3ra-913/21 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-913/21 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-913/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Xenofon Ulianovschi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Xenofon Ulianovschi a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

solicitând recunoașterea nefondată și ilegală a deciziei și refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. U2656/20 din 04 decembrie 2020, prin care s-a refuzat în

satisfacerea cererii prealabile, cu privire la obligarea recalculării pensiei și încasarea

diferenței la pensie, anularea integrală a deciziei și refuzului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. U-2656/20 din 04 decembrie 2020, prin care s-a refuzat în

satisfacerea cererii prealabile, cu privire la obligarea recalculării pensiei și la încasarea

diferenței la pensie, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale (Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Buiucani, mun. Chișinău) să recalculeze și să achite pensia pentru

vechimea în muncă, pentru perioada 01 aprilie 2015 până la 31 decembrie 2019 și

încasarea daunei morale de la directorul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul reclamantului în sumă de 60 000 de lei, 75% dintre care urmează a fi

transferați în contul unui azil de bătrâni.

În motivarea acțiunii Xenofon Ulianovschi a indicat, că a activat în funcția de

judecător din 06 aprilie 1986, judecător și vicepreședinte al Judecătoriei Tiraspol până

1

în luna noiembrie 1991, iar din luna noiembrie 1991 până la 04 august 1992 - judecător

în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Parlamentului nr. 1152 din 04 august 1992 a fost ales în funcția de

vicepreședinte al Tribunalului militar al or. Chișinău.

Conform decretului Președintelui Republicii Moldova din 04 octombrie 2006, a

fost numit, prin transfer, în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, iar prin

decretul Președintelui Republicii Moldova din 13 mai 2008 a fost numit în funcție de

vicepreședinte al Curții de Apel Chișinău.

Prin decretul Președintelui Republicii Moldova din 11 iulie 2012 a fost

reconfirmat, în funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Chișinău pentru un termen

de 4 ani, iar din anul 2016 până la 31 decembrie 2019 a activat în funcție de judecător

la Curtea de Apel Chișinău.

Reclamantul a menționat că, începând cu 02 noiembrie 2010, beneficiază de

pensie în baza Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului,

cuantumul pensiei fiind stabilit în mărime de 80 % din salariul de funcție al

judecătorului Curții de Apel.

Reclamantul a invocat că, asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată

prin Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, care sunt acte juridice speciale,

unitare și obligatorii. Respectiv, legile menționate supra nu prevăd reducerea

cuantumului pensiei stabilite judecătorilor, iar careva restricții în acest sens nu se

regăsesc nici în tratatele internaționale în domeniul dat, la care Republica Moldova este

parte.

Modul de calculare a pensiei unui judecător care beneficiază de acest drept a fost

reglementat de art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și art. 461 din Legea nr. nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, au fost

declarate neconstituționale prevederile art. 461 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, cât și art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului.

Prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, au fost abrogate art. 461 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii și art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului are următorul

cuprins, judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel

puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător,

are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55 % din salariul mediu

lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3 %, dar

în total nu mai mult de 80 % din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Reclamantul susține că, la 02 noiembrie 2010, avea stagiul de judecător mai mare

de 24 ani.

2

Articolul 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, statuează că pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul să facă diferență

între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Reclamantul consideră că, la adoptarea legii menționate supra, legislatorul s-a

ghidat de hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, prin care s-a

statuat, că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul

judecătorului, întru respectarea principiului respectării drepturilor dobândite anterior în

mod licit.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor, salariul de funcție al judecătorului din cadrul curții de apel se

stabilește în cuantum de: a) 4,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o

vechime în muncă în funcția de judecător de până la 15 ani; b) 4,3 salarii medii pe

economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de

peste 15 ani.

Reclamantul menționează că, are o vechime în muncă de judecător mai mare de

33 de ani.

Potrivit art. 10 din Legea enunțată supra, prevederile art. 4 se pun în aplicare

după cum urmează: a) de la 01 ianuarie 2014, salariile de funcție ale judecătorilor vor

fi plătite în cuantum de 80 % din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; b) de la 01

aprilie 2015, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90 % din

salariile de funcție prevăzute la articolul 4; c) de la 01 aprilie 2016, salariile de funcție

ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin conform articolului.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 04 decembrie 2014, a fost aprobat

cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2015 în mărime

de 4500 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație, iar prin hotărârea Guvernului

nr. 879 din 23 decembrie 2015 a fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2016, în mărime de 5050 lei, pentru utilizare în modul

stabilit de legislație.

Prin prisma prevederilor art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului,

pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări, coroborate cu alin. (3) art. 4 din Legea

nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, începând cu 01 aprilie

2016, pensia sa constituia 80 % din salariul de funcție al judecătorului în exercițiu, însă,

i s-a calculat și achitat lunar pensia în cuantum mai mic, adică în cel de până la 01

aprilie 2015, astfel în perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie 2019 pensia urma a fi

calculată și achitată în cuantum de 80 % din salariile de funcție prevăzute la art. 4 din

Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013.

Reclamantul consideră că, prevederile care se conțin în art. III din Legea nr. 60

din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit

cărora judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția

de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile art. 32 din Legea cu

3

privire la statutul judecătorului, care a fost modificat tot prin Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și care are următorul

cuprins, pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu.

Consemnează că, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative nu se referă la Legea cu privire la statutul

judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost modificată prin această

normă.

Reclamantul menționează că, diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum

și restricțiile la plata pensiilor stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege,

contravin art. art. 6, 16, 43, 47, 54 și art. 116 din Constituție, principiilor fundamentale

despre independența organelor judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a

Organizației Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie

1985, precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia

cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de nivelul ultimei

sale remunerări.

Reclamantul a mai indicat că, în scopul soluționării acestui litigiu pe cale

extrajudiciară, a adresat la 09 octombrie 2020 Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

sectorul Buiucani cerere de recalculare a pensiei, fiind în funcția de judecător si

vicepreședinte al Curții de Apel Chișinău pentru perioada anilor 2015 - 2019, anexând

toate documentele necesare, iar prin scrisoarea nr. 7418 din 18 noiembrie 2020, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Buiucani, i-a comunicat că nu a admis cererea

și a remis cererea după competență Casei Naționale de Asigurări Sociale.

La 25 noiembrie 2020, s-a adresat cu cerere prealabilă Casei Naționale de

Asigurări Sociale, iar la 07 decembrie 2019 a primit răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. U-2656/20 din 04 decembrie 2020, prin care i s-a refuzat în

satisfacerea cererii, fapt ce l-a determinat să adreseze în instanța de judecată.

Reclamantul consideră nefondată și ilegală decizia și refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. U-2656/20 din 04 decembrie 2020, prin care i s-a refuzat în

satisfacerea cererii cu privire la recalcularea și încasarea diferenței la pensie or, această

decizie a Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. U-2656/20 din 04 decembrie 2020,

prin care s-a refuzat în satisfacerea cererii cu privire la recalcularea și încasarea

diferenței la pensie, urmează a fi anulată integral, iar Casa Națională de Asigurări

Sociale să fie obligată să recalculeze și să achite pensia pentru vechimea în munca,

pentru perioada 01 aprilie 2014 până la 21 decembrie 2019, în corespundere cu art. 32

din Legea nr. 544 din 20 iunie 1995, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.

Prin încheierea protocolară din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, a fost admis renunțul lui Xenofon Ulianovschi la pretenția privind repararea

prejudiciului moral în cuantum de 60000 de lei (f.d.101 verso).

Prin hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Xenofon Ulianovschi împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea la recalcularea și achitarea pensiei.

4

A fost recunoscut ilegal refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, exprimat

în răspunsul nr. U-2656/20 din 04 decembrie 2020, privind satisfacerea cererii cu

privire la recalcularea și achitarea pensiei judecătorului în demisie Xenofon

Ulianovschi.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite

judecătorului în demisie Xenofon Ulianovschi, pensia pentru vechimea în muncă,

pentru perioada 01 aprilie 2015 până la 31 decembrie 2019.

La 02 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d.113), iar la 13 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat

motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată (f.d.117-120).

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 19

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, Xenofon Ulianovschi a

activat în funcția de judecător din 06 aprilie 1986, judecător și vicepreședinte al

Judecătoriei Tiraspol până în luna noiembrie 1991, iar din luna noiembrie 1991 până la

04 august 1992 a activat în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău. În cariera de magistrat prin hotărârea Parlamentului nr. 1152 din 04 august

1992, Xenofon Ulianovschi a fost ales în funcția de vicepreședinte al Tribunalului

militar al or. Chișinău. Potrivit decretului Președintelui Republicii Moldova din 04

octombrie 2006, Xenofon Ulianovschi a fost numit, prin transfer, în funcție de judecător

la Curtea de Apel Chișinău, iar prin decretul Președintelui Republicii Moldova din 13

mai 2008, Xenofon Ulianovschi a fost numit în funcția de vicepreședinte al Curții de

Apel Chișinău, prin decretul Președintelui Republicii Moldova din 11 iulie 2012 fiind

reconfirmat, în funcție de vicepreședinte al Curții de Apel Chișinău pentru un termen

de 4 ani.

Xenofon Ulianovschi începând din anul 2016 până la 31 decembrie 2019, a

activat în funcție de judecător în cadrul Curții de Apel Chișinău, astfel încât, începând

cu 02 noiembrie 2010, i-a fost stabilită pensie pentru vechime în muncă ca judecător,

calculată în mărime de 80% față de salariul funcției de judecător al Curții de Apel

Chișinău.

La 09 octombrie 2020, Xenofon Ulianovschi s-a adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale sectorul Buiucani cu cerere, solicitând recalcularea și achitarea

pensiei pentru vechimea în muncă, pentru perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie

2019, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, iar prin

scrisoarea nr. 7418 din 18 noiembrie 2020, Casa Teritorială de Asigurări Sociale

sectorul Buiucani, a comunicat reclamantului Xenofon Ulianovschi că a remis cererea

după competență Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Urmare a dezacordului reclamantului cu răspunsul oferit de Casa Națională de

Asigurări Sociale nr. U2656/20 din 04 decembrie 2020, prin care s-a fost refuzat în

recalcularea pensiei pentru perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie 2019, din lipsa de

temei, Xenofon Ulianovschi, la data de 23 noiembrie 2020 a înaintat cerere prealabilă,

5

solicitând Casei Naționale de Asigurări Sociale admiterea cererii depuse la 09

octombrie 2020, recalcularea și achitarea pensiei pentru vechimea în muncă, pentru

perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie 2019, ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu.

Instanța de apel a conchis că, Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat și

incorect a refuzat în recalcularea pensiei reclamantului, pentru perioada 01 aprilie 2015

– 31 decembrie 2019, ultimul fiind privat de dreptul dobândit anterior legal, prin

aplicarea obligatorie pentru judecători a principiului recalculării pensiei la majorarea

ordinară a salariului lunar al judecătorului în funcție. Mai mult, Xenofon Ulianovschi

întrunea în perioada vizată condițiile pentru recalcularea pensiei în corespundere cu

exigențele legale în vigoare la data stabilirii pensiei, ce acordau acesteia dreptul la

beneficierea de o pensie în cuantum de 80% din salariului judecătorului în exercițiu.

Instanța de apel a relevat că, Xenofon Ulianovschi a obținut un „bun” în sensul

art. 1 Protocol nr. 1 CEDO, adică „un drept”, înainte de adoptarea și intrarea în vigoare

a art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, drept ce nu poate fi anulat printr-o normă ulterioară. Or, este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului în procesul

adoptării unor legi noi. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai

față de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare,

fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

În acest sens, instanța de apel a punctat că, dreptul reclamantului cu aplicarea

principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului judecătorului în

exercițiu, fiind menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv

constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut, sub imperiul unei

legi posterioare, potrivit regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic

al dreptului anterior, îl poate suprima sau înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu

poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui. Legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor

art. 6 din Codul civil.

În circumstanțele constatate, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe cu referire la faptul că, recalcularea pensiei judecătorului

urmează să se efectueze reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, la caz,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva

limitări.

Instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile Casei Naționale de Asigurări

Sociale, precum că drepturile de pensionare a judecătorului sunt stipulate la art. III al

Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 și explicațiile Ministerului Justiției nr. 03/3250 din 03

aprilie 2015, deoarece normele respective nu produc efect retroactiv în raport cu dreptul

reclamantului, survenit anterior intrării în vigoare a normelor invocate de pârâtă, iar

opinia Ministerului Justiție nu poate fi reținută ca fiind temei de anulare a dreptului

dobândit de reclamant în contextul normelor citate mai sus și a concluziilor expuse ale

Curții Constituționale.

Respectiv, la acest segment instanța de apel a respins și alegațiile invocate în

cererea de apel, precum că, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr.

6

544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului, ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se

află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu

majorarea salariului, deoarece acestea contravin circumstanțelor de fapt și de drept

menționate mai sus.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca relevante și hotărârile Curții

Constituționale, care s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor categorii de

salariați, inclusiv și a judecătorilor.

La 24 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.164), Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei decizii noi (f.d.165-166).

La 11 august 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.174), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 (f.d.175-177).

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de apel,

recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că decizia contestată este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat legislația ce reglementează

litigiul.

Recurentul a indicat că de la 01 ianuarie 2014 cuantumul pensiei lui Xenofon

Ulianovschi a fost recalculat, ținîndu-se cont de majorarea salariului judecătorului în

exercițiu, care s-a efectuat conform Legii nr. 328/2013 cu privire la salarizarea

judecătorilor, luând în considerație vechimea în muncă ca judecător la momentul

stabilirii pensiei pentru vechime în muncă.

Referitor la pretențiile intimatului privind recalcularea pensiei și achitarea

diferenței pensiei, conform prevederilor art. 32 din Legea nr.544/1995, ținând cont de

salariul de funcție a judecătorului Curții de Apel, Casa Națională de Asigurări Sociale

menționează, că intimatul beneficiază de pensie pentru vechime în muncă ca judecător

în cadrul Curții de Apel.

A remarcat că, la 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a fost modificată și

completată Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995.

Astfel, la art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

A menționat că la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea nr.

03/3250 din 03 aprilie 2015, explicând că se recalculează pensiile stabilite până la data

de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014) judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de

vârstă. Pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014

judecătorilor care activează în continuare în funcție de judecător nu se mai supun

7

recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995.

Odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau

modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei

deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare

legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei

fiind rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Recurentul consideră că nu pot fi reținute alegațiile intimatului precum că art. III

al Legii nr. 60/2014, nu se atribuie la Legea nr.544/1995 or, la caz legislatorul s-a referit

concret anume la acest tip de funcționari de stat - judecători, activitatea cărora este

reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului. Respectiv, specificarea

concretă, prin lege a unor chestiuni ce ține de drepturile de pensionare a judecătorilor,

nu poate fi interpretat altfel decât prevede legislația în vigoare.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 09 iunie 2021.

La 06 august 2021, Casa Națională de asigurări Sociale a recepționat decizia

motivată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8003421967AS, anexat la

materialele dosarului (f.d.168).

La 24 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.164), Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la 11 august 2021, prin intermediul

poștei electronice (f.d.174), a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, astfel se atestă că

recursul a fost depus în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 08 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Xenofon Ulianovschi copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.179).

Prin referința depusă, Xenofon Ulianovschi a solicitat respingerea cererii de

recurs, cu menținerea hotărârilor judecătorești adoptate în prezenta cauză de instanțele

ierarhic inferioare (f.d.182-185).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

8

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

9

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

10