2ra-1462/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

Dosarul nr. 2ra-1462/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. S. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz)

ÎNCHEIERE

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stoian Oleg împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și a fost

admis apelul declarat de Stoian Oleg, fiind modificată hotărârea din 21 decembrie 2020

a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

constată:

La data de 13 februarie 2020, Stoian Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 iulie 2017, de către SUP IP

Bălți a fost începută urmărirea penală conform elementelor infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. d), 189 alin. (3) lit. e) din Codul penal, ulterior fiind recunoscut în

calitate de bănuit și învinuit în temeiul art. 166 alin. (2) lit. d), 189 alin. (3) lit. e) din

Codul penal.

A menționat că prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Bălți, Natalia

Bordei, din 29 mai 2018, a fost scos de sub urmărire penală, din motiv că în acțiunile

1

lui lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d), 189 alin. (3) lit.

e) din Codul penal, cauza penală fiind clasată.

Reclamantul a susținut că pe cauza dată, a fost reținut 72 de ore, iar, ulterior au

fost eliberate mandat de arest, aflându-se în arest.

A afirmat că prin acțiunile ilegale ale organelor de drept i-a fost cauzat prejudiciu

moral, ce s-a manifestat prin suferințe fizice și psihice. Durerea, suferința și rănile

psihice i-au cauzat o traumă de ordin psihologic, aflându-se toată această perioada într-

o stare permanentă de frică, disconfort și retrăire, neavând posibilitatea de a savura

modul obișnuit de trai. Până la reținerea sa a muncit, întreținea familia, iar, de la

momentul reținerii până la eliberarea din custodia statului, soția și copilul au dus câteva

luni o viață foarte grea.

Stoian Oleg a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, a sumei de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Stoian Oleg și s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Stoian Oleg, cu titlu de prejudiciu

moral suma de 3000 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 24 decembrie 2020, Stoian Oleg a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 21 decembrie 2020 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central în partea respingerii acțiunii și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 06 ianuarie 202 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din 21

decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

La 20 ianuarie 2021 Procuratura Generală a declarat apel împotriva hotărârii din

21 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

Prin decizia din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și a fost admis apelul declarat

de Stoian Oleg, fiind modificată hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la Ministerul

Justiției în beneficiul lui Stoian Oleg de la 3000 de lei până la 10 000 de lei. În rest,

hotărârea primei instanțe a fost menținută. Totodată, s-a încasat din contul bugetului de

stat în beneficiul lui Stoian Oleg cheltuielile de judecată în mărime de 2500 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală și clasarea cauzei penale din 29 mai 2018, îi acordă lui Stoian Oleg

dreptul de a cere repararea prejudiciului suferit în temeiul Legii privind modul de

2

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Astfel, Curtea de Apel Bălți a conchis că, ținând cont de faptul că în perioada

derulării acțiunilor de urmărire penală Stoian Oleg s-a aflat sub arest preventiv de la

17 iulie 2017 pînă la 15 septembrie 2017, apoi în arest la domiciliu pînă la 15 octombrie

2017, a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni grave și urmărirea penală a durat

aproximativ un an, cuantumul prejudiciului moral încasat de instanța de fond este

insuficient, suma de 10 000 de lei fiind o compensație rezonabilă și echitabilă. Prin

urmare, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale, starea de stres și frustrarea cauzate reclamantului, această

despăgubire corespunde și criteriilor de despăgubire stabilite de CEDO prin

jurisprudența sa.

Totodată, instanța de apel a considerat necesară compensarea din contul bugetului

de stat a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2500 de lei, suportate de către

Stoian Oleg în legătură cu examinarea prezentei cauze.

La data de 04 august 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 03

iunie 2021 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea în mod eronat a legii și

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, prevede

expres cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și instanțelor judecătorești. Astfel, unul din aceste cazuri este și scoaterea

persoanei de sub urmărire penală (art. 6 lit. b).

Ministerul Justiției consideră că la emiterea soluției pe caz, instanțele ierarhic

inferioare au aplicat eronat normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în condițiile în care, pentru aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998, urmează a fi întrunite cumulativ atât condițiile prevăzute

de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 – cazurile de reparare a

prejudiciului material și moral, acestea fiind indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

A susținut că nu este suficientă pentru repararea prejudiciului material și moral

doar emiterea ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală, fiind necesar de a fi

constatat faptul reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de

arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerea ilegală la răspundere

penală, condamnare ilegală, confiscarea ilegală a averii, supunerea ilegală la muncă

neremunerată în folosul comunității, efecturăii ilegale a perchezițiilor, ridicării, punerii

sub sechestru a averii sau suspendării ilegale din funcție, precum și în alte situații, în

3

care s-ar limita drepturile persoanelor fizice/juridice, supunerea ilegală la arest

administrativ, reținerea administrativă ilegală sau aplicarea ilegală a amenzii

administrative de către instanța de judecată, efectuarea măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației, ridicarea ilegală a documentelor

contabile și a altor acte, bani, ștampile, blocarea conturilor bancare.

În acest context, recurentul a afirmat că, nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești, atrage răspunderea statului, or, este necesară constatarea ilegalității

actului procedural. Însă, în speță, organul de urmărire penală a acționat cu bună-

credință, cu diligență suficientă și a întreprins toate măsurile necesare în vederea

efectuării obiective a tuturor acțiunilor de urmărire penală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 03 iunie 2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată de către recurent la data

de 28 iunie 2021 (f.d. 140, 152).

Astfel, recursul, declarat la data de 04 august 2021, este în termen.

La 02 septembrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului

Stoian Oleg și a și Procuraturii Generale, cu înștiințarea despre depunerea referinței

(f.d. 156, 158-159).

Prin referința depusă la 07 octombrie 2021, Procuratura Generală a susținut

poziția Ministerului Justiției și a solicitat admiterea recursului.

Intimatul Stoian Oleg nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6