2ra-1656/21 — obligarea încheierii contractelor individuale cu privire la alimentarea cu apă și de canalizare, apă caldă și încălzire centralizată

2ra-1656/21 — obligarea încheierii contractelor individuale cu privire la alimentarea cu apă și de canalizare, apă caldă și încălzire centralizată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1656/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Maxim)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Botoșanu

Valerii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Botoșanu

Valerii împotriva ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura falimentului,

intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica”, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal Chișinău, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică,

Întreprinderea Municipală „Infocon”, Societatea cu Răspundere Limitată „Info Bon”,

Botoșanu Valeria, Botoșanu Maria și Botoșanu Gheorghe cu privire la obligarea

încheierii contractelor individuale cu privire la alimentarea cu apă și de canalizare, apă

caldă și încălzire centralizată,

împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura falimentului și

a fost casată hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind

pronunțată o hotărâre nouă,

constată:

La data de 09 iulie 2019, Botoșanu Valerii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura falimentului, intervenienți

accesorii SA „Apă-Canal Chișinău”, SA „Termoelectrica”, Direcția generală locativ-

comunală și amenajare a Consiliului municipal Chișinău, Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică, cu privire la obligarea încheierii contractelor individuale

cu privire la alimentarea cu apă și de canalizare, apă caldă și încălzire centralizată.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în

procedura falimentului în baza art. 29 din Legea privind serviciul public de alimentare

cu apă și canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 și art. 40 din Legea cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării nr. 92 din 29 mai 2014, a încheiat contracte

cu SA „Apă-Canal Chișinău” și SA „Termoelectrica” privind prestarea serviciilor

tuturor consumatorilor, inclusiv consumatorilor casnici, astfel, deținând calitatea de

prestator de serviciu.

A susținut că s-a adresat la ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura

falimentului cu solicitarea de a încheia cu dânsul, ca consumator casnic, contracte

individuale cu privire la alimentarea cu apă și de canalizare, cu apă caldă și încălzire

centralizată, cu încetarea ulterioară a calculării și încasării plății pentru cota-parte ca

pierdere de apă. Însă, prin răspunsul din 19 aprilie 2019 a fost informat despre refuzul

încheierii contractelor nominalizate, făcându-se referire la art. 2, 25 alin. (5) din Legea

serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002 și art. 29

alin. (4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303

din 13 decembrie 2013.

Reclamantul consideră că refuzul pârâtei este neîntemeiat, or, ultima nu a prezentat

probe că anume dânsul a refuzat achitarea serviciilor comunale, iar, potrivit Legii nr.

1402 din 24 octombrie 2002, ÎMGFL nr. 3 are calitatea de prestator de servicii, fiind

intermediar dintre consumatori casnici cu SA „Apă-Canal Chișinău” și SA

„Termoelectrica”.

A menționat că ÎMGFL nr. 3 i-a recomandat să se adreseze direct furnizorului de

servicii, cu solicitarea încheierii contractelor individuale, însă, nu a luat în calcul că

legislația în vigoare expres prevede că furnizarea serviciului public de alimentare cu

apă în blocurile locative se efectuează în baza contractelor încheiate între operator și

gestionarul blocului locativ. Mai mult ca atât, în sectorul rezidențial, reprezentantul

autorizat al consumatorilor din blocurile de locuit cu sisteme colective de alimentare cu

energie termică este administratorul fondului locativ, care încheie un contract de

furnizare a energiei termice cu furnizorul și repartizează lunar cantitatea de energie

termică consumatorilor.

Reclamantul a afirmat că nu dispune de dreptul de a încheia contracte direct cu

furnizorii, însă, nu este lipsit de dreptul de a încheia contracte cu prestatorul de servicii

și anume, ÎMGFL nr. 3.

A notat că, în vederea evitării achitării costului cotei-părți lunare ca pierderi de

apă, s-a adresat cu acțiune în instanța de judecată, deoarece în realitate aceasta nu

reprezintă anumite pierderi de apă, dar este o cantitate de apă consumată fraudulos de

către consumatori. Prin urmare, în baza scrisorii ANRE din 27 decembrie 2017 pârâta

are obligația de a depista locatarii care consumă apa în mod fraudulos, pe când ultima

refuză.

Botoșanu Valeriu a solicitat obligarea ÎMGFL nr. 3 de a încheia cu el, în calitate

de consumator casnic, contracte individuale privind alimentarea cu apă și de canalizare,

apă caldă și încălzire centralizată.

2

Prin încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 februarie 2020 și

14 februarie 2020, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Botoșanu

Gheorghe, Botoșanu Valeria, Botoșanu Maria, ÎM „Infocom” și SRL „Info Bon”.

Prin hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă integral și a fost obligată ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura

falimentului să încheie cu Botoșanu Valeriu, ca consumator casnic, contracte

individuale referitor la alimentarea cu apă și de canalizare, apă caldă și încălzire

centralizată. S-a încasat din contul ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura

falimentului în beneficiul lui Botoșanu Valeriu taxa de stat achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată în mărime de 100 de lei.

La data de 10 august 2020 ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura

falimentului, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura falimentului și a fost casată

hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o

hotărâre nouă, prin care acțiunea depusă de Botoșanu Valeriu a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la prevederile art. 3 alin. (1),

(5), 16-20, 25 alin. (1), (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.

1402 din 24 octombrie 2002, art. 29 alin. (1), (4) din Legea privind serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 și art. 40 alin. (1), (2)

din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării nr. 92 din 29 mai

2014, a constatat cu certitudine că ÎMGFL nr. 3 nu are calitatea de prestator de servicii

în sensul pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare

cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Or, nu

furnizează aceste servicii ca servicii proprii, în baza licenței eliberate de ANRE, întrucât

administratorul fondului locativ nu se consideră revânzător de energie termică și nu

deține licență si nici nu este operator de servicii de alimentare cu apă, canalizare și

energie termică.

Instanța de apel a menționat că ÎMGFL nr. 3, în calitate de gestionar al blocurilor

locative, a încheiat contracte de intermediere la livrarea serviciilor comunale, apei

potabile și menajere, însă, nu are calitatea de furnizor sau prestator de servicii pentru

furnizarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare sau alimentare cu energie

termică, asigurând doar intermedierea serviciului. Prin urmare, nici nu poate fi obligat

la încheierea unui contract, obiectul căruia ar fi prestarea serviciilor de alimentare cu

apă și de canalizare, apă caldă și încălzire centralizată.

3

La data de 20 septembrie 2021 Botoșanu Valeriu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma

a fi aplicată și anume, pct. 2 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care definește noțiunea de prestator de

servicii și în baza acestei norme intimata ÎMGFL nr.3 poate fi recunoscută ca prestor de

servicii, deoarece este gestionar al fondului locativ, are încheiate contracte cu SA „Apă-

Canal Chișinău” și SA „Termoelectrica” privind distribuirea serviciilor contractate

consumatorilor și încasează de la ultimii plata pentru consumul acestor servicii.

A indicat că anterior, s-a adresat cu acțiune împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”

și SA „Termoelectrica” cu privire la obligarea încheierii contractelor de prestare a

serviciilor de alimentare cu apă potabilă, apă caldă și canalizare și furnizare a energiei

termice, însă, prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, irevocabilă la 12 decembrie 2018, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin

urmare, nu mai are altă posibilitate de a obține încheierea contractelor solicitate, decât

de a se adresa în instanța de judecată față de ÎMGFL nr.3.

Recurentul consideră că este eronat argumentul instanței de apel precum că

ÎMGFL nr. 3 nu dispune de licențele obligatorii pentru a distribui aceste servicii,

deoarece de aceste licențe dispun furnizorii SA „Apă-Canal Chișinău” și SA

„Termoelectrica”.

A menționat că potrivit pct. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, serviciile locative, comunale și necomunale

se prestează proprietarilor de apartamente și locatarilor din fondul locativ în baza

contractelor încheiate cu gestionarul fondului locativ sau cu furnizorul/operatorul, în

strictă corespundere cu legislația în vigoare. Astfel, și în baza acestui act normativ

intimata este obligată să încheie cu el ca consumator casnic contractele solicitate,

deoarece, după cum s-a menționat, încercarea de a încheia contracte direct cu furnizorii

a eșuat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 iunie 2021.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa recurentului la 23 iulie 2021 conform scrisorii de însoțire nr. 13217 (f.d. 244,

volumul I), însă, lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia. În cererea de recurs,

Botoșanu Valeriu a indicat că a primit copia deciziei la 30 iulie 2021.

Astfel, recursul, declarat la 20 septembrie 2021, este în termen.

La data de 29 septembrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa

intimaților ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în procedura falimentului, SA „Apă-Canal

Chișinău”, SA „Termoelectrica”, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipal Chișinău, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică,

4

ÎM „Infocon”, SRL „Info Bon”, Botoșanu Valeria, Botoșanu Maria și Botoșanu

Gheorghe, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 28, 30-35, volumul II).

Prin referința depusă la 18 octombrie 2021, ÎMGFL nr. 3 din mun. Chișinău, în

procedura falimentului, a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Botoșanu Valeriu nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Botoșanu

Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Botoșanu Valeriu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Botoșanu Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6