2ac-209/21 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ac-209/21

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând cererea depusă de Zoia Corsacova cu privire la recuzarea

judecătorului Curții Supreme de Justiție Nicolae Craiu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Zoia Corsacova împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării

informației și repararea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La 11 februarie 2020 Zoia Corsacova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației și repararea

prejudiciului moral.

Prin încheierea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Zoia Corsacova cu privire la încasarea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 24 iunie 2021 Zoia Corsacova a depus apel împotriva hotărârii din 23 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 17 iulie 2021 Zoia Corsacova a depus recurs împotriva încheierii din 23

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 16 noiembrie 2021 Zoia Corsacova a depus cerere cu privire la strămutarea

cauzei la o altă instanță egală în grad, în temeiul art. 198 alin. (3) lit. a) din Codul

administrativ și art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

La 14 decembrie 2021 Zoia Corsacova a înaintat cerere de recuzare

judecătorului Curții Supreme de Justiție Nicolae Craiu.

În susținerea cererii de recuzare, a invocat faptul că membrul completului nr. 1

de contencios administrativ - Nicolae Craiu, urmează a fi înlăturat de la examinarea

cererii de strămutare, întrucât în privința imparțialității acestuia s-a expus Consiliul

Superior al Magistraturii prin comunicatul de presă din 24 octombrie 2019, în care

s-a menționat că în rezultatul emiterii deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-1311/19), prin care a fost obligat Consiliul

1

Superior al Magistraturii să emită actul administrativ individual favorabil cu privire

la convocarea Adunării Generale a Judecătorilor, a fost compromis statutul de

judecător independent.

Astfel, a considerat că circumstanțele enunțate, denotă suspiciuni de

imparțialitate a judecătorului recuzat și la examinarea prezentei cereri de strămutare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea

de recuzare înaintată judecătorului Curții Supreme de Justiție Nicolae Craiu, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 202 alin. (1) din Codul administrativ, judecătorul care

examinează acțiunea în contencios administrativ trebuie să se abțină sau poate fi

recuzat în baza temeiurilor prevăzute la art. 49 și 50.

În temeiul art. 49 alin. (1) și (2) Cod administrativ, într-o procedură

administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele

care: a) înseși au statut de participant la procedura administrativă; b) sînt membri de

familie ai unui participant; c) în virtutea legii sau în baza procurii, reprezintă în

general sau în această procedură administrativă un participant; d) sînt membri de

familie ai reprezentantului unui participant în această procedură administrativă; e)

desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau

activează la el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de

supraveghere sau al unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplică

persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura

administrativă; f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în

mod similar în afara calității lor funcționale/de serviciu. Persoana care, prin

activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată

participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se

bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup

profesional ale cărui interese comune sînt atinse de chestiunea în cauză.

La rândul său, art. 50 alin. (1) din Codul administrativ, stipulează că pentru o

autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea,

persoanele în privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de o

exercitare imparțială a funcției.

Conform alin. (2) lit. b), c) și d) al aceluiași articol, motivul indicat la alin.(1)

poate exista, în special, atunci cînd persoana care acționează pentru autoritatea

publică: și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate

fi contestat în privința unui participant la această procedură; și-a expus părerea în

public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea probelor pînă la încheierea

procedurii; are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii

administrative.

În corespundere cu prevederile art. 202 alin. (4) din Codul administrativ,

recuzarea sau abținerea judecătorului se examinează în ordinea prevăzută în Codul

de procedură civilă.

Articolul 52 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă prevede că,

propunerea de recuzare și de abținere de la judecată se face oral sau în scris pentru

fiecare în parte, trebuie să fie motivată și prezentată până la începerea dezbaterii

cauzei în fond. Cererea de recuzare și cererea de abținere de la judecată pot fi

înaintate mai tîrziu doar dacă autorul lor a aflat de existența temeiului recuzării sau

2

abținerii după ce a început judecarea cauzei în fond. Procedura soluționării cererii

de abținere de la judecată și efectele admiterii ei se determină conform prevederilor

art.53 și 54.

În conformitate cu art. 53 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța

decide asupra recuzării în camera de deliberare printr-o încheiere motivată, care nu

se supune niciunei căi de atac decât o dată cu fondul hotărârii sau al deciziei.

Prin urmare, din normele citate supra rezultă că legiuitorul a prevăzut exhaustiv

două condiții esențiale pentru înaintarea cererii de recuzare în privința judecătorului

și anume: recuzarea trebuie să fie motivată și poate fi propusă până la începerea

dezbaterii cauzei în fond.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin cererea din 14 decembrie 2021,

Zoia Corsacova a înaintat recuzare judecătorului Curții Supreme de Justiție Nicolae

Craiu.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că propunerea de recuzare înaintată de Zoia Corsacova,

este întemeiată pe existența unei suspiciuni cu privire la lipsa de imparțialitate a

judecătorului Nicolae Craiu, fiind invocat că în privința imparțialității acestuia s-a

expus Consiliul Superior al Magistraturii prin comunicatul de presă din 24 octombrie

2019, în care s-a menționat că în rezultatul emiterii deciziei din 26 septembrie 2019

a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-1311/19), prin care a fost obligat

Consiliul Superior al Magistraturii să emită actul administrativ individual favorabil

cu privire la convocarea Adunării Generale a Judecătorilor, a fost compromis

statutul de judecător independent.

Raportând motivele de recuzare la prevederile normelor juridice enunțate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide netemeinicia cererii, or, aceasta nu este motivată suficient în sensul

existenței unor prejudecăți sau idei preconcepute a magistratului recuzat,

susceptibile de a-i afecta imparțialitatea subiectivă, iar faptul neîncrederii în

judecătorul recuzat pe motivele expuse, nu poate constitui temei de admitere a cererii

de recuzare, întrucât temeiul expus nu cade sub incidența art. 50 alin. (1) și (2) din

Codul administrativ, fapt ce exclude orice dubiu legitim referitor la imparțialitatea

judecătorului.

Totodată, motivele invocate în cererea de recuzare nu constituie circumstanțe,

care indică la imparțialitatea obiectivă a judecătorului nici în sensul definit de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

De altfel, după cum reiterează Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă, imparțialitatea obiectivă a judecătorilor ține de evaluarea

aparențelor necesare excluderii unei bănuieli rezonabile privind imparțialitatea

judecătorului în temeiul anumitor fapte verificabile. În acest context, jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului statuează că în fiecare caz concret va trebui

de stabilit dacă, în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dovedite de

natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea acestuia (Wettstein contra

Elveției, hotărârea din 21 decembrie 2000, definitivă din 21 martie 2001).

Existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1 al Convenției, se

determină prin aplicarea unui test subiectiv, constatând în examinarea convingerilor

personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui

3

test obiectiv al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente

pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea nr. R(94) 12 privind independența, eficiența și rolul

judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a

consemnat că „Judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile

imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor,

respectând regulile relevante stabilite de lege“.

În același timp, Colegiul reține că temeiurile de recuzare a judecătorului nu pot

fi lărgite la inițiativa participanților, precum și nu pot fi tălmăcite de către aceștia,

iar limitele impuse de lege urmează să contracareze abuzurile justițiabililor și să

creeze un echilibru necesar pentru înfăptuirea efectivă a justiției.

Potrivit criteriilor enunțate de apreciere a imparțialității judecătorului recuzat,

Colegiul conchide că la caz, nu există circumstanțe care ar pune la îndoială

rezonabilă imparțialitatea acestuia, iar motivele invocate în cererea de recuzare nu

se încadrează în cele enumerate la art. 49 și 50 din Codul administrativ, care

reglementează în mod exhaustiv temeiurile de recuzare a judecătorului și a

inadmisibilității participării acestuia la judecarea cauzei.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea depusă de Zoia Corsacova cu privire la recuzarea judecătorului

Curții Supreme de Justiție Nicolae Craiu.

În conformitate cu art. 202 alin. (4), 230 Cod administrativ, art. 53 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de Zoia Corsacova cu privire la recuzarea

judecătorului Curții Supreme de Justiție Nicolae Craiu.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

4