2ra-1737/21 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr.2ra-1737/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : S. Suvac)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Butucel Ion împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova,

cu privire la repararea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile organelor de urmărire

penală, procuraturii și instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021 prin care s-a respins

declarat de Ministerul Justiției și apelul incident a lui Butucel Ion și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 06 octombrie 2020, Butucel Ion a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind

încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că, de către organul de urmărire penală a fost acuzat

de tentativă de sustragere în proporții mari.

Ca urmare, a fost plasat în arest preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, iar

ulterior măsura a fost prelungită pentru un termen de alte 30 de zile, în pofida prezumției

nevinovăției, cu toate că acțiunile de urmărire penală urgente și care nu sufereau

amânare, erau deja efectuate.

Reclamantul a invocat că, a fost deținut primele 30 de zile în arest preventiv în

condiții inumane și degradante în Penitenciarul nr.13, cu încălcarea art. 3 al Convenției

Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pe parcursul celor 30 de zile de arest preventiv, nu a fost implicat în nicio acțiune de

urmărire penală.

La 10 noiembrie 2017 judecătorul de instrucție, neținând cont de obiecțiile acestuia

față de deținerea sa în arest preventiv, a emis încheierea privind prelungirea deținerii în

arest preventiv, la demersul procurorului, deși familia acestuia necesita îngrijire și

mijloace de întreținere.

La 20 noiembrie 2017, instanța de apel a modificat arestul preventiv în arest la

1

domiciliu până la sfârșitul celei de-a doua perioade de 30 de zile de arest, chiar dacă și

această măsură preventivă este asimilată unui arest preventiv conform jurisprudenței

CtEDO, fiindu-i, așadar, încălcat dreptul la libera circulație și fiind privat de posibilitatea

de a munci pentru a-și întreține familia.

La 24 ianuarie 2018, procurorul a emis o ordonanță, prin care s-a dispus scoaterea

sa de sub urmărire penală pe temei de reabilitare.

Butucel Ion a menționat că, că fiind tras la răspundere penală, cu aplicarea arestului

preventiv, i-a fost încălcat dreptul la libertate și siguranță prevăzut la art.5 al Convenției

Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fapt pentru

care solicită acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral.

A fost acuzat în mod neîntemeiat în săvârșirea unei infracțiuni grave pentru care

prevedea o pedeapsă de la 7 la 12 ani de închisoare, fapt care i-a cauzat suferințe psihice,

atât lui, cât și familiei sale.

Deținerea pentru prima dată în arest preventiv pentru o infracțiune ce nu a comis-o,

i-a cauzat suferințe psihice enorme, fiind nevoit și fiind pus în situația de a se justifica în

fața rudelor că nu a comis infracțiunea imputată.

Prin acțiunile autorităților, prin care a fost urmărit penal, i-au fost pricinuite

suferințe psihice, stres, stare de neliniște, umilință, stare de disconfort, frustrare, tulburări

de somn. I-a fost adusă atingere valorilor care definesc personalitatea umană, valori care

se referă la existența fizică a omului, libertate, sănătate, cinste, demnitate, onoare.

Astfel, ținând cont de faptul acuzării sale în comiterea unei infracțiuni grave ce se

pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani, de lipsa antecedentelor penale la momentul

acțiunilor ilicite ale autorităților, de încălcarea dreptului său la libertate pe o perioadă

destul de mare - mai mult de 30 de zile de arest preventiv în Penitenciarul nr.13 și cu

arestul la domiciliu, care în total, însumează 60 de zile de deținere în arest reclamantul

consideră că suma de 50 000 lei ar fi o despăgubire echitabilă.

Butucel Ion a solicitat încasarea din bugetul Republicii Moldova, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul său, a despăgubirii pentru repararea prejudiciul moral

cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, în mărime de 50 000 lei, precum și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică pentru înaintarea prezentei acțiuni și

reprezentarea în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2021, acțiunea

depusă de Butucel Ion, fost admisă parțial.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Butucel Ion suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile

organului de urmărire penală.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Butucel Ion suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența

juridică acordată. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, Butucel Ion, nu a săvârșit faptele

imputate în cauza penală, fiind scos de sub urmărire penală în baza ordonanței

procurorului Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Principal, din 24 ianuarie 2018.

Astfel, Butucel Ion are posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la acțiune în

temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

2

De asemenea, instanța a constatat că, lui Butucel Ion i-au fost cauzate suferințele

psihice, prin faptul că a fost învinuit pentru săvârșirea unei infracțiuni, manifestate faptul

că acesta a fost învinuit pentru acțiuni în care nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Prin tragerea ilegală la răspundere penală, lui Butucel Ion i s-au adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar suferințele psihice provocate de o

atare măsură, pot fi și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Astfel, instanța de fond a considerat că, suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral constitui o satisfacție echitabilă și rezonabilă a victimei daunei, cât și în stare să

restabilească suferințele fizice și psihice cauzate, starea de stres și de frustrare provocată

reclamantului, aplicarea măsurilor de constrângere, gravitatea învinuirii formulate.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond la 04 martie 2021, Ministerul Justiției,

a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 11 februarie 2021, cu adoptarea unei noi soluții, de respingere integrală

a acțiunii.

La 10 iunie 2021, Butucel Ion, reprezentat de avocatul Sergiu Mustață, a declarat

apel incident la cererea de apel declarată de a Ministerul Justiției asupra hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 202.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, s-a respins apelul declarat

de Ministerul Justiției și apelul incident a lui Butucel Ion și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2021.

La 15 iulie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs solicitând casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 11 februarie 2021 și emiterea unei noi soluții, de respingere integrală a

acțiunii.

În motivare a indicat că, soluția instanțelor ierarhic inferioare este neîntemeiată.

Pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.1545, în fiecare caz în care se pretinde

încasarea despăgubirilor materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează să existe și să

fie întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art.3 al Legii nr.1545

prejudiciului material și moral reparabil, cât și circumstanțele prevăzute de art.6 al Legii

nr.1545, ceea ce la caz, nu s-a constatat.

Pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile în care reclamantul nu a

fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul de condamnat, fiind doar în

calitate de bănuit, iar ulterior a fost scos de sub urmărire penală.

Recurentul a indicat că, în mod nejustificat și neîntemeiat instanța de apel a dispus

acordarea prejudiciului moral în cuantum de 20 000 de lei. Acest cuantum este excesiv și

vădit disproporțional în corelație cu sumele acordate de către Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, în spețe similare.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), lit. c)

din Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 iunie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs declarată la 15 iulie 2021, respectiv, în termenul prevăzut de

3

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

La 15 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, fiind recepționat potrivit avizelor de recepție de la fila dosarului 125-126.

Până la data examinării recursului, intimații referință nu au depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

4

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5