2ra-1641/21 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1641/21 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1641/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției și Ionuț Mahnoveț, reprezentat de către avocatul Serghei

Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ionuț

Mahnoveț împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat de

către Ionuț Mahnoveț și a fost modificată hotărârea din 22 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 25 mai 2020 Ionuț Mahnoveț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 ianuarie 2020, orele 11.40,

imediat după externare din Spitalul raional Hîncești în urma suportării unei

intervenții chirurgicale, în timpul deplasării spre domiciliu pentru a continua

tratamentul pentru cel puțin 7 zile, a fost reținut în cadrul cauzei penale

nr.2019200748, fiind repartizat în izolatorul de detenție preventivă al Inspectoratului

de poliție Hîncești, în baza procesului-verbal de reținere întocmit de către organul

de urmărire penală al SUP Hîncești.

A menționat că, prin ordonanța procurorului în Procuratura Hîncești, Natalia

Brăila din 24 aprilie 2020, în temeiul art. 275 pct. 1) din Codul de procedură penală

a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de către el.

A susținut că, este incontestabil faptul că, fără vreun motiv rezonabil, în lipsa

unor probe pertinente, în scop de a fi umilit, a fost reținut și tras ilegal la răspundere

1

penală în cadrul cauzei penale nr. 2019200748.

A afirmat că, a fost nevoit să suporte umilință (prietena fiind martor al reținerii

sale pe timp de noapte), disconfort enorm, a suportat dureri fizice pe o perioadă

îndelungată până la spitalizarea sa de urgență din izolatorul de detenție preventivă

al Inspectoratului de poliție Hîncești.

A relevat că, din considerentele expuse a primit traume psihologice sub formă

de stare de stres, care, în opinia sa, sunt iremediabile.

A notat că, pe motivul tragerii ilegale la răspundere penală în cadrul cauzei

penale a fost nevoit să-și angajeze un apărător, iar pentru serviciile prestate de avocat

în procedura legată de percheziție în cauza penală nr. 2019200748 a achitat, conform

contractului de asistență juridică nr. 875 din 13 ianuarie 2020 și bonului de plată

seria EP nr. 600886 din 13 ianuarie 2020, suma de 4000 de lei.

A solicitat încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 4000 de lei, cu

titlu de prejudiciu material, a sumei de 5000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral și

a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Ministerul Justiției a înaintat un demers, prin care a solicitat

atragerea în proces a Procuraturii Generale în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

atrasă în proces Procuratura Generală în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă parțial acțiunea depusă de către Ionuț Mahnoveț și au fost încasate de

la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ionuț

Mahnoveț suma de 1500 de lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 3000 de

lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 4500 de lei. În rest acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 18 ianuarie 2021 Ministerul Justiției a declarat apel nemotivat, iar la 24

mai 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la respingerea integrală a acțiunii.

La 20 ianuarie 2021 Ionuț Mahnoveț, reprezentat de către avocatul Serghei

Mocanu, a declarat apel nemotivat, iar la 30 aprilie 2021 a declarat apel motivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat de către Ionuț

Mahnoveț și a fost modificată hotărârea primei instanțe în partea încasării de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ionuț

Mahnoveț a prejudiciului material și moral, majorând prejudiciul material de la 1500

de lei la 3000 de lei și prejudiciul moral de la 3000 de lei la 10000 de lei.

Instanța de apel a reținut că, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală îi

acordă lui Ionuț Mahnovet dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat în baza

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

2

Sub acest aspect, instanța de apel a relevat că, reieșind din materialele cauzei,

se atestă faptul că, la 30 decembrie 2019 de către SUP a IP Hîncești a fost pornită o

cauză penală în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) din Codul

penal, Ionuț Mahnoveț, fiind suspectat de comiterea infracțiunii, a fost reținut la 13

ianuarie 2020, ora 11.40, fapt confirmat prin procesul-verbal de reținere, iar conform

ordonanței procurorului în Procuratura raionului Hîncești din 29 aprilie 2020, Ionuț

Mahnoveț a fost scos de sub urmărire penală, în cauza penală nr. 2019200748, pe

motiv că, fapta nu a fost săvârșită de către ultimul.

Succesiv, instanța de apel a reținut că, chiar și în cazul cînd organul de

urmărire penală a respectat cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire

penală, acest complex de acțiuni în cumul sunt apreciate ca fiind ilicite odată cu

emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a persoanei.

Instanța de apel a menționat că, Ionuț Mahnovet a fost învinuit neîntemeiat de

săvârșirea pretinselor fapte prejudiciabile prevăzute de art. 186 alin. (2) din Codul

penal, a fost reținut la 13 ianuarie 2020, ora 11.40, fapt confirmat prin procesul-

verbal de reținere, acțiuni prin care i s-au adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, inclusiv dreptului la viața sa privată, pe care le-a suportat

în urma acțiunilor organului de urmărire penală, ale procuraturii. Suferințele psihice

și fizice provocate de situația creată i-au cauzat consecințe determinate de retrăiri,

încordare psihică, stare de disconfort și alți factori care derivă suferințele morale.

Totodată, instanța de apel a constatat că, deși la soluționarea cauzei au fost

stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile primei instanțe în partea reparării prejudiciului moral doar în sumă de

3000 de lei, cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii, sunt neîntemeiate.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate

lui Ionuț Mahnovet, instanța de apel a apreciat că, în cauză sunt motive de a majora

cuantumul prejudiciului moral stabilit de prima instanța în beneficiul apelantului –

reclamant de la 3000 de lei până la 10000 de lei, sumă, care, în opinia instanței de

apel, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce la o satisfacție echitabilă

persoanei vătămate, la caz, lui Ionuț Mahnovet și este una corelativă cu practica

judiciară pe cazuri analogice.

Instanța de apel a mai reținut că, reieșind din practica judiciară în instanțele

naționale și recomandarea Consiliului Uniunii Avocaților din 30 martie 2012 privind

cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, urmează a fi modificată hotărârea primei instanțe

în partea încasării de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ionuț Mahnovet a sumei de 1500 de lei, cu titlu de prejudiciu material,

majorând suma de 1500 de lei la 3000 de lei, ce constituie cheltuielile de asistență

juridică suportate în cadrul derulării procedurilor penale în privința apelantului-

reclamant, care în opinia instanței este argumentată și poate fi considerată

corespunzătoare acțiunilor întreprinse.

3

În rest, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea cu privire la

încasarea sumei de 4000 de lei, or, la materialele dosarului nu a fost prezentată/nu a

fost expusă lista actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora

(cu tariful și orarul), care să justifice încasarea sumei pretinse de apelant-reclamant

în cuantumul solicitat..

La 13 septembrie 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece a fost interpretată eronat legea și au fost

apreciate arbitrar probele.

A menționat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material ce

țin de repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanței instanțelor judecătorești. Or, pentru

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 cu privire la

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, necesită de a fi

întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art. 6, cât și de art. 3. Prin

urmare, normele în cauză sun indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

A susținut că, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat

prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele condiții speciale și,

anume, existența faptei ilicite. Or, nu orice acțiunea a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea statului.

A afirmat că, la materialele cauzei nu a existat nici un act procedural definitiv

și irevocabil al judecătorului de instrucție sau al organului ierarhic superior, prin care

s-a stabilit ca fiind ilegale organului de urmărire penală.

A considerat că, instanța de apel eronat a menținut hotărârea primei instanțe,

în condițiile în care la caz nu sunt întrunite toate condițiile de aplicabilitate a

prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. Suplimentar, a ignorat și

faptul că, prin prisma Legii enunțate, persoana are dreptul să solicite despăgubire în

situația în care aceasta a fost condamnată, iar ulterior, în privința sa a fost emisă

sentință de achitare. Anume în astfel de situații se poate invoca că, persoana a fost

efectiv atrasă la răspundere penală.

A notat că, Ionuț Mahnoveț nu a fost tras la răspundere penală și nu i s-a

acordat statutul de „condamnat”, precum și în privința acestuia nu a fost emisă o

sentință de condamnare. În acest sens, se atestă netemeinicia dispunerii reparării

prejudiciului moral și încasării cheltuielilor de judecată.

La 13 septembrie 2021 Ionuț Mahnoveț, reprezentat de către avocatul Serghei

Mocanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia și modificarea deciziei instanței de apel prin încasarea de la bugetul de stat

a sumei de 4000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 5000 de euro, cu

titlu de prejudiciu moral.

4

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material și

nu s-a pronunțat asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

A menționat că, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, nu s-a ținut cont

de starea de sănătate la momentul reținerii apelantului, care potrivit extrasului din

fișa medicală a suferit o intervenție chirurgicală, astfel încât la momentul reținerii

acestuia, el urma să respecte tratamentul prescris de medic, dar nu să fie încarcerat

ilegal de către organul de urmărire penală.

A susținut că, cuantumul prejudiciului moral încasat de către instanța de apel

este infim cu suferințele cauzate recurentului prin acțiunile organului de urmărire

penală și procuraturii, care, încălcând grosolan prevederile art. 6 §2 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale

art. 8, 57 alin. (1) și (5) și 217 CPP și ale art. 21 din Constituția RM, au eliberat

ilegal date ale urmăririi penale, numai cu scopul de a prejudicia imaginea

recurentului în societate.

A declarat că, prejudiciul moral în sumă de 5000 de euro ar constitui un

remediu echitabil pentru suferințele pricinuite recurentului de către organul de

urmărire penală.

A considerat ca neechitabilă și necorespunzătoare atât scopului legii, cît și

intereselor recurentului, acordarea unei despăgubiri morale în mărime de 10000 de

lei.

A notat că, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 de lei sunt

rezonabile, necesare și reale, fapt ignorat fără nici o motivare de către instanța de

apel.

Prin notificarea din 29 septembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimaților și a intervenientului accesoriu copiile recursurilor, înștiințându-

i despre necesitatea depunerii referinței (f. d. 128), însă ultimii nu și-au valorificat

acest drept și nu au depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 21 iulie 2021 (f. d. 111).

Astfel, recursurile declarate la 13 septembrie 2021 sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

5

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Ministerul Justiției

și Ionuț Mahnoveț, reprezentat de către avocatul Serghei Mocanu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în

recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Ionuț Mahnoveț, reprezentat de

către avocatul Serghei Mocanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Ionuț Mahnoveț,

reprezentat de către avocatul Serghei Mocanu, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Ionuț Mahnoveț,

reprezentat de către avocatul Serghei Mocanu, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7