3ra-1187/21 — actiune in obligare

3ra-1187/21 — actiune in obligare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1187/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

8 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Sveatoslav

Moldovan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea

emiterii unui act administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 octombrie 2020, Sveatoslav Moldovan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând:

- recunoașterea ilegalității refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale de

recalculare a pensiei;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite

diferența la pensie pentru perioada 01.04.2016-31.12.2016; 01.01.2017-

31.12.2017; 01.01.2018-01.12.2018; 01.12.2018-data emiterii hotărârii;

- încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

reclamantului a diferenței la pensie pentru perioada de la 01.04.2016-31.12.2016

în mărime de 46 760 lei; pentru perioada de la 01.01.2017-31.12.2017 – 106 560

lei; pentru perioada 01.01.2018-01.12.2018 – 121880 lei; pentru perioada de la

01.12.2018-01.10.2020 – 253 008 lei.

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze pensia

începând cu 1 octombrie 2020 în cuantum de 80% din salariu lunar al judecătorului

în exercițiu al Curții Supreme de Justiție, conform art. 32 din Legea nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în funcția de judecător

din anul 1992 până în anul 2020. De la 12 iunie 2003 până la 21 mai 2020, a activat

în funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, deținând gradul superior de

calificare al judecătorului.

1

De la 11 mai 2010, i s-a stabilit pensia pentru vechime în muncă în mărime de

80% din salariul lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție.

A menționat că asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată de art.32

Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Conform normei de drept citate, recalcularea pensiei judecătorului urmează să

aibă loc reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări.

Conform art. 4 alin. (4) lit. b) Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor (în vigoare până la 1 decembrie 2018),

salariul de funcție al Judecătorului Curții Supreme de Justiție a fost stabilit în

cuantum de 5,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în

muncă în funcția de judecător de peste 16 ani.

A afirmat reclamantul că a avut vechime în muncă în funcția de judecător de

peste 21 ani și i s-a stabilit salariul în mărime de 5,0 salarii medii pe economie.

Conform art.10, lit. c) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor, de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin conform art.4.

De la 1 aprilie 2016, salariul său de funcție era de 25 250 lei și pensia urma

să-i fie achitată în mărime de 20 200 lei, dar de fapt i s-a achitat numai în mărime

de 13 520 lei, diferența constituind 6 680 lei lunar, iar pe parcursul a 9 luni în sumă

de 46 760 lei.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1233 din 9 noiembrie

2016, s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru

anul 2017, în mărime de 5 600 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

În perioada de la 1 ianuarie 2017 până la 31 decembrie 2017, salariul său de

funcție a fost în cuantum de 28 000 lei, astfel încît, în opinia sa, pensia urma să-i

fie achitată în mărime de 22 400 lei, dar i-a fost achitată numai în mărime de 13

530 lei, diferența neachitată constituind suma de 8 880 lei lunar, iar pe tot anul

suma de 106 560 lei.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 17 ianuarie 2018, s-

a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2018, în mărime de 6 150 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

De la 1 ianuarie 2018 până la 1 decembrie 2018, salariul său de funcție a fost

în mărime de 30 750 lei și pensia urma să-i fie achitată în mărime de 24 600 lei

lunar, dar i s-a achitat numai în mărime de 13 520 lei lunar, diferența constituind

11 080 lei lunar sau 121 880 lei pentru toate aceste 11 luni.

Conform Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, de la 1 decembrie 2018 salariul său de funcție a fost

de 31 960 lei si pensia trebuia să-i fie achitată în mărime de 25 568 lei lunar, dar i

s-a achitat numai cîte 13 520 lei lunar, diferența fiind de 12 048 lei lunar, iar pentru

toată perioada diferența fiind de 265 056 lei.

Mărimea salariului său de funcție și stagiul de muncă în funcția de judecător

nu au fost contestate de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În contextul dat, consideră că urmează să-i fie recalculată și achitată diferența

la pensie pentru perioada de la 1 aprilie 2016 până la 31 decembrie 2016 în mărime

de 46 760 lei, pentru perioada de la 1 ianuarie 2017 până la 31 decembrie 2017 în

sumă de 106 560 lei, pentru perioada de la 1 ianuarie 2018 până la 1 decembrie

2

2018 în sumă de 121 880 lei și pentru perioada de la 1 decembrie 2018 până la 22

septembrie 2020 în sumă de 253 008 lei.

Prin cererea din 18 iunie 2020, a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale sectorul Centru mun. Chișinău recalcularea și achitarea diferenței de pensie

pe toată perioada, însă răspuns nu a primit.

Prin cererea prealabilă din 11 august 2020, a contestat refuzul Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru mun. Chișinău la Casa Națională

de Asigurări Sociale, însă până în prezent răspuns la cererea prealabilă de la Casa

Tațională de Asigurări Sociale nu a primit.

A considerat că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal, care

contravine jurisprudenței constante a CEDO și a instanțelor judecătorești naționale.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

acțiunea în contencios administrativ depusă de către Sveatoslav Moldovan

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea emiterii unui

act administrativ individual favorabil a fost admisă.

S-a anulat actul administrativ individual de respingere a solicitării, exprimat

prin inacțiune, la cererea lui Sveatoslav Moldovan din 22 iunie 2020 și respectiv

cererea prealabilă din 13 august 2020.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil prin care să dispună recalcularea și achitarea în beneficiul lui

Sveatoslav Moldovan a pensiei în cuantum de 80 % din salariul lunar al

judecătorului în exercițiu al Curții Supreme de Justiție, începând cu data de 01

aprilie 2016, cu achitarea diferenței restante începând cu data nominalizată.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil prin care să dispună recalcularea și achitarea în beneficiul lui

Sveatoslav Moldovan a pensiei în viitor conform prevederilor art. 32 alin. (1) din

Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 2 martie 2021, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Rîșcani) din 16 februarie 2021.

Prin decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

Casei Naționale de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe, având în vedere

că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, modificat prin Legea nr. 60 din 4 aprilie

2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (în vigoare de la 16

mai 2014), dar și dispozițiile Hotărârii nr. 9 din 30 martie 2004 a Curții

Constituționale pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22

și art. II-V din Legea nr. 358-XV din 31 iulie 2003 „Pentru modificarea și

completarea unor acte legislative”, conform cărora dreptul subiectiv constituit în

baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile

contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Raportând normele legale la circumstanțele faptice ale cauzei, instanța de

control judiciar s-a aliniat concluziei fondului, potrivit căreia, Casa Națională de

3

Asigurări Sociale a stabilit și achitat incorect și neîntemeiat pensia

reclamantului/intimat pentru perioada: 01 aprilie 2016 – prezent.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile părții apelante

precum că dreptul la recalcularea pensiei este rezervat doar judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului

de vârstă, în condițiile în care reclamantul/intimat a dobândit dreptul la pensie

anterior operării modificărilor și completărilor vizate supra, iar o lege ulterioară nu

poate diminua conținutul unui drept dobândit anterior. De altfel, o asemenea

abordare promovată de partea apelantă ar conduce la o discriminare nejustificată și

inadmisibilă.

La 19 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 22 octombrie

2021 a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului, a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în

cererea de apel, arătînd că instanțele judecătorești au interpretat în mod eronat

normele de drept material pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții

greșite și neîntemeiate pe cauza dată. Or, pornind de la prevederile legale pertinente

speței, recurenta nu constată un temei legal pentru admiterea acțiunii reclamantului.

Pentru aceste motive, solicită recurenta casarea integrală a deciziei din 13 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iulie 2021, fiind

notificată recurentei pe 29 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție anexat la dosar (f.d. 88). Astfel, recursul și motivarea acestuia depuse la

19 iulie 2021 și, respectiv, 22 octombrie 2021, sînt în termen.

La 5 noiembrie 2021, în adresa intimatului Sveatoslav Moldovan a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat

drepturile sale procedurale și nu a depus referință asupra recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

4

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

5

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6