2ra-1838/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1838/2021

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud: Ig. Botezatu)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

Î N C H E I E R E

8 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Cerveni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Alexandr Cerveni

cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 11 octombrie 2019, ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Cerveni cu privire la încasarea datoriei în baza

contractului de împrumut în mărime de 20 156,40 de lei, precum și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 28 iulie 2017 între OCN „MCP Finance”

SRL și Alexandr Cerveni a fost încheiat contract de împrumut cu nr. MD-

0271700000655/3.

Conform contractului, în caz de ne respectare a graficului de rambursare a

împrumutului, împrumutatul s-a obligat să achite suplimentar pe lângă suma totală

a împrumutului comision pentru acordarea creditului, dobânda și penalitatea, care

este legată cu durata dobânzii de întârziere.

La 28 iulie 2017, OCN „MCP Finance” SRL și-a executat obligația,

transferând debitorului suma împrumutului acordat.

Necătînd la faptul, că OCN „MCP Finance” SRL și-a executat obligația,

Alexandr Cerveni până la adresarea cu acțiune în instanță nu și-a executat

obligațiunile contractuale asumate.

Reclamanta a mai specificat că debitorul a fost înștiințat despre nerespectarea

clauzelor contractuale, prin intermediul scrisorilor recomandate, expediate în

adresa sa.

În legătură cu neachitarea sumelor datorate în termenul stabilit, în adresa

debitorului a fost trimisă pretenția, prin care acesta a fost informat în mod repetat

cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale și la rezoluțiunea anticipată a

contractului de către creditor, și obligația acestuia de a restitui suma împrumutului,

dobânzile, comisionul de împrumut și penalitatea calculate conform contractului.

1

A specificat că la data înaintării acțiunii datoria pârâtului față reclamant

constituia suma de 20 156,40 de lei, calculată conform contractului după cum

urmează: suma de bază a împrumutului de 9 000 de lei; comision pentru acordarea

creditului de 720 de lei; dobânda în baza contractului de 1 436,40 de lei; clauză

penală contractuală în suma de 9000 de lei (2% de la suma datorată, calculată

pentru perioada de întârziere de 50 de zile).

Reclamanta a solicitat încasarea de la pârât a datoriei în suma de 20 156,40 de

lei, cheltuielile de judecată legate cu achitarea taxei de stat în sumă de 604,70 lei și

serviciile juridice în sumă de 1 000 de lei.

Prin hotărârea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești s-a

admis acțiunea ÎM „Incaso” SRL. S-a încasat de la Alexandr Cerveni în beneficiul

ÎM „Incaso” SRL datoria în mărime de 20 156,40 de lei, cheltuielile de judecată

legate de achitarea taxei de stat în sumă de 604,70 lei și serviciile juridice în sumă

de 1 000 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 29 martie 2021, Alexandr

Cerveni a depus apel, prin care solicitat admiterea acestuia cu casarea hotărârii din

4 martie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Alexandr Cerveni și s-a menținut hotărârea din 4 martie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Alexandr Cerveni cu privire la

încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1 alin. (2), 8 alin. (1) și (2), 513 alin.

(1), 514, 572 alin. (2), 668 alin. (1), 867, 869 alin. (1) și (2), 704, 823 alin. (1), 826

alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), Colegiul a constatat că prima

instanța a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin,

probelor prezentate a dat apreciere completă, iar hotărârea este întemeiată și legală.

Colegiul a reținut că la 28 iulie 2017 între OCN „MCP Finance” SRL și

Alexandr Cerveni a fost încheiat contractul de împrumut nr. MD-

0271700000655/3 în baza căruia ultimului i s-a oferit un împrumut în sumă de 9

000 de lei, cu termenul de achitare până la data de 12 august 2017. Totodată, faptul

primirii de către apelant a împrumutului în mărime de 9 000 de lei pe contractul de

împrumut cu nr. MD-0271700000655/3 din 28 iulie 2017 se confirmă prin

dispoziție de plată.

În contextul împrejurărilor elucidate, Colegiul a menționat că contractul de

împrumut cu dobândă fiind încheiat legal de părți, este sinalagmatic, adică

reclamantul a oferit împrumutatului posibilitatea de a împrumuta și de a se folosi

de mijloacele financiare ținând cont de anumite condiții și s-a obligat să respecte

condițiile contractului de împrumut cu dobândă.

Materialele cauzei atestă că OCN „MCP Finance” SRL și-a onorat

obligațiunile asumate și a acordat lui Alexandr Cerveni împrumutul cu dobândă în

mărime de 9 000 de lei, or, Alexandr Cerveni, la rândul său, nu a achitat

împrumutul în termenul prevăzut de contract.

Instanța de apel a mai specificat că în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute.

2

Colegiul a mai reținut că la 1 aprilie 2019 între OCN „MCP Finance” SRL și

ÎM „Incaso” SRL s-a încheiat contractul de cesiune nr. 1/190329 prin care OCN

„MCP Finance” SRL a transmis prestația lui Alexandr Cerveni.

Astfel, la 6 august 2019, ÎM „Incaso” SRL a expediat în adresa lui Alexandr

Cerveni o somație cu solicitarea de a stinge în termen de 10 zile datoria acumulată

pe contractul de împrumut, or, apelantul a lăsat fără răspuns somația, cât și nu a

stins datoria la contractul de împrumut.

De altfel, Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului

precum că rata reală a dobânzii, comisionul lunar pentru folosirea creditului rezultă

din clauzele contractuale și anexe la acesta, cât și din întregul contract, contravin

prevederilor imperative ale legii, ori, conform pct. 2.2.2 din contractul de

împrumut comisionul pentru acordarea creditului este egal cu 8 %.

În același timp, instanța de apel a relevat că condițiile contractului de

împrumut s-au discutat inițial încheierii contractului, respectiv, părțile au luat

cunoștință cu acestea, semnându-l.

Totodată, Colegiul a remarcat că plățile de comision și pentru administrare

lunară reprezintă o plată fixă pentru serviciul de administrare curentă a contractului

de împrumut. Mai mult ca atât, comisionul nu reprezintă dobânda pe contractul de

împrumut, de aceea fiind eronată poziția apelantului în această parte.

În contextul celor relatate, Colegiul a fost de acord cu concluzia instanței de

fond precum că în cazul dat nu sunt depistate încălcări nici pe dobânda de

împrumut.

Instanța a reiterat suplimentar că semnând contractul de împrumut debitorul

Alexandr Cerveni a recunoscut și a căzut de acord cu toate clauzele contractuale

indicate în contractul de împrumut.

Mai mult, prin prisma art. 624 - 630 Cod civil (în vigoare până la 1 martie

2019), pct. 3.3.6. din contractul de împrumut, Colegiul a învederat că clauza penală

sub formă de înțelegere sau clauzele contractuale au o forță obligatorie pentru

părțile ce ajung la înțelegere, mărimea cărora urmează a fi respectată și de

instanțele de judecată. În cazul de față, instanța nu este în drept de a aprecia clauza

penală, dacă vorbim despre prezența sau mărimea acesteia, întrucât aceste

chestiuni au fost discutate de părți anterior.

Din motiv că apelantul nu și-a onorat la timp obligația de achitare a datoriei

pe contractul de împrumut, instanța a considerat că reclamantul legal, în

conformitate cu pct. 3.3.6 a contractului, a calculată penalitatea (clauza penală)

pentru perioada de întârziere de 50 de zile.

La 14 septembrie 2021, Alexandr Cerveni a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a constatat just și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu a

examinat cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cu certitudine raportul juridic

litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

3

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 29 iunie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 5 august 2021 (f.d. 185, Vol. I), astfel,

recursul declarat la 14 septembrie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 noiembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea cauzei careva referințe în

adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandr Cerveni, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Cerveni nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Alexandr Cerveni, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandr Cerveni, împotriva

deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5