2ra-1403/21 — obligarea achitării contributiilor sociale neachitate si prezentării declaratiei persoanei asigurate, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1403/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Vasile Batugov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile

Batugov împotriva Societății cu răspundere limitată „NVST”, intervenient accesoriu

Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la obligarea achitării contribuțiilor

sociale neachitate și prezentării declarației persoanei asigurate și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Vasile Batugov și a fost menținută hotărârea din 11

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 28 septembrie 2020 Vasile Batugov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „NVST”, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale

cu privire la obligarea achitării contribuțiilor de asigurări sociale neachitate și

prezentării declarației persoanei asigurate și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în funcția de șofer la

SRL „NVST”, fiind angajat în baza ordinului nr. 27-c din 27 mai 2000 până la 13

ianuarie 2003, iar din 13 ianuarie 2003 a fost angajat în baza ordinului nr. 4 până la

05 octombrie 2005, când a demisionat din proprie inițiativă.

A menționat că, activitatea sa în funcția de șofer la SRL „NVST” se confirmă

și prin înscrisurile efectuate în carnetul de muncă de către factorii de decizie ai SRL

„NVST”.

A susținut că, deoarece a ajuns la vârsta de pensionare, a depus actele la Casa

Națională de Asigurări Sociale, iar în urma verificării, Casa Națională de Asigurări

Sociale a stabilit că, de către angajatorul SRL „NVST” nu au fost achitate

contribuțiile asigurărilor sociale și nu a fost prezentată declarația persoanei asigurate

1

pentru perioada 27 mai 2000 - 13 ianuarie 2003, motive din care la moment mărimea

pensiei este mai mică.

A afirmat că, la nenumăratele adresări către SRL „NVST”, ultima a refuzat să

recunoască faptul că, el a activat la SRL „NVST” în perioada enunțată și a refuzat

să achite contribuțiile asigurărilor sociale pentru această perioadă.

A specificat că, a depus o plângere la Procuratura mun. Chișinău, oficiul

Buiucani, care a fost redirecționată pentru examinare, conform competenței,

Inspectoratului de poliție Buiucani.

A notat că, la 13 mai 2019, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Buiucani a acceptat propunerea ofițerului de urmărire penală și a refuzat prin

ordonanță de a începe urmărirea penală din motiv că, fapta factorilor de decizie ai

SRL „NVST” nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 244 din Codul

penal.

A relevat că, în cadrul verificărilor efectuate, în acțiunile factorilor de decizie

ai SRL „NVST” s-a constatat prezența elementelor contravenției prevăzute de

art.41/2 din Codul contravențional (în redacția anului 1985) și, anume, încălcarea

termenului stabilit de plată a salariilor, pensiilor, burselor și a altor plăți cu caracter

permanent, stabilite prin legislație, însă nu a fost dispusă pornirea procesului

contravențional din motiv că, a expirat termenul de prescripție de tragere la

răspundere contravențională, decizie ce nu a fost contestată de către pârât.

A declarat că, conform răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.B-

1533/20 din 11 august 2020, SRL „NVST” nu a reflectat activitatea sa în perioada

27 mai 2000 - 13 ianuarie 2003.

A solicitat obligarea pârâtului de a-i achita contribuțiile de asigurări sociale

neachitate pentru perioada 27 mai 2000 - 13 ianuarie 2003, obligarea pârâtului de a

prezinta Casei Naționale de Asigurări Sociale declarația persoanei asigurate (REV -

5) pentru perioada 27 mai 2000 - 13 ianuarie 2003 și repararea prejudiciului moral

în sumă de 1000000 de lei.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Vasile Batugov ca neîntemeiată.

La 04 martie 2021, Vasile Batugov a declarat apel nemotivat, iar la 21 aprilie

2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Vasile Batugov și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, în speță, este cert stabilit că, Vasile Batugov a

fost angajat în cadrul SRL „NVST” în perioada 13 ianuarie 2003 - 05 octombrie

2005, pentru care angajatorul SRL „NVST” a calculat, a reținut și a virat către Casa

Națională de Asigurări Sociale contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatul

Vasile Batugov, însă nu a fost dovedit faptul că, în perioada 27 mai 2000 - 12

ianuarie 2003 a fost angajat în cadrul SRL „NVST”.

Cu referire la rectificarea înscrierii din carnetul de muncă, prin care la 20

decembrie 2005 s-a indicat că, Vasile Batugov a fost angajat în funcția de șofer la

SRL „NVST” începând cu 27 mai 2000, în baza ordinului 27-c din 27 mai 2000,

2

instanța de apel a menționat că, acestea nu pot fi reținute, or, sunt în contradicție cu

ordinul cu privire la angajare nr. 085C din 07 mai 2001, cu extrasul din contul lui

Vasile Batugov de la Casa Națională de Asigurări Sociale și ordinul cu privire la

eliberarea din funcție nr. 209c din 31 octombrie 2001, ce atestă că, în perioada 07

mai 2001-01 noiembrie 2001, apelantul a activat în funcția de conducător-auto în

baza contractului individual de muncă nr. 392 în cadrul SRL „ASOIO”.

Totodată, cu referire la actele emise de către organul de urmărire penală pe

marginea sesizării lui Vasile Batugov în privința acțiunilor factorilor de decizie ai

SRL „NVST”, instanța de apel a relevat că, acestea nu confirmă faptul că, apelantul

a activat la SRL „NVST” în perioada 27 mai 2000 - 12 ianuarie 2003.

La 02 august 2021 Vasile Batugov a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece la emiterea acesteia, nu s-a luat în considerare și nu s-a făcut

o analiză a probelor prezentate de către el în instanța de judecată întru confirmarea

pretențiilor sale.

A menționat că, instanța de apel nu a luat în considerare înscrierile efectuate

în carnetul său de muncă, înscrieri care au fost efectuate de către factorii de decizie

ai SRL „NVST” și care confirmă că, în perioada 27 mai 2000 – 13 ianuarie 2003 el

a activat în cadrul societății enunțate.

A susținut că, instanța de apel nu a argumentat din ce considerente această

probă nu confirmă afirmațiile sale, iar intimatul nu a putut să combată printr-o probă

că, aceste înscrieri din carnetul de muncă nu sunt veridice.

A afirmat că, instanța de apel a dat o apreciere critică înscrierilor respective,

or, aceste înscrieri au fost efectuate de către factorii de decizie ai SRL „NVST”, iar

până la moment nu există o decizie a organelor de drept, care ar fi constatat că,

înscrierile din carnetul de muncă sunt false.

A considerat că, instanța de judecată era obligată să identifice și să citeze în

instanța de judecată persoana, care a efectuat înscrierile în carnetul său de muncă,

pentru ca aceasta să explice de ce a efectuat aceste înscrisuri și în baza căror acte.

Prin referința depusă la 16 septembrie 2021 SRL „NVST” a solicitat

respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 12 iulie 2021 (f. d. 171).

Astfel, recursul declarat la 02 august 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

3

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Vasile Batugov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Vasile Batugov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Vasile Batugov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Vasile Batugov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5