2rac-197/22 — încasarea dobânzilor de întârziere

2rac-197/22 — încasarea dobânzilor de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-197/22

2-21057624-01-2rac-25082022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud. A. Sandu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țlurcan

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Regiunea Exim”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă Societatea cu

Răspundere Limitată „Regiunea Exim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Expres Salon” cu privire la încasarea dobânzilor de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 aprilie 2021, SRL „Regiunea Exim” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Expres Salon”, prin care a solicitat încasarea dobânzii de

întârziere în sumă de 10 979,36 lei și a sumei de 329,38 lei cu titlu de taxă de stat.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că între SRL „Expres Salon” în calitate de

beneficiar/expeditor și SRL „Regiunea Exim” în calitate de furnizor transportator au

fost încheiate două comenzi de transport internațional de mărfuri și anume

nr.ST25/24/2019 din 12 septembrie 2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019,

potrivit cărora SRL „Expres Salon” și-a asumat obligația de a achita prețul

serviciilor de transport în sumă de 1 850 euro - contravaloarea facturii din 23

septembrie 2019 și respectiv 1 600 euro - contravaloarea facturii din 25 noiembrie

2019.

SRL „Regiunea Exim” a prestat serviciile pe care și le-a asumat în baza

comenzii de transport, iar SRL „Expres Salon” a acceptat serviciile date fără careva

rezervări, fapt confirmat de scrisorile de trăsură (CMR) seria nr.RE400621 și

nr.RE400962.

Compania reclamantă a prezentat facturile fiscale nr.IH0027998 din 23

septembrie 2019 și nr.IH0034371 din 25 noiembrie 2019 în original companiei

pârâte la data de 23 septembrie 2019 și la data de 25 noiembrie 2019.

S-a menționat că potrivit comenzii de transport nr.ST25/24/2019 din 12

septembrie 2019 termenul a expirat la data de 22 noiembrie 2019 (40 zile bancare

1

(60 zile calendaristice) calculate din data prezentării actelor în original - 23

septembrie 2019), iar conform comenzii de transport nr.T08/130/19 din 18

noiembrie 2019 a expirat la data de 01 ianuarie 2020 (25 zile bancare (35 zile

calendaristice) calculate din data prezentării actelor în original – 25 noiembrie

2019).

Prin ordonanța din 15 februarie 2021 a Judecătoria Chișinău, sediul Centru, s-a

încasat de la SRL „Expres-Salon” în beneficiul SRL „Regiunea Exim” datoria în

sumă de 5 469,74 de lei.

La 31 martie 2021 compania pârâtă a executat încheierea executorului

judecătoresc din 24 martie 2021, achitând integral datoria, fapt ce se confirmă prin

actul de verificare a decontărilor reciproce dintre părți.

Astfel, s-a invocat că creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru

suma respectivă din data imediat următoare scadenței plății până la data în care s-a

efectuat plata.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 octombrie 2021, s-a

respins cererea SRL „Expres-Salon” privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare

în judecată.

S-a încasat de la SRL „Expres-Salon” în folosul SRL „Regiunea Exim”,

dobânda de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligației conform facturii

23.09.2019 pe perioada 23.11.2019-03.02.2021 în sumă de 6 464,25 lei și dobânda

de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligației conform facturii 25.11.2019

pe perioada 02.01.2020-31.03.2021 în sumă de 4 515,11 lei și cheltuielile de

judecată rezultate din plata taxei de stat de 329,38 lei, în total 11 308,74 lei.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de SRL „Expres-Salon”.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13

octombrie 2021 și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Regiunea Exim” împotriva SRL „Expres Salon” cu privire la încasarea

dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a reținut că datoria ce

rezultă din comenzile de transport internațional de mărfuri nr.ST25/24/2019 din 12

septembrie 2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019, potrivit cărora SRL

„Expres Salon” și-a asumat obligația de a achita prețul serviciilor de transport în

sumă de 1 850 euro - și respectiv 1 600 euro, a constituit obiect de examinare la

Judecătoria Chișinău sediul Centru. Or, prin ordonanța nr.2p/o-18/21 emisă de

Judecătoria Chișinău, sediul Centru la 15 februarie 2021, a fost dispusă încasarea de

la SRL „Expres Salon” în beneficiul creditorului SRL „Regiunea Exim” 33 861 lei

cu titlu de datorie și 1 015,83 lei cu titlu de taxă de stat.

Totodată, Colegiul instanței de apel a constat că la data de 24 martie 2021

executorul judecătoresc în temeiul încheierii nr.175-5808/21 a primit spre executare

documentul executoriu nr.2p/o-18/21 din 15 februarie 2021 emis de Judecătoria

Chișinău, sediul Centru. Iar, la 31 martie 2021, documentul executoriu respectiv a

fost executat, fapt confirmat și de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

În context, cu referire la prevederile art. 942 alin. (1) din Codul civil, a reținut

că creditorul are dreptul la dobândă de întârziere din data imediat următoare

scadenței plății până la data în care s-a efectuat plata, la caz datoria ce rezultă din

comenzile de transport internațional de mărfuri nr.ST25/24/2019 din 12 septembrie

2

2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019 a fost stinsă, creditorul nefiind

îndreptățit să pretindă deja dobândă de întârziere.

Sub un alt aspect, Colegiul a reținut prevederile art.24 alin.(1) din Codul de

executare, potrivit cărora la cererea creditorului, executorul judecătoresc este în

drept să calculeze și să încaseze dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din

întârzierea executării, în funcție de rata inflației și în conformitate cu art.619 din

Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării

poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deține documentul executoriu prin

care se stabilește obligația principală, până la stingerea acesteia. Sumele menționate

se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în

cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanța a devenit exigibilă

(scadentă) și până la data plății efective a obligației cuprinse în orice document

dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă și durata suspendării procedurii de

executare, în condițiile prevăzute de prezentul cod.

La caz, din actele cauzei rezultă că la data de 24 martie 2021 executorul

judecătoresc în temeiul încheierii nr.175-5808/21 a primit spre executare

documentul executoriu nr.2p/o-18/21 din 15 februarie 2021 emis de Judecătoria

Chișinău, sediul Centru. Prin urmare, unica persoană care poate calcula și încasa

dobândă de întârziere după intentarea dosarului de executare este doar executorul

judecătoresc.

Respectiv, în condițiile în care pe de o parte datoria de bază a fost achitată

conform hotărârii de judecată, iar pe de altă parte reclamanta nu a înaintat către

executorul judecătoresc cerere privind încasarea dobânzii de întârziere solicitarea

acesteia de încasare din contul apelantei a dobânzii de întârziere este una

nejustificată legal.

Conform art.861 alin.(1)-(2) din Codul civil, în cazul în care termenul de

executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia,

creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este

îndreptățit să o execute oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din

lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute obligația în

termen de 7 zile din momentul primirii facturii sau a unei cereri echivalente din

partea creditorului. Introducerea acțiunii în justiție față de debitor se asimilează

cererii de executare din partea creditorului. Astfel, dat fiind că introducerea acțiunii

în justiție (16 aprilie 2021) de către SRL „Regiunea Exim” și notificarea prealabilă

a acesteia recepționată de SRL „Expres Salon” la data de 05 aprilie 2021 (f.d.36-37)

a avut loc după stingerea datoriei (31 martie 2021), când SRL „Expres Salon” nu se

mai afla în întârziere, solicitarea acesteia de încasare a dobânzilor de întârziere este

una nejustificată legal.

La 2 iunie 2022, SRL „Regiunea Exim” a declarat recurs împotriva deciziei

din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La 24 august 2022, SRL „Regiunea Exim” a depus cerere de recurs motivată,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că soluția instanței de apel rezultă din

aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios, în coroborare cu materialul probator prezentat de părți.

3

La fel, a susținut că, instanța de apel eronat s-a ghidat de prevederile art. 861

alin. (1) și (2) din Codul civil.

Referitor la acest aspect, a menționat că, datoria de a executa rezultă din

contractele - comanda de transport, cu termenii cărora debitorul era cunoscut inițial.

Astfel, debitorul (intimatul) nu este îndreptățit să execute oricând obligația. Or.

părțile au stabilit în prealabil termenul de plată al serviciilor, până la prestarea

acestora.

Instanța de apel nu a reținut, că datoria a fost stinsă complet abia la data de

31.03.2021, în urma procedurii de executare silită, ulterior expirării termenului

scadent stabilit de părți în contractele menționate, 22.11.2019 si respectiv

01.01.2020.

Astfel consideră că alegația instanței de apel că unica persoană care poate

calcula și încasa dobândă de întârziere după intentarea dosarului de executare este

doar executorul judecătoresc, contravine prevederilor art. 16 alin. (1) lit. h) din

Codul civil, conform căruia: ”apărarea dreptului civil se face, în condițiile legii,

prin: încasarea dobânzii de întârziere, or, în astfel de circumstanțe a fost încălcată

apărarea dreptului civil al Recurentului de a încasa dobânda de întârziere, în

condițiile legii.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată companiei recurente la 17 august 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d.132), iar recursul a fost declarat la 2 iunie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin referința depusă la 19 septembrie 2022, SRL „Expres Salon” a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

4

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Regiunea Exim”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Regiunea Exim”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6