2ra-1230/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1230/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1230/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcanu Liliana

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

admise apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și a fost

modificată hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 02 octombrie 2020, Țurcanu Liliana a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală

cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 11 octombrie 2016, Centrul

Național Anticorupție a pornit în privința sa, ca fiind administratorul SC „Financial

Investment Group” SRL, urmărirea penală în cauza nr. 2016970632, în baza art. 325

alin. (3) lit. a) din Codul penal.

Prin ordonanța din 11 noiembrie 2016, în cadrul dosarului penal nr. 2016970632,

de către ofițerul superior de urmărire penală pentru cazuri excepționale al Direcției nr.

1 a Direcției Generale Urmărire Penală a Centrului Național Anticorupție, Iurie Moraru,

a fost recunoscută în calitate de bănuit de comiterea pretinsei fapte prejudiciabile

prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiind audiată în calitate de bănuit în

aceeași zi.

1

A menționat că prin ordonanța din 03 februarie 2017 a procurorului în

Procuratura Anticorupție, Mariana Botezatu, a fost pusă sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiind audiată în calitate de

învinuit în aceeași zi. Prin plângerile depuse la data de 10 februarie 2017 și 02 martie

2017, a contestat fără succes, în ordinea prevăzută de art. 2991 și 313 din Codul de

procedură penală, legalitatea ordonanței de punere sub învinuire, invocând nulitatea

actului procedural sub aspectul încălcării termenului de menținere în calitate de bănuit,

reglementat de art. 63 din Codul de procedură penală.

A susținut că în cadrul urmăririi penale, la 20 februarie 2017 și respectiv, 13

martie 2020, a depus mai multe cereri prin care a solicitat procurorilor anexarea

probatoriului care demonstra absența elementelor infracțiunii, precum și scoaterea sa

de sub urmărire penală. La cererea din 20 februarie 2017 nu a primit răspuns, iar, ca

rezultat al examinării cererii repetate din 13 martie 2020, prin ordonanța procurorului

în Procuratura Anticorupție, Alexandru Machedon din 11 iunie 2020, s-a dispus

respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

Reclamanta a declarat că prin scrisoarea nr. 6532 din 01 iulie 2020, semnată de

adjunctul interimar al procurorului-șef anticorupție, Vladislav Cojocaru, cauza penală

a fost remisă Centrului Național Anticorupție cu mențiunea „totodată, verificându-se

materialele cauzei penale, s-a constatat că efectuarea urmăririi penale se tergiversează

neîntemeiat, nefiind efectuate acțiuni de urmărire penală în perioade îndelungate de

timp, astfel fiind încălcate prevederile art. 57 alin. (2) pct. 3) din Codul de procedură

penală, conform căruia ofițerul de urmărire penală poartă răspundere pentru efectuarea

legală și la timp a urmăririi penale, precum și prevederile art. 20 din Codul de procedură

penală, care indică că urmărirea penală se face în termene rezonabile”.

A invocat că, fiind constatat caracterul îndelungat al cercetărilor în situația în care

probele prezentate indicau asupra absenței elementelor infracțiunii, la data de

20 iulie 2020 s-a solicitat judecătorului de instrucție constatarea încălcării dreptului

învinuitei la acces liber la justiție prin încălcarea termenului rezonabil de desfășurare a

procesului penal.

Astfel, în rezultatul examinării cererii avocatului reclamantei, prin încheierea din

24 iulie 2020 a judecătorului de instrucție în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, s-a

admis parțial cererea cu privire la accelerarea urmăririi penale, fiind menționat

procurorului de a ține cont de termenul rezonabil privind examinarea cauzei.

Țurcanu Liliana a afirmat că prin ordonanța procurorului în Procuratura

Anticorupție, Alexandru Machedon din 05 august 2020, s-a dispus scoaterea sa de sub

urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, procesul penal

fiind clasat.

A notat că, în perioada care a succedat momentul pornirii urmăririi penale la

10 noiembrie 2016, a fost obligată de a se prezenta la citații și de a participa la diverse

acțiuni procesuale. Aceste împrejurări denotă clar că, în rezultatul pornirii urmăririi

penale și tragerii la răspundere penală pentru comiterea pretinsei fapte prejudiciabile

prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a) din Codul penal, i-a fost încălcat dreptul

2

fundamental de a nu fi urmărită penal, în lipsa unei fapte infracționale și prejudiciabile,

precum și dreptul la protecția vieții private.

Reclamanta a mai indicat că, urmare a activităților ilegale de accesare, extragere

și prelucrare a datelor personale care o vizează pe dânsa și rudele ei de către Centrul

Național Anticorupție, stocate în Registrul de Stat al Populației din 20 octombrie 2016,

precum și în urma tragerii ilegale la răspundere penală pentru comiterea pretinselor

fapte prejudiciabile prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a) din Codul penal, a suferit un

prejudiciu moral și material considerabil, determinat inclusiv de necesitatea deplasării

la sediile organului de urmărire penală al CNA și procurorilor în Procuratura

Anticorupție în procesul anchetării procesului penal pornit în privința sa, precum și

angajării avocatului în vederea acordării asistenței juridice.

A menționat că, acțiunile ilegale admise de reprezentanții organului de urmărire

penală al Centrului Național Anticorupție, procurorilor din cadrul Procuraturii

Anticorupție, inclusiv perioada îndelungată pe parcursul căreia a fost persecutată penal:

11 octombrie 2016 – 05 august 2020 (45 de luni și 25 de zile), în timp ce evident nu

existau elementele faptei penale care i-au fost incriminate, motivează pretenția de a

solicita repararea prejudiciului moral și material.

A susținut că, bucurându-se în familie și societate de reputație impecabilă, a

suferit grav în urma acțiunilor arbitrare ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii, care de la bun început au colectat și prelucrat abuziv date cu caracter

personal care o vizau; au admis tergiversarea neîntemeiată și ilegală a termenului

urmăririi penale, prin metoda neefectuării acțiunilor procesuale în intervale îndelungate

de timp; au apreciat neobiectiv probele și circumstanțele cauzei, cauzându-i stres legat

de soarta incertă și perspectiva reală de a fi pedepsită penal ilegal, precum și suferințe

emoționale grave.

Reclamanta consideră că, în speță, este prezentă eroarea gravă, manifestată de

reprezentanții organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție, precum

și de către procurori, care au încălcat principiul general potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere, fiind nevoie de peste 4 ani, ca aceasta să

demonstreze ilegalitatea tragerii la răspundere penală, condiție inacceptabilă într-un stat

de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului trebuie să fie

primordial apărate și garantate.

Țurcanu Liliana a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, a sumei de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei

10 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul procesului

penal, precum și a cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezentul proces civil

în mărime de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Țurcanu Liliana și s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Lilianei Țurcan, cu titlu de prejudiciu

moral suma de 150 000 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 10 000 de lei, în

total 160 000 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

3

La 11 februarie 2021 Procuratura Generală a declarat apel împotriva hotărârii

din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă.

La 11 februarie 2021 a declarat apel și Ministerul Justiției, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și a fost modificată hotărârea

din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind micșorat cuantumul

prejudiciului cazat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, încasat din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Lilianei Țurcan, de

la 150 000 de lei până la 50 000 de lei. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Țurcanu Liliana este în drept

de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, fiind aplicabile prevederile

Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, or, în rezultatul pornirii urmăririi penale pentru comiterea pretinsei fapte

prejudiciabile prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a) din Codul penal, reclamantei i-a fost

încălcat dreptul fundamental de a nu fi urmărită penal, în lipsa unei fapte infracționale

și prejudiciabile, precum și dreptul la protecția vieții private.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a considerat justă concluzia instanței de fond,

potrivit căreia, ținerea persoanei sub învinuire este de drept o acțiune de tragere a

persoanei la răspundere penală. Urmare a acestor acțiuni, Lilianei Țurcanu i s-a cauzat

un prejudiciu moral, în legătură cu acuzațiile aduse privind comiterea infracțiunii, care

se sancționează cu închisoare de până la 12 ani.

Instanța de apel a reținut că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral, este cel al echității. Modul de acordare a satisfacției echitabile,

trebuie determinat în raport cu prejudiciul moral suferit, gravitatea acestuia, importanța

și consecințele sale pentru victimă.

Astfel, reieșind din criteriul echității, care presupune că despăgubirea pentru

prejudiciul moral trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, adică trebuie stabilită în așa

mod încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

prejudiciului cauzat, fiind menținut echilibru între daunele efectiv pricinuite și suma

acordată, instanța de apel a conchis că, la caz, suma dispusă spre încasare prin hotărârea

primei instanțe de 150 000 de lei este una exagerată, considerând că suma de 50 000 de

lei este o compensație rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă și suficientă,

compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate, pentru prejudiciul

suferit, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, suferințele morale, starea de stres și frustrarea cauzate intimatei, această

despăgubire corespunde și criteriilor de despăgubire stabilite de CEDO prin

jurisprudența sa.

4

La data de 02 iulie 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 12 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 09 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea în mod eronat a legii și

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, prevede

expres cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și instanțelor judecătorești. Astfel, unul din aceste cazuri este și scoaterea

persoanei de sub urmărire penală (art. 6 lit. b).

Ministerul Justiției consideră că la emiterea soluției pe caz, instanțele ierarhic

inferioare au aplicat eronat normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în condițiile în care, pentru aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998, urmează a fi întrunite cumulativ atât condițiile prevăzute

de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 – cazurile de reparare a

prejudiciului material și moral, acestea fiind indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

A susținut că nu este suficientă pentru repararea prejudiciului material și moral

doar emiterea ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală, fiind necesar de a fi

constatat faptul reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de

arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerea ilegală la răspundere

penală, condamnare ilegală, confiscarea ilegală a averii, supunerea ilegală la muncă

neremunerată în folosul comunității, efecturăii ilegale a perchezițiilor, ridicării, punerii

sub sechestru a averii sau suspendării ilegale din funcție, precum și în alte situații, în

care s-ar limita drepturile persoanelor fizice/juridice, supunerea ilegală la arest

administrativ, reținerea administrativă ilegală sau aplicarea ilegală a amenzii

administrative de către instanța de judecată, efectuarea măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației, ridicarea ilegală a documentelor

contabile și a altor acte, bani, ștampile, blocarea conturilor bancare.

În acest context, recurentul a afirmat că, nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești, atrage răspunderea statului, or, este necesară constatarea ilegalității

actului procedural. Însă, în speță, organul de urmărire penală a acționat cu bună-

credință, cu diligență suficientă și a întreprins toate măsurile necesare în vederea

efectuării obiective a tuturor acțiunilor de urmărire penală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 mai 2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a

Ministerului Justiției la data de 01 iulie 2021 (f.d. 157).

Astfel, recursul, declarat la data de 02 iulie 2021, este în termen.

5

La 16 iulie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa Lilianei Țurcanu și

a și Procuraturii Generale, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 172, 174-

176).

Prin referința depusă la 09 august 2021, Procuratura Generală a susținut poziția

Ministerului Justiției și a solicitat admiterea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

6

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7