2ra-1726/21 — anularea ordinului de sancționare

2ra-1726/21 — anularea ordinului de sancționare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1726/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud. I. Rabei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. St. Procopciuc, N. Chircu, E.Grumeza)

ÎNCHEIERE

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasili Oleineac, reprezentat

de avocatul Valentina Moruz,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasili Oleineac

împotriva Primăriei orașului Costești, raionul Rîșcani, intervenient accesoriu

Federația Sindicatelor Angajaților din Serviciile Publice din Republica Moldova

(SINDASP) cu privire la anularea dispoziției de sancționarea disciplinară, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 18 septembrie 2019, Vasili Oleineac, reprezentat de avocatul Valentina

Moruz, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Costești,

raionul Rîșcani, solicitând anularea dispoziției Primarului orașului Costești, raionul

Rîșcani, nr. 162 din 10 iulie 2019, prin care i s-a aplicat sancțiune disciplinară,

mustrare, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, activează în cadrul Primăriei

orașului Costești, raionul Rîșcani, în funcția de paznic și fochist, în baza contractului

individual de muncă nr. 3 din 15 ianuarie 2017.

Totodată, a menționat că, pct. 13 din contract prevede că, regimul de lucru al

salariatului a fost stabilit de 12 ore, 8 ore în noapte și 4 ore în zi, fără a fi indicate

orele de muncă într-o săptămână sau lună.

La 20 iunie 2019, angajatorul în persoana primarului Nelu Glasu, a prezentat

salariatului un demers prin care a solicitat explicații de la salariat, din motivul

absenței nemotivate din cadrul orelor de muncă din data de 14 iunie 2019 ora 17:00

până la data 15 iunie 2019 ora 17:00. Nu este clar în baza cărei legi sau act juridic,

angajatorul a solicitat informația cu privire la absența de la locul de muncă în decurs

a 24 de ore consecutive. Or, conform contractului individual de muncă, regimul de

muncă al salariatului este de 12 ore, 8 ore-noaptea și 4 ore-ziua. Astfel, venind la

serviciu la ora 17:00 la data de 14 iunie 2019 urma să părăsească locul de muncă

după 12 ore, adică la ora 05:00 dimineața, 15 iunie 2019 și nu la ora 17:00 a zilei de

15 iunie 2019 după cum indică angajatorul. Fiind un angajat responsabil, primind

1

demersul dat, a comunicat angajatorului că nu a lipsit nemotivat de la locul de muncă

din data de 14 iunie 2019 ora 17:00 până la data de 15 iunie 2019 ora 17:00, a fost

prezent la locul de muncă, în detrimentul drepturilor sale ocrotite de lege și nu este

clară solicitarea angajatorului în baza căror probe s-a invocat absența salariatului de

la locul de muncă.

Reclamantul a afirmat că, în data de 10 iulie 2019, prin dispoziția primarului

nr. 162, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare pentru absența

nemotivată din cadrul orelor de lucru în data de 14 iunie 2019. Drept temei, de fapt,

al aplicării sancțiunii disciplinare, s-a indicat: „examinând demersul nr. 242/2/1 -37

din 20 iunie 2019; examinând procesul-verbal din 28 iunie 2019, unde se confirmă

refuzul salariatului de a da răspuns la demersul numit, primarul a dispus

sancționarea”. La fel, nu este clar pentru care atribuții de serviciu neîndeplinite a fost

sancționat.

Cu referire la temeiurile de drept indicate în dispoziția primarului nr. 162 din

10 iulie 2019-art. 206 alin. (1) lit. b), art.208, art. 210, art.355 Codul muncii,

reclamantul a precizat că, nicio normă legală referitor la abaterea disciplinară a

salariatului nu a fost indicată de către angajator și nu este clar care normă de drept

material a fost încălcată pentru a fi sancționat.

De asemenea, a declarat că, este pensionar din motiv de boală cu dizabilitate

accentuată, conform legitimației din 01 aprilie 2019, iar angajatorul avea obligația

să-l informeze în scris despre dreptul de a refuza munca de noapte, ceea ce nu a fost

respectat de către angajator. Angajatorul era obligat să achite salariatului un adaos

la salariu de 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp, obligații care nu au fost

respectate de către angajator.

Totodată, fișa personală pentru luna iunie 2019 arată că în această lună a activat

160 de ore în 20 de zile, programul deplin de muncă prevăzut de Codul Muncii.

Rezultă că, a activat toată luna iunie, însă nu este clar pentru ce a fost sancționat prin

dispoziția nr. 162 din 10 iulie 2019. Deși, angajatorul a fost informat despre faptul

că nu a absentat la muncă în perioada vizată, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară

sub formă de mustrare. La fel, faptul aflării la locul de muncă se confirmă prin

martori.

Astfel, în situația în care și-a exercitat conștiincios artibuțiile de muncă, însă

angajatorul i-a aplicat sancțiune absolut neîntemeiat, prin ce i s-a încălcat flagrant

drepturile fundamentale stabilite de art.8 CEDO, viața privată și de familie și

drepturile constituționale garantate de art. 46 Constituția RM, a suținut că dispoziția

nr. 162 din 10 iulie 2019 este vădit ilegală și urmează a fi anulată.

În dispoziția de sancționare în mod obligatoriu urma a fi indicate temeiurile de

fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, ceea ce nu a fost executat de emitent.

Temeiurile de fapt nu au fost indicate, în genere, iar în calitate temei de drept se

indică art.206, art. 208, art.210 din Codul muncii. Or, aceste norme sunt generale

care reglementează doar felurile sancțiunilor și modalitatea de aplicare a sancțiunii

disciplinare. Respectiv, se consideră vătămat în drepturile sale prin acțiunile ilegale

ale angajatorului primarului or. Costești și prin dispoziția nr. 162 din 10 iulie 2019.

Prin încheierea protocolară din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul

Rîșcani, Federația Sindicatelor Angajaților din Serviciile Publice din Republica

Moldova (SINDASP) a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu.

2

Prin hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vasili

Oleineac împotriva Primăriei orașului Costești, raionul Rîșcani, intervenient

accesoriu Federația Sindicatelor Angajaților din Serviciile Publice din Republica

Moldova (SINDASP) cu privire la anularea dispoziției primarului nr. 162 din 10

iulie 2019 de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Vasili Oleineac, reprezentat de avocatul Valentina Moruz și s-a menținut

hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției, instanța de apel analizând speța dată în raport cu

hotărârea instanței de fond și argumentele expuse în cererea de apel, a stabilit că,

aplicarea sancțiunii disciplinare reclamantului, în condițiile reținute drept întemeiate

de către Primăria or. Costești, poate fi bazată pe prevederile art. 206 alin. (1) lit. b)

din Codul muncii, ori absența nemotivată din cadrul orelor de lucru pentru data de

14 iunie 2019, nu a fost întemeiată.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a analizat argumentele expuse de

ambele părți și a stabilit drept lipsite de temei argumentele apelantului/reclamant

precum că este remunerat pentru 0,66 unitate de paznic și urma să presteze munca

5,36 ore noaptea și 2,68 ore ziua.

La fel, a relevat că, punctul 9 din contractul individual de muncă nr. 3 din 15

ianuarie 2017 stabilește că Oleineac Vasili era obligat, în calitate de paznic, să

supravegheze, pe timpul zilei și nopții, clădirea Primăriei și alte bunuri ale instituției.

Iar la punctul 13 din contract este stipulat că regimul de muncă era stabilit de

12 ore (8 ore/noaptea și 4 ore/zi).

Conform graficului de muncă al paznicilor pentru luna iunie anul 2019 paznicul

Oleineac Vasili urma să fie prezent la serviciu în zilele de 2, 5, 8, 14, 17, 20, 23, 26

și 29 iunie, între orele 19:00 – 22:00 (3 ore/zi), și de la orele 2:00 – 06:00 (8

ore/noaptea), și de la orele 06:00 – 07:00 (1 ore/zi), iar în total 8 ore/noaptea și 4

ore/zi. /f.d.153/

Respectiv nu poate fi reținut argumentul apelantului precum că, salariatul

activează pe 0,66 unități, fapt care reduce durata timpului de muncă și respectiv nu

trebuia să se afle la locul de muncă de la ora 19:00 până la ora 07:00, dar de la ora

19:00 până la 03:36.

Totodată, a punctat că, Oleineac Vasili avea dreptul în termen de 5 zile

lucrătoare în cadrul cercetării de serviciu să prezinte o explicație și probe în apărarea

sa, însă acesta a refuzat să dea careva explicații, fapt care a fost confirmat prin

procesul-verbal din 28 iunie 2019. Prin urmare, procedura cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare este respectată de către angajator.

Instanța de apel a conchis că, la caz, angajatorul a respectat în totalitate

procedura de sancționare disciplinară a lui Oleineac Vasili, drept urmare dispoziția

nr. 162 din 10 iulie 2019 a fost emisă în baza concluziilor cercetării de serviciu care

au fost reflectate în procesul-verbal din 15 iunie 2019, fiind stabilită vinovăția

ultimului în săvârșirea abaterii disciplinare.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a stabilit că,

reclamantul/apelant Oleineac Vasili a acceptat clauzele contractului individual de

3

muncă, nespecificând în contract faptul deținerii gradului de dizabilitate, a ignorat

explicarea motivelor absenței sale de la serviciu, după care a generat procedura de

sancționare disciplinară a acestuia, mai mult angajatorul nu a stabilit unilateral

programul de muncă a paznicului pe timp de noapte.

La fel, a relevat că, instanța de fond corect a apreciat ca nefondate argumentele

apelantului, precum că comisia a fost constituită fără existența dispoziției primarului

în acest sens, ori procesul-verbal din 15 iunie 2019 nu a fost întocmit de vreo

comisie, dar de către reprezentanții Primăriei, iar legislația muncii nu prevede

obligativitatea constituirii comisiei pentru constatarea abaterii disciplinare.

Totodată, legiuitorul a statuat că angajatorul este în drept să aplice orice

sancțiune disciplinară enunțată în art.206 Codul muncii, iar condiția impusă de

legiuitor este ca la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să țină cont

de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective. Cu

referire la speță, instanța de apel a apreciat sancțiunea aplicată de intimat ca fiind

una corectă și rezonabilă în coraport cu circumstanțele de fapt constatate. Or, ținând

cont de funcția pe care o deține apelantul, atribuțiile și obligațiile asumate în calitate

de paznic, dispoziția de sancționare emisă de primarul or. Costești este legală și

întemeiată.

De asemenea, a conchis că, prima instanță corect a conchis că, existența unui

prejudiciu moral suportat de către Oleineac Vasili, precum și vinovăția angajatorului

în producerea unui presupus prejudiciu, nu s-a confirmat pe parcursul examinării

cauzei.

La 17 septembrie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.26), Vasili Oleineac,

reprezentat de avocatul Valentina Moruz, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu soluția instanței de apel,

precum și s-a indicat că, în motivarea instanței de fond și a instanței de apel, probele

au fost apreciate arbitrar, ceea ce a condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale.

Totodată, a menționat că, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că

legislația muncii în vigoare interzice munca salariatului 24 ore consecutive, nu au

ținut cont de faptul că, a explicat oral angajatorului despre pretinsa absență de la

locul de muncă, nu au luat în considerare precum că, potrivit tabelului de pontaj,

salariatul era remunerat 0,6 unități de muncă. Respectiv durata muncii nu constituia

12 ore, însă 8 ore. La fel, nu au luat în considerare că martorii prezentați de partea

pârâtă se încurcau în declarații de la ce ora până la ce oră urma să se afle la locul de

muncă, precum și nu s-a ținut cont de faptul că martorii se află în relații de

subordonare cu pârâtul, precum și că în instanța de fond în momentul audierii

martorilor părții pârâte, primarul în mod deschis influența martorii și intervenea cu

replici în cadrul audierilor. Nu poate fi lăsat fără atenție faptul că, potrivit

contractului de muncă, regimul de muncă al salariatului este de 12 ore,8 ore-noaptea

și 4 ore-ziua.

4

Recurentul a opinat că, instanțele inferioare au trecut sub tăcere circumstanțele

indicate în tabelul de pontaj, ceea ce a condus la aprecierea eronată a timpului de

muncă și a prezenței sau absenței salariatului de la locul de muncă.

Recurentul a susținut că, instanța de apel a interpretat eronat legea, a încălcat

esențial și a aplicat eronat normelor de drept material și procedural. Instanțele

inferioare au dat o apreciere eronată probelor, au favorizat partea pârâtă, ceea ce a

condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și

elucidate pe deplin de către instanța inferioară, la fel, concluziile instanței de apel

redate în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de drept

material și procedural au fost încălcate și aplicate eronat.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 15 octombrie 2021 (Vol.II, f.d.29) și a fost recepționată la 20

octombrie 2021, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.31-32).

La 25 noiembrie 2021, Primăria Costești, reprezentată de avocatul Angela

Procopciuc, a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea

respingerii recursului ca fiind inadmisibil.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 mai 2021, iar cererea de recurs a

fost depusă la 17 septembrie 2021, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.26).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la 23 iulie 2021, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.14)

și a recepționată de către recurent și avocatul Valentina Moruz la 28 iulie 2021,

conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.15,19). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasili Oleineac, reprezentat de

avocatul Valentina Moruz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasili Oleineac, reprezentat de

avocatul Valentina Moruz, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vasili Oleineac, reprezentat de avocatul

Valentina Moruz.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasili Oleineac, reprezentat de

avocatul Valentina Moruz, împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7