2ra-361/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-361/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-361/22

2-19174295-01-2ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

DECIZIE

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Alexandr Cerveni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Alexandr Cerveni

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 31 octombrie 2019, prin intermediul poștei (f.d.23), Întreprinderea Mixtă

„INCASO” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare Î.M. „INCASO”

S.R.L.), reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Cerveni, solicitând încasarea datoriei în mărime de

4320,00 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500,00 de lei și a

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 270, 00 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, între Organizația de

Microfinanțare „SEBO CREDIT” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare

O.M. „SEBO CREDIT” S.R.L.), în calitate de împrumutător și Alexandr Cerveni, în

calitate de împrumutat, la data de 19 iunie 2017, a fost încheiat un contract de

împrumut.

Totodată, a menționat că, pentru nerespectarea graficului de rambursare a

împrumutului, debitorul s-a angajat să plătească pe lângă suma ratelor de plată a

împrumutului, rata dobânzii, comisionul de oferire a numerarului, comisionul de

administrare a împrumutului și o penalitate contractuală, care se raportează duratei

de întârziere.

O.M „SEBO CREDIT” S.R.L. și-a onorat obligațiunea, transferând pârâtului

suma împrumutului. Deși, O.M. „SEBO CREDIT” S.R.L. și-a respectat

obligațiunea, Alexandr Cerveni nu și-a onorat obligațiunile conform contractului.

Prin notificările expediate recomandat în adresa debitorului, ultimul a fost

înștiințat despre nerespectarea clauzelor contractuale. Ulterior, prin reclamație,

Alexandr Cerveni a fost informat repetat despre nerespectarea clauzelor

contractuale, despre rezilierea anticipată a contractului și necesitatea returnării

1

împrumutului, remunerației contractuale (rata dobânzii, comisionul de oferire a

numerarului, comisionul de administrare a împrumutului) și a penalităților calculate

conform contractului.

Datoria pârâtului a fost cesionată de către O.C.N. „SEBO CREDIT” S.R.L.

către Î.M. „INCASO” S.R.L. Astfel, la data adresării în instanță, datoria pârâtului

constituia suma de 4320,00 lei, formată din: costul total al împrumutului restant în

mărime de 2700,00 de lei; comisionul pentru furnizarea creditului-0,00 lei; dobânda

restantă conform contractului -0,00 lei și penalitatea contractuală în mărime de

1620,00 de lei, adică 1% din suma datoriei restante pentru o perioadă de 100 de zile.

Prin hotărârea din 22 martie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Î.M. „INCASO” S.R.L. și s-a încasat

de la Alexandr Cerveni în beneficiul Î.M. „INCASO” S.R.L. suma de 4320 de lei cu

titlu de datorie totală în baza contractului de împrumut nr. AG5494039 din 19 iunie

2017, suma de 270 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru plata taxei de stat

și suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a respins ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Alexandr Cerveni și s-a menținut fără modificări

hotărârea din 22 martie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

La 07 decembrie 2021, Alexandr Cerveni a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, prin decizia instanței de apel s-a

menținut hotărârea primei instanțe, care este ilegală și neîntemeiată.

Totodată, a menționat că la baza raportului juridic obligațional dintre părți, se

află contractul de împrumut nr. AG5494039 din 19 iunie 2017, încheiat cu O.M.

„SEBO CREDIT” S.R.L.

Recurentul a susținut că, Î.M. „INCASO” S.R.L. nu a prezentat informația

precum că din aceasta datorie de 2700 de lei a fost achitată suma de 567 de lei, astfel

suma restantă constituie 2133, 00 lei.

Cu referire la prevederile art. 624 alin. (1)-(3), art. 625 alin. (1), (2) Cod civil,

a indicat că, neexecutarea obligațiilor contractuale sau executarea necorespunzătoare

sau tardivă, reprezintă o faptă care generează un raport juridic de răspundere

contractuală, conținutul căruia se reduce la dreptul creditorului de a pretinde

despăgubiri pentru neexecutare și obligația debitorului de a plăti aceste despăgubiri.

Precum rezultă din definiția dată de legiuitor în art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza

penală constituie un mijloc de garantare a executării obligațiilor, o evaluare

convențională și prealabilă a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat

să le plătească în cazul neexecutării prestației la care s-a îndatorat. Ea poate fi

stipulată fie în contractul ce dă naștere raportului obligațional, fie într-o convenție

ulterioară încheiată înainte de momentul în care intervine neexecutarea prestațiilor

datorate de debitor. Condițiile de fond ale clauzei penale sunt aceleași ca și ale

contractului principal la care se referă, ținându-se, însă, seama și de caracterul ei

accesoriu, de vreme ce validitatea obligației principale constituie o condiție esențială

pentru existența clauzei penale.

În condițiile pct. 2.6 din contract, pentru neachitarea împrumutului debitorul va

plăti o penalitate în mărime de 1% pe zi. În temeiul art. 624 alin. (1) Cod civil și în

baza clauzei contractuale prevăzute la pct. 2.6 al contractului de împrumut, a apărut

2

obligația de a achita penalitatea, în cazul neexecutării obligațiilor ce rezultă din

contract.

Textul clauzei contractuale conținute în pct. 2.6, confirmă aplicarea

prevederilor art. 712 alin. (1) Cod civil, conform cărora clauzele contractuale

standard sunt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe

care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea

contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sunt

parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu contează numărul

condițiilor și forma contractului.

În scopul protejării părții care acceptă clauze contractuale standard, legislatorul

a instituit norme speciale care reglementează problema clauzelor contractuale

standard (clauze contractuale generale). Raportând situația de fapt la prevederile art.

716 alin. (1), (2) Cod civil, a afirmat că, clauza contractuală prevăzută în pct. 2.6 al

contractului de împrumut nu este compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale

reglementărilor de la care derogă, la caz art. 624 alin. (1), 619 alin. (1) Cod civil.

Totodată, cu referire la mărimea penalității de 1% pe zi pentru fiecare zi de

întârziere, a opinat că, aceasta îl prejudiciază disproporționat, contrar principiilor

bunei-credințe.

Contrar prevederilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr.202 din 12 iulie 2013

privind contractele de credit pentru consumatori (în redacția în vigoare în perioada

de referința), O.M. „SEBO CREDIT” S.R.L. nu i-a furnizat informațiile necesare

care să îi permită să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată

cu privire la eventuala încheiere a unui contract de împrumut, cu cel puțin 15 zile

înainte de semnarea contractului, or, la materialele cauzei nu se regăsește nici un

înscris în acest sens. Astfel, clauzele sunt abuzive, prin faptul că împreună cu alte

prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului, un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Drept urmare, prima instanță

greșit a admis pretențiile reclamantului cu privire la încasarea penalității în mărime

de 1620 de lei. În context, hotărârea primei instanțe este pasibilă casării în această

parte, iar pretențiile urmează a fi respinse.

Totodată, având în vedere că pretențiile urmează a fi admise parțial, urmează a

fi compensate cheltuielile de judecată pentru plata taxei de stat în mărime de 63,99

de lei, proporțional pretențiilor admise, cu respingerea în rest a pretenției date.

Instanța de fond nu a constatat toate circumstanțele importante pentru

soluționarea corectă a litigiului.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, conform

scrisorii datate cu 05 aprilie 2022 (f.d.162) și a fost recepționată la 07 aprilie 2022,

conform avizului de recepție (f.d.164).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 14 octombrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 07 decembrie 2021, ceea ce denotă că recursul este declarat

în termen.

3

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 18 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

respinge recursul declarat de Alexandr Cerveni și va menține decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În virtutea alineatului doi al aceluiași articol, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat

în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

4

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că, în

data de 19 iunie 2017 între O.M. „SEBO CREDIT” S.R.L., în calitate de

împrumutător și Alexandr Cerveni, în calitate de împrumutat, a fost încheiat

contractul de împrumut nr. AG5494039 a sumei de 2700, 00 de lei, data scadentă 19

iulie 2017 (f.d.4-6).

În pct. 2.6 al contractului de împrumut a fost inserată clauza privind penalitatea

de întârziere pe zi, 1% (f.d.4).

Prin dispoziția de plată nr. 005244 din 19 iunie 2017, lui Alexandr Cerveni, i-

a fost eliberat suma 2700, 00 lei, în baza contractului de împrumut Nr. AG5494039

(f.d.10).

Conform contractului de cesiune nr. 2/190426 din 26 aprilie 2019, O.C.N.

„SEBO CREDIT” S.R.L., în calitate de cedent, a cesionat Î.M. „INCASO” S.R.L.,

în calitate de cesionar, dreptul de creanță împotriva debitorilor săi. În pct. 1.2 al

contractului de cesiune se profilează că, „cedentul va cesiona creanțe în faza

prejudiciară, judiciară și/sau de executare. Actele care vor confirma cesiunea sunt:

prezentul contract și anexele la el și actul de predare-primire a creanțelor care

reflectă sumele datorate și plățile efectuate la 31 martie 2019” (f.d.14-17). În anexa

la contractul dat se identifică și pârâtul cu suma de 2700 de lei (f.d.11-13).

La 08 august 2019, Î.M. „INCASO” S.R.L. a expediat o reclamație lui Alexandr

Cerveni, prin care ultimul este informat despre existența datoriei în mărime de

5900,00 de lei, care urmează a fi achitată în termen de 10 zile (f.d.8), fiind restituită

cu mențiunea „nereclamat” (f.d.9).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Alexandr Cerveni,

Î.M. „INCASO” S.R.L. a solicitat încasarea datoriei în mărime de 4320, 00 de lei,

precum a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500,00 de lei și a

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 270, 00 de lei (f.d.1-

3).

Aici urmează a fi precizat că datoria pretinsă de 4320,00 de lei include: costul

total al împrumutului restant în mărime de 2700,00 lei și penalitatea contractuală în

mărime de 1620,00 lei, adică 1% din suma datoriei restante pentru 100 de zile (f.d.1).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 22 martie 2021, a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Î.M. „INCASO” S.R.L. și a încasat

de la Alexandr Cerveni în beneficiul Î.M. „INCASO” S.R.L. suma de 4320 de lei cu

titlu de datorie totală în baza contractului de împrumut nr. AG5494039 din 19 iunie

2017, suma de 270 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru plata taxei de stat

și suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f.d.70, 81-83).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, instanța de apel, prin

decizia din 14 octombrie 2021, a respins ca fiind neîntemeiat apelul declarat de

Alexandr Cerveni și a menținut fără modificări hotărârea din 22 martie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central (f.d.124-131).

Colegiul notează că, din textul recursului se profilează că, recurentul, deși, a

solicitat casarea actului contestat, alegațiile acestuia vizează dezacordul cu soluția

instanței în partea încasării penalității, precum și că nu a fost exclusă din datorie

suma achitată în mărime de 567 de lei, corespunzător pretinzând micșorarea

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat.

Prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, Colegiul apreciază ca fiind

corectă soluția instanțelor ierarhic inferioare, prin ce se impune respingerea

5

recursului declarat cu menținerea actelor de dispoziție judecătorești ale instanțelor

ierarhic inferioare, din motivele ce succed.

Inițial Colegiul consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al părții recurentei, dar va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În dezvoltarea soluției sale, pentru debut, instanța de recurs consideră necesar

a evidenția că, instanțele ierarhic inferioare corect s-au pronunțat în favoarea

încasării sumei împrumutului de 2700, 00 de lei de la Alexandr Cerveni în beneficiul

Î.M. „INCASO” S.R.L.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare la data încheierii

contractului de împrumut, în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept

să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute.

Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

În virtutea art. 514 Cod civil, în aceeași redacție, obligațiile se nasc din contract,

fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile

legii.

Art. 572 alin. (1), (2) Cod civil statuează că, temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 867 alin. (1) Cod civil, în redacția în perioada de referință, prin

contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să

restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la

expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Având în vedere normele de drept material citate corelate cu circumstanțele

reliefate supra, în situația în care Alexandr Cerveni a beneficiat de un împrumut în

sumă de 2700, 00 de lei, conform contractului de împrumut Nr. AG5494039 din 19

iunie 2017 și și-a asumat obligația de a restitui suma acestuia, obligație ce nu s-a

executat, instanțele ierarhic inferioare întemeiat au decis încasarea sumei date. Or,

pct. 2.4 al contractului de împrumut indică data de 19 iulie 2017, ca fiind data finală

a plății sumei oferite cu împrumut.

Colegiul reține ca fiind justificată constatarea instanței de apel precum că nu a

fost probate argumentele lui Alexandr Cerveni precum că ar fi achitat 567 de lei din

suma împrumutului, precum și că ar urma să achite doar suma de 2133 de lei.

Instanța de apel apreciind dispozițiile de încasare în numerar nr.008214 din 19

iulie 2017 pentru suma de 189,00 de lei și nr. 009290 din 26 iulie 2017 pentru suma

de 189,00 de lei, prezentate de către Alexandr Cerveni, corect a punctat că, pentru

perioada de prelungire a fost prevăzut un comision de gestiune. Astfel, în sensul pct.

2.11 al contractului de împrumut „perioada de prelungire și comisionul de gestiune

la prelungire”, pentru perioada de 7 zile a fost prevăzut un comision de gestiune la

prelungire de 189,00 de lei, pentru 14 zile-324,00 de lei și pentru 30 zile-513,00 lei

(f.d.4), iar dispozițiile de încasare în numerar menționate confirmă doar faptul

achitării comisionului de gestiune la prelungire, dar nu și a datoriei la împrumut.

Drept urmare, Colegiul reține ca fiind întemeiată concluzia instanțelor ierarhic

inferioare în partea încasării de la Alexandr Cerveni în beneficiul Î.M. „INCASO”

6

S.R.L a sumei de 2700,00 de lei cu titlu de datorie (împrumut) în baza contractului

de împrumut nr. AG5494039 din 19 iunie 2017.

Or, înscrisuri care să ateste faptul achitării sumei date sau o parte a acesteia, de

către Alexandr Cerveni nu au fost prezentate, având în vedere că fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel, obligație ce rezultă din art.118 alin.(1)

Cod de procedură civilă.

În ceea ce vizează încasarea de la Alexandr Cerveni în beneficiul Î.M.

„INCASO” S.R.L a sumei de 1620 de lei cu titlu de penalitate conform pct. 2.6 al

contractului de împrumut, Colegiul va menține și în această parte decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe.

La caz, reclamantul a pretins încasarea de la pârât a sumei de 1620 de lei cu

titlu de penalitate ce ar constitui 1% din suma datoriei restante calculate pentru 100

de zile.

Colegiul reiterează că, în pct. 2.6 al contractului de împrumut nr. AG5494039

din 19 iunie 2017 a fost inserată clauza privind penalitatea de întârziere pe zi,1%

(f.d.4).

Conform art. 602 alin.(1) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească

pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea

obligației nu-i este imputabilă.

Art. 624 alin. (1) Cod civil, în aceeași redacție, statuează că, clauza penală

(penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat

prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să

remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

În virtutea art. 625 alin. (1), (2) Cod civil, în aceeași redacție, clauza penală se

face în scris. Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea clauzei penale.

În context, instanța de apel a notat că, la caz, clauza penală a fost inserată în

contract, fiind convenită de părți la semnarea contractului.

Colegiul apreciază ca fiind irelevant argumentul recurentului precum că, O.M.

„SEBO CREDIT” S.R.L. nu i-a furnizat cu 15 zile înainte de semnarea contractului

informațiile necesare care să îi permită să compare mai multe oferte pentru a putea

lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de împrumut.

Or, anumite obiecții la acest capitol, de către recurent la semnarea contractului nu

au fost înaintate.

De altfel, pct. 5 al contractului de împrumut: „toate prevederile Secțiunii I

(Dispoziții Speciale) și Secțiunii II (Dispozițiile Generale), au fost negociate

individual, cu bună-credință de către împrumutat și împrumutător și reflectă în mod

corespunzător interesele împrumutatului”, precum și textul redactat inserat la

numele debitorului până la aplicarea semnăturii precum că „Semnând contractul,

declar că am examinat Dispozițiile Generale și Dispozițiile Speciale din prezentul

contract, care sunt clare și consimt fără rezerve la realizarea acestora”, denotă că,

recurentul a acceptat inclusiv clauza privind penalitatea identificată în pct.2.6 din

contract.

Subsecvent, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că clauzele

contractuale au fost convenite de părți la încheierea contractului și au confirmat

7

aceasta, semnând contractul, precum și că lui Alexandr Cerveni i-au fost explicate

clauzele contractului și ultimul semnând contractul a acceptat condițiile acestuia.

Colegiul relevă că, stabilirea penalității de întârziere în mărime de 1 % din suma

împrumutului neachitat, la caz, pretinsă pentru 100 de zile în sumă de 1620 de lei,

nu este contrară principiului bunei-credințe și nici nu poate fi apreciată ca fiind

disproprționată, în sensul pretins de recurent.

De altfel, prin disproporție ar urma să se creeze un dezechilibru semnificativ

între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei-credințe, însă, la caz nu este

identificat un astfel de dezechilibru. Or, instanța a luat în considerare obiectul

contractului în raport cu toate circumstanțele care au însoțit încheierea acestui

contract, precum și celelalte clauze ale acestuia și nu au fost identificate situații în

defavoarea pârâtului.

Mai mult, însuși recurentul a recunoscut faptul neachitării integrale a datoriei

contractate la data de 19 iunie 2017 în sumă de 2700 de lei, or, recurentul a pretins

doar achitarea sumei de 567 de lei din contul datoriei, însă această circumstanță nu

a fost confirmată.

La caz, Colegiul reiterează că, din prevederile contractului din 19 iunie 2017

rezultă că suma împrumutului de 2700 de lei acordată lui Alexandr Cerveni, a

devenit scadentă la data de 19 iulie 2017, conform pct. 2.4 din contract (f.d.4), însă

în împrejurările detaliate anterior, s-a stabilit că Alexandr Cerveni nu a restituit suma

împrumutului.

În context, prezintă relevanță faptul că obligația principală nu a fost executată

nici integral și nici parțial. Or, prin pretențiile formulate în prezenta cerere de

chemare în judecată, depusă la 31 octombrie 2019, a fost solicitată atât suma

împrumutului de 2700 de lei, contractat la 19 iunie 2017, cât și penalitatea de

întârziere în sumă de 1620 de lei (f.d.1-3).

Având în vedere circumstanțele enunțate, Colegiul apreciază ca fiind

nejustificată alegația recurentului de respingere a pretenției reclamantului cu privire

la încasarea penalității prin prisma prevederilor art. 716 alin. (1), (2) Cod civil.

Or, în sensul art. 716 alin. (1), (2) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01

martie 2019, o clauză contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază

disproporționat, contrar principiilor bunei-credințe, cealaltă parte a contractului. În

acest sens, se iau în considerare conținutul contractului, împrejurările în care clauza

este inserată în contract, interesele reciproce, alte împrejurări. Caracterul inechitabil

al clauzelor contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a)

nu este compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care

derogă; b) limitează drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura

contractului, de o manieră care periclitează scopul contractului; c) nu este clară.

La caz, pornind de la faptul că, clauza contractuală privind penalitatea este

formulată clar și precis, nu derogă de la principiile esențiale, nu este determinată

aplicabilitatea normei de drept invocate de recurent.

În contextul normei citate este evident că, în astfel de situații se ia în considerare

conținutul contractului, împrejurările în care clauza este inserată în contract,

interesele reciproce, precum și alte împrejurări, iar, la caz, conjunctura reliefată

anterior atestă că, recurentul a acceptat clauzele contractuale formulate, inclusiv

clauza inserată la pct. 2.6. din contract, fără a înainta obiecții. Deși, părțile nu se află

pe poziții de egalitate, nici în ce privește cunoștințele de specialitate, nici în ceea ce

8

privește puterea de negociere, însă, la caz, acest aspect nu poate servi ca temei de

respingere a pretenției de încasare a penalității, având în vedere caracterul clar al

acestei clauze, precum și faptul că în sarcina pârâtului nu a fost pusă o obligație

suplimentară, ce nu ar fi prevăzută de legislația națională.

Drept urmare, instanța de apel întemeiat a menținut soluția primei instanțe în

partea încasării sumei de 1620 de lei cu titlu de penalitate.

În conformitate cu art. 94 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului. Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a

cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul

revizuirii. Dacă, fără a trimite cauza spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau

pronunță o nouă hotărâre, instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător

repartizarea cheltuielilor de judecată.

În contextul normei citate, corespunzător urmează a fi menținută dispoziția

instanței ierarhic inferioare în partea menținerii hotărârii primei instanțe de încasare

a taxei de stat în cuantum de 270 de lei de la Alexandr Cerveni în beneficiul Î.M.

„INCASO” S.R.L. Or, anume în partea cheltuielilor de judecată privind taxa de stat

recurentul și-a exprimat dezacordul.

Deși, recurentul a solicitat casarea actului judecătoresc contestat, nu a adus

anumite argumente care ar exprima dezacordul acestuia cu hotărârea primei instanțe,

menținută prin decizia instanței de apel, în partea încasării cheltuielilor pentru

asistență juridică.

Alte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și se

axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele

ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de

drept material.

De asemenea, Colegiul notează că, în cadrul judecării cauzei, instanțele ierarhic

inferioare au creat participanților la proces condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6

CEDO.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat și va

menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Alexandr Cerveni.

Se menține decizia din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Comrat și hotărârea

din 22 martie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza civilă, la cererea

9

de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva lui Alexandr Cerveni cu privire la încasarea datoriei

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

10