2rac-257/21 — încsarea sumei, nulitatea clauzelor contractuale, compensarea cheltuielilor de judecată

2rac-257/21 — încsarea sumei, nulitatea clauzelor contractuale, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-257/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de SRL „Maronini Distribution” (anterior SRL

„Expres-Cafe”),

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Expres-Cafe”

împotriva SRL „Magic Food” cu privire la încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

și acțiunea reconvențională depusă de SRL „Magic Food” împotriva SRL

„Expres-Cafe” cu privire la constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 noiembrie 2018, SRL „Expres-Cafe”, în prezent SRL „Maronini

Distribution”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Magic Food”

cu privire la compensarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în temeiul contractelor de livrare de mărfuri

nr. 30/2015 din 19 iunie 2015, nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr. 42/2017 din

05 iulie 2017, încheiate între SRL „Expres-Cafe”, în calitate de vânzător și SRL

„Magic Food” în calitate de cumpărător, vânzătorul s-a obligat să livreze

cumpărătorului marfă, iar cumpărătorul s-a obligat să o recepționeze și să plătească

costul acesteia.

A mai specificat că, în condițiile stipulate în anexele la contractele menționate,

SRL „Expres-Cafe” i-a pus la dispoziția SRL „Magic Food”, trei unități de aparate

de preparat cafea, în scopul folosirii pentru desfășurarea activității comerciale, pe un

termen de 3 ani, și anume: aparatul de preparat cafea „ECM Veronica Plus” în

temeiul contractului de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016 și

1

aparatul de preparat cafea „Gaia E2S DC PD S/A HO” în temeiul contractului de

livrare de mărfuri nr. 42/2017 din 05 iulie 2017.

Reclamanta a invocat că, SRL „Magic Food” și-a asumat obligația să nu

încheie, pe durata contractelor menționate, alte contracte cu companii concurente

având ca obiect livrarea de mărfuri identice și/sau similare, precum și să folosească

aparatele de cafea numai pentru comercializarea mărfii SRL „Expres-Cafe”.

A mai notat reclamanta că, a fost constatat că, SRL „Magic Food” în mod

intenționat, contrar obligațiilor contractuale, a utilizat mărfuri identice și/sau

similare, livrate de alți furnizori, în scop de comercializare prin intermediul

aparatelor de cafea puse la dispoziție de către SRL „Expres-Cafe”, exclusiv pentru

comercializarea mărfii livrate de către aceasta.

Astfel, reclamanta a specificat că, SRL „Magic Food” a fost informată și

atenționată despre faptele constatate, prin pretențiile din 27 decembrie 2017 și 12

ianuarie 2018, iar ulterior, printr-o notificare, SRL „Magic Food”, a declarat

rezilierea contractelor de livrare de mărfuri nr. 30/2015 din 19 iunie 2015, nr.

71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr. 42/2017 din 05 iulie 2017, începând cu data

de 12 ianuarie 2018, invocând temei nerentabilitatea conlucrării cu SRL „Expres-

Cafe”.

A mai notat că, conform pct. 6.6 din contractele de livrare de mărfuri nr.

71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr. 42/2017 din 05 iulie 2017, în cazul rezilierii

anticipate a contractului la inițiativa cumpărătorului, precum și în orice caz de

încetare de fapt sau de drept de către cumpărător a contractului, fără culpa

vânzătorului, cumpărătorul va compensa vânzătorului costul folosinței

utilajelor/echipamentelor primite în corespundere cu prevederile pct. 1.3 al

contractului, reieșind din calculul 125 lei per zi de folosință.

Reieșind din evaluările efectuate de SRL „Expres-Cafe”, pentru rezilierea

contractului de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016, (pentru 190 de

zile de folosință a utilajului/echipamentului) i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de

23 750 lei, iar pentru rezilierea contractului de livrare de mărfuri nr. 42/2017 din 05

iulie 2017, (pentru 428 de zile de folosință a utilajului/echipamentului) i-a fost

cauzat un prejudiciu în sumă de 53 500 de lei.

SRL „Expres-Cafe” a solicitat compensarea prejudiciului material estimat la

suma de 77 250 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării pricinii, în ședința de judecată din 24 iulie 2019 (f.d.

82-84), avocatul Natalia Vladimirov, a depus în interesele SRL „Magic Food”

acțiunea reconvențională împotriva SRL „Expres-Cafe” privind constatarea nulității

absolute a unor clauze contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale, avocatul Natalia Vladimirov, a

menționat că, a fost denaturată esența contractelor nr. 30/2015 din 19 iunie 2015, nr.

71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr. 42/2017 din 05 iulie 2017, încheiate între SRL

„Expres-Cafe” în calitate de vânzător și SRL „Magic Food” în calitate de

cumpărător, Or, SRL „Magic Food” a fost indusă în eroare în ceea ce privește

calificarea corectă a raporturilor juridice contractuale având în vedere faptul că, nu

a fost încheiat un contract de comodat ca un act juridic separat, iar părțile sunt numite

vânzător și cumpărător.

Totodată, a menționat că, punctele 2.2.6 și 2.2.7 din contractul nr. 42/2017 din

05 iulie 2017 încalcă principiul libertății contractuale, conform căruia, părțile sunt

2

libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele

impuse de Lege, de ordinea publică și de bunele moravuri, iar clauzele respective nu

sunt caracteristice contractului de vânzare-cumpărare clasic și îl limitează pe pârât

în acțiuni, iar reclamantului nu i-a revenit aceeași obligație (de a nu încheia

asemenea contracte cu alți agenți economici), introducând aceste clauze cu rea-

credință, care urmează a fi lovite de nulitate absolută.

A mai invocat că, nu a fost prezentată nici o probă, în sensul art. 118 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, care ar demonstra faptul că, contrar prevederilor și

obligațiilor contractuale asumate, SRL „Magic Food” în mod intenționat a utilizat

mărfuri identice și/sau similare, livrate de alți furnizori, în scop de comercializare

prin intermediul aparatelor de cafea puse la dispoziție de către SRL „Expres-Cafe”

pentru comercializarea mărfii livrate de către aceasta.

Totodată a specificat că, reclamația din 27 aprilie 2018 nu conține un calcul

detaliat al sumelor pretinse și nu este indicată perioada pentru care se pretinde, iar

pct. 6.6 din contractele de livrare de mărfuri reprezintă o clauză penală ascunsă,

introdusă cu rea-credință de reclamant și nu este clar dacă sumele solicitate

reprezintă prejudiciul suportat sau o taxă pentru folosința utilajului pus la dispoziția

SRL „Magic Food”, în timp ce sumele solicitate depășesc însăși costul utilajului.

Suplimentar avocatul Natalia Vladimirov, a menționat că, având în vedere

poziția reprezentantului SRL „Expres-Cafe”, avocatului Valeriu Bîrcă, și anume că:

sumele solicitate de la SRL „Magic Food” sunt taxa pentru folosința aparatelor de

preparat cafea, avocatul Natalia Vladimirov, consideră că sumele solicitate

reprezintă taxa pentru uzura normală a aparatelor de preparat cafea, care urmează a

fi calculate în modul stabilit de Hotărârea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007

pentru aprobarea Regulamentului privind evidența și calcularea amortizării

mijloacelor fixe în scopuri fiscale.

A solicitat reprezentantul SRL „Magic Food”, avocatul Natalia Vladimirov,

constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale nr. 2.2.6, 2.2.7 și 6.6 din

contractul de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016, constatarea

nulității absolute a clauzelor contractuale nr. 2.2.6, 2.2.7 și 6.6 din contractul de

livrare de mărfuri nr. 42/2017 din 05 iulie 2017 și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Expres-

Cafe” împotriva SRL „Magic Food” cu privire încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată. A fost dispusă încasarea de la SRL „Magic Food” în

beneficiul SRL „Expres-Cafe”, suma de 77 250 de lei cu titlu de cost al folosinței

utilajului/echipamentului primit, și anume: a aparatului de preparat cafea „ECM

Veronica Plus” în temeiul contractului de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09

noiembrie 2016, pentru perioada 10 noiembrie 2016- 11 ianuarie 2018 (428 de zile

a câte 125 de lei pe zi); și a aparatului de preparat cafea „Gaia E2S DC PD S/A HO”

în temeiul contractului de livrare de mărfuri nr. 42/2017 din 05 iulie 2017, pentru

perioada 06 iulie 2017- 11 ianuarie 2018 (190 de zile a câte 125 de lei pe zi); precum

și suma de 2 318 (două mii trei sute optsprezece) lei cu titlu de taxă de stat, iar în

total suma de 79 568 (șaptezeci și nouă mii cinci sute șaizeci și opt) lei.

În rest, pretenția din acțiune în partea compensării cheltuielilor de judecată sub

formă de cheltuieli de judecare a pricinii suportate pentru întocmirea actului de

3

constatare a faptelor și stărilor de fapt în sumă de 250 lei, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Acțiunea reconvențională depusă de SRL „Magic Food” a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe la 03 decembrie 2020, avocatul

Vladimirov Natalia în interesele „Magic Food” SRL a depus cerere de apel,

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 noiembrie 2020.

Prin decizia din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

de SRL „Magic Food”, reprezentată de avocatul Vladimirov Natalia. S-a casat

integral hotărârea din 04 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Expres-Cafe”

împotriva SRL „Magic Food” cu privire la încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată, și, acțiunea reconvențională depusă de SRL „Magic Food”

împotriva SRL „Expres-Cafe” cu privire la constatarea nulității absolute a unor

clauze contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată, și s-a emis o nouă

hotărâre prin care: S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

inițială depusă de SRL „Expres-Cafe” împotriva SRL „Magic Food” privind

recuperarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a

admis acțiunea reconvențională înaintată de avocatul Vladimirov Natalia în

interesele SRL „Magic Food” împotriva SRL „Expres-Cafe” privind constatarea

nulității absolute a unor clauze contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a declarat nulitatea absolută a clauzelor contractuale nr. 2.2.6., 227 și 6.6 din

contractul de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016 și a clauzelor

contractuale nr. 2.2.6, 2.2.7 și 6.6 din contractul de livrare de mărfuri nr. 42/2017

din 05 iulie 2017. S-a încasat în beneficiul SRL „Magic Food” din contul SRL

„Expres-Cafe” cheltuielile de judecată: suma de 270 de lei - taxa de stat achitată în

prima instanță, suma de 2000 de lei - cheltuieli de asistență juridică în prima instanță,

suma de 1738,50 de lei - taxa de stat achitată în instanța de apel.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că, în temeiul contractului nr. 30/2015

de livrare mărfuri din 19 iunie 2015, contractului nr. 71/2016 de livrare mărfuri din

09 noiembrie 2016 și contractului nr.42/2017 de livrare mărfuri din 05 iulie 2017,

încheiate între SRL „Expres-Cafe” (vânzător) și SRL „Magic Food” (cumpărător),

vânzătorul s-a obligat să livreze cumpărătorului mărfurile indicate în specificații la

locurile indicate de cumpărător, iar cumpărătorul s-a obligat să recepționeze marfa

și să achite costul acesteia.

Prin prisma art. 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514, 572, 666 alin (2), 667 alin. (1),

668 alin. (1), 753 Cod civil (în redacția de până la republicare), Colegiul a reliefat

că, între părțile litigante au fost încheiate de fapt trei contracte de vânzare-

cumpărare: nr. 30/2015 din 19 iunie 2015, nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr.

42/2017 din 05 iulie 2017, respectiv. Or, potrivit pct. 1.1 în toate 3 contracte se indică

expres „Conform prezentului contract, vânzătorul se obligă să livreze

cumpărătorului mărfuri (în continuare - marfa), iar cumpărătorul se obligă să

recepționeze marfa și să achite costul acesteia”, ceea ce de fapt reprezintă un raport

de vânzare - cumpărare clasic.

La fel, instanța de apel a reținut că, deși reclamantul/intimat a invocat în

acțiunea sa că conform anexelor la contractele sus menționate, precum și din

conținutul pct. 1.3 au fost transmise și puse la dispoziția SRL „Magic Food” în bază

4

de comodat utilaje/echipamente aferente comercializării mărfii consumatorilor

finali, după cum urmează: aparat de preparat cafea ECM Veronica Plus, anul

producerii 2011, cu valoarea de bilanț 25 320 lei; aparat de preparat cafea Gaia E2S

DC PD S/A HO, SN: 13617862, cu valoarea de bilanț 32069,50 lei lei; aparat de

preparat cafea ECM Veronica Plus. 20060200494, cu valoarea de bilanț 26 688 de

lei, în scopul folosirii pentru desfășurarea activității comerciale pe un termen de trei

ani. Instanța de apel, nu constată natura juridică a raporturilor civile, ca fiind de

comodat.

La caz, instanța de apel a reținut că, părțile au indicat la pct. 6.6 din contractele

de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016 și nr. 42/2017 din 05 iulie

2017, că în cazul rezilierii anticipate a contractului la inițiativa cumpărătorului,

precum și în orice caz de încetare de fapt sau de drept de către cumpărător a

contractului, fără culpa vânzătorului, cumpărătorul va compensa vânzătorului costul

folosinței utilajelor/echipamentelor primite în corespundere cu prevederile pct. 1.3

al contractului, reieșind din calculul 125 de lei/zi de folosință.

Prin urmare, instanța de fond greșit a concluzionat cu privire la temeinicia

pretenției de încasare a sumei de 77 250 de lei, motivând că părțile au convenit prin

clauze contractuale, la negocierea cărora nu au fost invocate dezacorduri sau

pretenții, această sumă reprezentând efectele condițiilor impuse prin clauzele

respective și acceptate de părți, materializându-se în costul folosinței

utilajelor/echipamentelor primite ca și efect al rezilierii anticipate urmare a

notificării rezilierii contractelor de livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie

2016 și nr. 42/2017 din 05 iulie 2017 de către SRL „Magic Food”. Or, părțile nu au

încheiat contracte de comodat, ci de vânzare-cumpărare, iar reclamantul/intimat nu

pretinde și nu solicită încasarea costului echipamentului/mărfii livrate, ci a unui

pretins prejudiciu cauzat, în lipsa unui temei legal.

La fel, Colegiul a considerat întemeiate argumentele invocate în apel precum

că clauzele 2.2.6 și 2.2.7 nu sunt caracteristice contractului de vânzare - cumpărare

clasic, aceste clauze putând fi parte a unui contract de vânzare - cumpărare exclusiv

sau să constituie obiectul contractelor sus numite, dar nicidecum nu puteau obliga

pârâtul/apelant, deoarece îl limitează în acțiuni, mai mult ca atât,

reclamantului/intimatului nu i-a revenit aceiași obligație de a nu încheia asemenea

contracte cu alți agenți economici, introducând cu rea-credință aceste clauze.

Or, apelantul/pârât avea convingerea că încheie contracte de vânzare-

cumpărare, iar prin clauzele ce se referă la contractele de comodat, acesta a fost dus

în eroare, iar clauzele supra-enunțate contravin bunei-credințe și încalcă principiul

libertății contractuale, temei ce servește declararea nulității clauzelor respective.

Astfel, instanța de apel a considerat acțiunea reconvențională înaintată de

avocatul Vladimirov Natalia în interesele „Magic Food” SRL privind constatarea

nulității absolute a clauzelor contractuale nr. 2.2.6, 2.2.7 și 6.6 din contractul de

livrare de mărfuri nr. 71/2016 din 09 noiembrie 2016, constatarea nulității absolute

a clauzelor contractuale nr. 2.2.6, 2.2.7 și 6.6 din contractul de livrare de mărfuri nr.

42/2017 din 05 iulie 2017, ca fiind întemeiată și pasibilă de a fi admisă integral.

La 15 septembrie 2021, SRL „Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-

Cafe”), a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe și compensarea cheltuielilor de judecată.

5

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a dat o apreciere eronată

materialului probator, precum și a aplicat eronat legea, iar ca consecință a emis o

decizie neîntemeiată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a înceta

procedura de recurs din considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 4451 Codul de procedură civilă, instanța de

recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea

procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității

recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art.434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

La caz, prin prisma normei enunțate, se constată că recursul depus de către SRL

„Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”) împotriva deciziei din 27 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost depus la data de 15 septembrie 2021, prin

urmare cu depășirea termenului de 2 luni, care este unul de decădere și nu poate fi

restabilit.

Instanța de recurs relevă că motivul invocat de către recurenta SRL „Maronini

Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”) în justificarea depunerii recursului

menționat în interiorul termenului prevăzut de lege, nu îndeplinește cerințele

prevăzute de lege.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău,

contestată cu recurs de SRL „Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”),

prin care a fost admis apelul declarat de SRL „Magic Food”, reprezentată de avocatul

Vladimirov Natalia, s-a casat integral hotărârea din 04 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o nouă hotărâre, a fost pronunțată la data de 27

mai 2021.

În același timp, instanța de recurs va reține că din procesul-verbal al ședinței

instanței de apel rezultă că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2021, a fost pronunțat în prezența reprezentantului SRL „Expres-Cafe”, în prezent

SRL „Maronini Distribution”, avocatul Bîrcă Valeriu (f.d. 225-227).

La fel se constată că la 05 iulie 2021, decizia din 27 mai 2021 a fost publicată

pe pagina web a Curții de Apel Chișinău, iar la 07 iulie 2021, în termenul prevăzut

de art. 389 alin. (4) Codul de Procedură civilă, instanța de apel a expediat-o SRL

„Expres-Cafe”, în prezent SRL „Maronini Distribution” cât și avocatului Bîrcă

Valeriu inclusiv și prin intermediul poștei electronice info@expres-cafe.md și

cabinet.avb@gmail.com.

Astfel, conform prevederilor legale suscitate și circumstanțelor de fapt

constatate, începutul curgerii termenului de depunere a recursului este următoarea

dată calendaristică notificării deciziei, adică ziua de 08 iulie 2021.

Deci, se constată cu certitudine că recurentul SRL „Expres-Cafe”, în prezent

SRL „Maronini Distribution” a avut posibilitatea de a lua cunoștință cu decizia

6

motivată a instanței de apel începând cu data de 05 iulie 2021, or, fiind partea

interesată în soarta soluționării prezentei cauze urma să întreprindă toate măsurile

necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă, ignorat de

aceasta, ceea ce a și generat omiterea termenului de declarare a recursului.

La acest capitol, se va menționa că părțile în proces trebuie să fie diligente, să

se informeze de soarta dosarului, despre care au la cunoștință și să întreprindă

măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță, inclusiv

respectarea termenelor de procedură.

Astfel, recurenta SRL „Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”),

trebuia să depună diligența necesară de a se informa despre etapa examinării

procesul inițiat la cererea ei și, după caz, să facă cunoștință cu decizia instanței de

apel și să depună recursul în termen legal.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs relevă că nu poate fi reținut

argumentul recurentului, precum că, decizia motivată a instanței de apel i-a fost

comunicată la data de 17 iulie 2021, în absența oricărei explicații plauzibile cu

privire la motivul pentru care nu a putut să depună recursul în termen și fără a arăta

încercările sale de a se interesa despre desfășurarea procesului judiciar în apel și

primirea copiei deciziei instanței de apel.

Prin urmare, se constată că recursul împotriva deciziei instanței de apel este

depus cu omiterea excesivă a termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii cererii de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că dreptul la un proces echitabil, care este garantat de art. 6 § 1 din

Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care exprimă

preeminența dreptului, unul din elementele fundamentale ale căreia este principiul

securității raporturilor juridice care stabilește, între altele, că soluția definitivă a

instanței de judecată nu trebuie pusă în discuție.

Or, admiterea unui recurs tardiv, ar încălca principiul securității raporturilor

juridice, în situația în care marja de apreciere a termenului de depunere a unui recurs

nu este nelimitată.

Astfel, prelungirea nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru

exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene

a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 3 aprilie 2008,

definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite,

ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurenta SRL

„Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”) a depus cererea de recurs cu

omiterea excesivă a termenului de declarare a recursului, Colegiul civil, comercial

7

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

că, sub sancțiunea articolului 4451 Codul de procedură civilă, procedura de recurs

intentată la cererea formulată de recurentă trebuie încetată, din cauza existenței

temeiul prevăzut la articolul 433 lit. b) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 4451 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se încetează procedura în ordine de recurs, intentată în baza recursului declarat

de către SRL „Maronini Distribution” (anterior SRL „Expres-Cafe”), în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Expres-Cafe” împotriva SRL

„Magic Food” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

și acțiunea reconvențională depusă de SRL „Magic Food” împotriva SRL „Expres-

Cafe” cu privire la constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

8