 cu privire la

cererea prealabilă, adoptate în privința lui Braga Ruslan. A fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual privind

calcularea și achitarea lui Braga Ruslan, a pensiei conform vechimii în muncă

stabilite prin certificatul nr. 34/44-B-401/19 din 18 septembrie 2019 eliberat de

Inspectoratul de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției, cu aplicarea

indexării corespunzătoare, începând cu data apariției dreptului la pensie. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 mai 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de

15 iunie 2021 a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din

19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe, având în vedere că Braga Ruslan a exercitat serviciul

nemijlocit în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al CPS Orhei al IPJ Orhei în

perioada 15 iunie 2001 până la 27 februarie 2002, fapt ce se confirmă prin

certificatul nr. 34/44-B-401/19 din 18 septembrie 2019 emis de Inspectoratul de

Politie Orhei, și cade sub incidența reglementărilor pct. 8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, ce permit calcularea a două luni vechime

în muncă pentru o lună de serviciu.

2

La 6 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 15 septembrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, iar la data de 2 decembrie 2021 și la data de 3 decembrie 2021

prin intermediul oficiului poștal a prezentat motivarea recursului.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost interpretate și aplicate eronat

normele de drept material și procedural.

Astfel, a argumentat că nu au fost analizate multilateral actele normative și

legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de prima instanță și de instanța de apel ca fiind stabilite.

Având în vedere dispozițiile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și

plata a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și sistemului penitenciar, a remarcat că la calcularea vechimii în muncă

se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în instituții

penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate

pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și

lucrări de subteran.

Cu referire la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie

1993, a evidențiat că calcularea vechimii în serviciu, inclusiv cu includerea a

anumitor perioade cu avantaje se efectuează după eliberarea din serviciu, la cererea

titularului acestui drept.

A mai remarcat că începând cu data de 27 aprilie 2021, intimatul este beneficiar

de pensie pentru vechime în muncă, în cuantum de 50% pentru o vechime în muncă

de 25 ani 01 luni, iar în cazul în care acesta nu era de acord cu decizia de stabilire a

pensiei urma să o conteste în condițiile prevăzute de lege.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel cu pronunțarea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 septembrie 2021,

decizia motivată fiind notificată recurentului în data de 8 noiembrie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție al scrisorii recomandate anexate la dosar (f. d. 152).

Astfel, recursul depus la 6 octombrie 2021 (f. d. 150-verso) și motivarea recursului

prezentată la data de 2 decembrie 2021 (f. d. 160), sunt în termen.

La 6 decembrie 2021, în adresa intimatului Braga Ruslan, a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă acesta

3

recepționând copia recursului fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la

dosar (f. d. 175) nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

4

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

5