3ra-1169/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1169/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra- 1169 /21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani(jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vasile Cojocaru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ defavorabil,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2020, Vasile Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului

administrativ defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 14 iunie 2018, s-a adresat

către Oficiul teritorial Hîncești al Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

solicitarea de a-i fi stabilită și achitată pensia pentru vechime în muncă, conform

calculului nr.97 din 11 iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești.

Prin decizia nr.13/2018/26771 din 26 octombrie 2018 a Oficiului teritorial

Hîncești, i s-a refuzat stabilirea, calcularea și achitarea pensiei pentru vechime în

muncă, invocând că perioadele de la 08 martie 2008 – 05 martie 2013 și 08 martie

2014 – 19 aprilie 2018, de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și

deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de detenție provizorie, nu

pot fi raportate la prevederile pct. 8 al Hotărîrii Guvernului nr.78 din 21 februarie

1994.

Nefiind de acord cu decizia nr.13/2018/26771 din 26 octombrie 2018 a

Oficiului teritorial Hîncești, a contestat-o organului ierarhic superior, iar ulterior în

instanța de judecată.

Astfel, prin hotărârea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Cojocaru

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale. S-a anulat răspunsul nr. C-2558/18

din 07 decembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale și decizia

1

nr.13/2018/26771 din 26 octombrie 2018 a Oficiului teritorial Hîncești. S-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei de care

beneficia Vasile Cojocaru, luându-se în considerare calculul reflectat în certificatul

nr. 97 din 11 iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești și să achite diferența

începând cu data stabilirii pensiei.

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 18

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Iar, prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia din

27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea obligării Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a recalcula cuantumul pensiei de care beneficiază Vasile

Cojocaru, luându-se în considerare calculul reflectat în certificatul nr.97 din 11

iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești și de a-i achita diferența începând

cu data stabilirii pensiei, și s-a emis în această parte o nouă decizie. S-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i stabili și achita lui Vasile Cojocaru

pensia pentru vechime în muncă conform calculului din certificatul nr. 97 din 11

iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești, în temeiul prevederilor pct. 8 lit.

d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calcularea a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele afacerilor interne nr.1544 din 26.06.1993 și ordinul nr.96 din 20 martie

2018 al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea unor înlesniri

pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special

și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În rest, s-a menținut decizia

din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18 septembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

Însă, reprezentanții Oficiului teritorial Hîncești al Casei Naționale de

Asigurări Sociale se eschivează de la executarea actelor judecătorești, astfel

cauzându-i daune.

Reclamantul a explicat că a demisionat din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne cu dreptul de a primi pensie la 11 iunie 2018, însă în decizia nr.

13/2020/24945 din 19 mai 2020 al Oficiului teritorial Hîncești al Casei Naționale

de Asigurări Sociale s-a indicat, neîntemeiat, data concedierii ca fiind 25 februarie

2020, iar, data achitării pensiei începe de la 26 februarie 2020, data când s-a

pronunțat Curtea Supremă de Justiție asupra litigiului dintre Vasile Cojocaru

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la obligarea de a stabili

și achita pensia pentru vechime în muncă.

Nefiind de acord cu decizia nr.13/2020/14945 din 19 mai 2020 a Oficiului

teritorial Hîncești al Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 29 iunie 2020 a depus

o cerere prealabilă la președintele Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând

stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă începând cu 11 iunie 2018, data

eliberării din serviciu după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul,

calcularea și achitarea pensiei în mărime de 53% din suma pensiei cuvenite

2

conform calculului nr. 97 din 11 iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești al

Inspectoratului General de Poliție.

Reclamantul a indicat că prin răspunsul nr. C-1302/20 din 18 iulie 2020 al

Casei Naționale de Asigurări Sociale, cererea prealabilă a fost respinsă.

Vasile Cojocaru a menționat că, atât decizia nr.13/2020/24945 din 19 mai

2020 a Oficiului teritorial Hîncești, cât și răspunsul nr.C-1302/20 din 18 iulie 2020

al Casei Naționale de Asigurări Sociale sunt ilegale, fiindcă prin actele prezentate

denotă cu certitudine că data concedierii este 11 iunie 2018, dar nu 26 februarie

2020 cum se indică în actele contestate.

Reclamantul a afirmat că în perioada 16 mai 2001 – 11 noiembrie 2002, și-a

satisfăcut serviciul militar în termen, iar la 17 mai 2004, în baza ordinului din

aceeași dată, a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, unde a activat

până la data de 08 iunie 2018, când raportul său de serviciu a încetat în baza

ordinului din 08 iunie 2018, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, și anume în legătură cu acumularea vechimii în

muncă ce permite dreptul la pensie.

A specificat că vechimea sa în muncă este de 24 ani, 7 luni și 29 de zile, cu

înlesniri.

Respectiv, cererea cu privire la stabilirea și achitarea pensiei, împreună cu

toate actele necesare a fost depusă la data de 14 iunie 2018 sub nr.13/2018/1220,

însă prin decizia nr.13/2018/2677, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat

în stabilirea și achitarea pensiei.

A evidențiat că din cauza indicării eronate a datei depunerii cererii cu privire

la stabilirea și achitarea pensiei (25 februarie 2020) greșit a fost calculată vechimea

în serviciu necesară pentru stabilirea pensiei prevăzută conform art.13 lit. a) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie1993, fiind indicat un stagiu de cotizare necesar de 24

ani 6 luni, pe când, la data concedierii lui Vasile Cojocaru, de 08 iunie 2018, stagiu

necesar de cotizare era prevăzut de 23 ani, 6 luni, iar el la acea dată a activat cu un

an complet de vechime în serviciu, peste vechimea stabilită.

Reclamantul a punctat că Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată

să-i stabilească o pensie în mărime de 3240 lei 11 bani, începând cu data de 11

iunie 2018. Iar în temeiul art. 64 din Legea nr.1554 din 23 iunie 1993, pensia

stabilită la data de 11 iunie 2018 urma să fie indexată anual, în mărime integrală, la

1 aprilie, pentru anii 2019 și 2020.

Aici, reclamantul a precizat că nu este valid argumentul Casei Naționale de

Asigurări Sociale precum că stabilirea pensiei urmează a fi efectuată din data

pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție, adică din 26 februarie 2020, or prin

actele prezentate se atestă că dreptul de a primi pensie a apărut la 11 iunie 2018,

data când a fost concediat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

A susținut că dreptul său la majorarea pensiei este garantat atât de art. 47 alin.

(2) din Constituție, cât și de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Reclamantul a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului nr. C- 1302/20 din

18 iulie 2020 al Casei Naționale de Asigurări Sociale privind stabilirea pensie lui

Cojocaru Vasile începând cu 11 iunie 2018, anularea parțială a deciziei

nr.13/2020/24945 din 19 mai 2020 a Oficiului teritorial al Casei Naționale de

3

Asigurări Sociale, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i stabilească

pensie pentru vechime în muncă începând cu 11 iunie 2018 conform calculului nr.

97 din 11 iunie 2018 al Inspectoratului de Poliție Hîncești al Inspectoratului

General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne și încasarea de la Casa

Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Vasile Cojocaru cheltuieli pentru

asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial acțiunea înaintată de Vasile Cojocaru împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii

actului administrativ.

La 09 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului declarat, casarea

hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele

reclamantului să fie respinse, ca neîntemeiate (f.d. 81-83).

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din

26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 16 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, care

ulterior la 17 august 2021 a fost completată cu motivare, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei hotărâri noi privind respingerea cererii de chemare în judecată ( f. d.

156-157, 161-165).

În motivarea cererii de recurs, recurenta și-a manifestat dezacordul cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe considerându-le neîntemeiate,

deoarece prin decizia din 26 februarie 2020 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție nu indică expres data

stabilirii pensiei. Astfel, pensia a fost stabilită din data de 26 februarie 2020,

(survenirii circumstanțelor noi, din momentul constatării de către instanța ierarhic

superioară a dreptului la stabilirea pensiei solicitate) data pronunțării deciziei

Curții Supreme de Justiție, care este una executorie și irevocabilă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iulie 2021, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei nu există. Decizia motivată din 14

iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Casei Naționale de Asigurări

Sociale la 10 august 2021, fapt confirmat prin avizul poștal (f.d. 158).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul nemotivat la 16 iulie 2021, iar recursul

4

motivat la 17 august 2021, prin intermediul poștei electronice, în termenul prevăzut

de art. 245 din Codul administrativ.

La 02 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului

Vasile Cojocaru a fost expediată copia recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă

intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință la

recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

5

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6