2rac-197/22 — încasarea dobânzilor de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea dobânzilor de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2rac-197/22 — încasarea dobânzilor de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2rac-197/22
2-21057624-01-2rac-25082022
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud. A. Sandu
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țlurcan
ÎNCHEIERE
12 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Regiunea Exim”,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă Societatea cu
Răspundere Limitată „Regiunea Exim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Expres Salon” cu privire la încasarea dobânzilor de întârziere și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 16 aprilie 2021, SRL „Regiunea Exim” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Expres Salon”, prin care a solicitat încasarea dobânzii de
întârziere în sumă de 10 979,36 lei și a sumei de 329,38 lei cu titlu de taxă de stat.
În motivarea acțiunii, s-a indicat că între SRL „Expres Salon” în calitate de
beneficiar/expeditor și SRL „Regiunea Exim” în calitate de furnizor transportator au
fost încheiate două comenzi de transport internațional de mărfuri și anume
nr.ST25/24/2019 din 12 septembrie 2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019,
potrivit cărora SRL „Expres Salon” și-a asumat obligația de a achita prețul
serviciilor de transport în sumă de 1 850 euro - contravaloarea facturii din 23
septembrie 2019 și respectiv 1 600 euro - contravaloarea facturii din 25 noiembrie
2019.
SRL „Regiunea Exim” a prestat serviciile pe care și le-a asumat în baza
comenzii de transport, iar SRL „Expres Salon” a acceptat serviciile date fără careva
rezervări, fapt confirmat de scrisorile de trăsură (CMR) seria nr.RE400621 și
nr.RE400962.
Compania reclamantă a prezentat facturile fiscale nr.IH0027998 din 23
septembrie 2019 și nr.IH0034371 din 25 noiembrie 2019 în original companiei
pârâte la data de 23 septembrie 2019 și la data de 25 noiembrie 2019.
S-a menționat că potrivit comenzii de transport nr.ST25/24/2019 din 12
septembrie 2019 termenul a expirat la data de 22 noiembrie 2019 (40 zile bancare
1
(60 zile calendaristice) calculate din data prezentării actelor în original - 23
septembrie 2019), iar conform comenzii de transport nr.T08/130/19 din 18
noiembrie 2019 a expirat la data de 01 ianuarie 2020 (25 zile bancare (35 zile
calendaristice) calculate din data prezentării actelor în original – 25 noiembrie
2019).
Prin ordonanța din 15 februarie 2021 a Judecătoria Chișinău, sediul Centru, s-a
încasat de la SRL „Expres-Salon” în beneficiul SRL „Regiunea Exim” datoria în
sumă de 5 469,74 de lei.
La 31 martie 2021 compania pârâtă a executat încheierea executorului
judecătoresc din 24 martie 2021, achitând integral datoria, fapt ce se confirmă prin
actul de verificare a decontărilor reciproce dintre părți.
Astfel, s-a invocat că creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru
suma respectivă din data imediat următoare scadenței plății până la data în care s-a
efectuat plata.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 octombrie 2021, s-a
respins cererea SRL „Expres-Salon” privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare
în judecată.
S-a încasat de la SRL „Expres-Salon” în folosul SRL „Regiunea Exim”,
dobânda de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligației conform facturii
23.09.2019 pe perioada 23.11.2019-03.02.2021 în sumă de 6 464,25 lei și dobânda
de întârziere pentru neexecutarea în termen a obligației conform facturii 25.11.2019
pe perioada 02.01.2020-31.03.2021 în sumă de 4 515,11 lei și cheltuielile de
judecată rezultate din plata taxei de stat de 329,38 lei, în total 11 308,74 lei.
Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de SRL „Expres-Salon”.
S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13
octombrie 2021 și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:
S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
SRL „Regiunea Exim” împotriva SRL „Expres Salon” cu privire la încasarea
dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a reținut că datoria ce
rezultă din comenzile de transport internațional de mărfuri nr.ST25/24/2019 din 12
septembrie 2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019, potrivit cărora SRL
„Expres Salon” și-a asumat obligația de a achita prețul serviciilor de transport în
sumă de 1 850 euro - și respectiv 1 600 euro, a constituit obiect de examinare la
Judecătoria Chișinău sediul Centru. Or, prin ordonanța nr.2p/o-18/21 emisă de
Judecătoria Chișinău, sediul Centru la 15 februarie 2021, a fost dispusă încasarea de
la SRL „Expres Salon” în beneficiul creditorului SRL „Regiunea Exim” 33 861 lei
cu titlu de datorie și 1 015,83 lei cu titlu de taxă de stat.
Totodată, Colegiul instanței de apel a constat că la data de 24 martie 2021
executorul judecătoresc în temeiul încheierii nr.175-5808/21 a primit spre executare
documentul executoriu nr.2p/o-18/21 din 15 februarie 2021 emis de Judecătoria
Chișinău, sediul Centru. Iar, la 31 martie 2021, documentul executoriu respectiv a
fost executat, fapt confirmat și de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
În context, cu referire la prevederile art. 942 alin. (1) din Codul civil, a reținut
că creditorul are dreptul la dobândă de întârziere din data imediat următoare
scadenței plății până la data în care s-a efectuat plata, la caz datoria ce rezultă din
comenzile de transport internațional de mărfuri nr.ST25/24/2019 din 12 septembrie
2
2019 și nr.T08/130/19 din 18 noiembrie 2019 a fost stinsă, creditorul nefiind
îndreptățit să pretindă deja dobândă de întârziere.
Sub un alt aspect, Colegiul a reținut prevederile art.24 alin.(1) din Codul de
executare, potrivit cărora la cererea creditorului, executorul judecătoresc este în
drept să calculeze și să încaseze dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din
întârzierea executării, în funcție de rata inflației și în conformitate cu art.619 din
Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării
poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deține documentul executoriu prin
care se stabilește obligația principală, până la stingerea acesteia. Sumele menționate
se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în
cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanța a devenit exigibilă
(scadentă) și până la data plății efective a obligației cuprinse în orice document
dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă și durata suspendării procedurii de
executare, în condițiile prevăzute de prezentul cod.
La caz, din actele cauzei rezultă că la data de 24 martie 2021 executorul
judecătoresc în temeiul încheierii nr.175-5808/21 a primit spre executare
documentul executoriu nr.2p/o-18/21 din 15 februarie 2021 emis de Judecătoria
Chișinău, sediul Centru. Prin urmare, unica persoană care poate calcula și încasa
dobândă de întârziere după intentarea dosarului de executare este doar executorul
judecătoresc.
Respectiv, în condițiile în care pe de o parte datoria de bază a fost achitată
conform hotărârii de judecată, iar pe de altă parte reclamanta nu a înaintat către
executorul judecătoresc cerere privind încasarea dobânzii de întârziere solicitarea
acesteia de încasare din contul apelantei a dobânzii de întârziere este una
nejustificată legal.
Conform art.861 alin.(1)-(2) din Codul civil, în cazul în care termenul de
executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din natura acesteia,
creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este
îndreptățit să o execute oricând. Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din
lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute obligația în
termen de 7 zile din momentul primirii facturii sau a unei cereri echivalente din
partea creditorului. Introducerea acțiunii în justiție față de debitor se asimilează
cererii de executare din partea creditorului. Astfel, dat fiind că introducerea acțiunii
în justiție (16 aprilie 2021) de către SRL „Regiunea Exim” și notificarea prealabilă
a acesteia recepționată de SRL „Expres Salon” la data de 05 aprilie 2021 (f.d.36-37)
a avut loc după stingerea datoriei (31 martie 2021), când SRL „Expres Salon” nu se
mai afla în întârziere, solicitarea acesteia de încasare a dobânzilor de întârziere este
una nejustificată legal.
La 2 iunie 2022, SRL „Regiunea Exim” a declarat recurs împotriva deciziei
din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.
La 24 august 2022, SRL „Regiunea Exim” a depus cerere de recurs motivată,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, a invocat că soluția instanței de apel rezultă din
aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic
litigios, în coroborare cu materialul probator prezentat de părți.
3
La fel, a susținut că, instanța de apel eronat s-a ghidat de prevederile art. 861
alin. (1) și (2) din Codul civil.
Referitor la acest aspect, a menționat că, datoria de a executa rezultă din
contractele - comanda de transport, cu termenii cărora debitorul era cunoscut inițial.
Astfel, debitorul (intimatul) nu este îndreptățit să execute oricând obligația. Or.
părțile au stabilit în prealabil termenul de plată al serviciilor, până la prestarea
acestora.
Instanța de apel nu a reținut, că datoria a fost stinsă complet abia la data de
31.03.2021, în urma procedurii de executare silită, ulterior expirării termenului
scadent stabilit de părți în contractele menționate, 22.11.2019 si respectiv
01.01.2020.
Astfel consideră că alegația instanței de apel că unica persoană care poate
calcula și încasa dobândă de întârziere după intentarea dosarului de executare este
doar executorul judecătoresc, contravine prevederilor art. 16 alin. (1) lit. h) din
Codul civil, conform căruia: ”apărarea dreptului civil se face, în condițiile legii,
prin: încasarea dobânzii de întârziere, or, în astfel de circumstanțe a fost încălcată
apărarea dreptului civil al Recurentului de a încasa dobânda de întârziere, în
condițiile legii.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
comunicată companiei recurente la 17 august 2022, prin intermediul poștei
electronice (f.d.132), iar recursul a fost declarat la 2 iunie 2022, în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Prin referința depusă la 19 septembrie 2022, SRL „Expres Salon” a solicitat
respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind
admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate
în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
4
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se
invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în
cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza
Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea
Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,
).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL
„Regiunea Exim”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
5
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată
„Regiunea Exim”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
6