2ra-1154/21 — Anularea ordinului de concediere

Dosar nr. 2ra-1154/21

Instanța de fond: Judecătoria Soroca, sediul Florești, judecător – R. Rusu-Parii

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul or. Florești,

în cauza civilă la cererea înaintată de Rîjcov Leonora către Primarul or. Florești,

Ceapa Valeriu, intervenient accesoriu ÎM „Rețele Termice Florești”, Consiliul or.

Florești, Strîmbanu Romeo, cu privire la anularea dispoziției de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și

încasarea prejudiciului moral,

și la cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul or. Florești către Rîjcov

Leonora cu privire la declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Rîjcov Leonora, casată parțial hotărârea din 20

octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în această parte fiind emisă o

nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 21 februarie 2018, Rîjcov Leonora s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Primarul or. Florești – Ceapa Valeriu, solicitând anularea dispoziției

ilegale de concediere.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 02 octombrie 2017, a încheiat

un contract de muncă cu angajatorul, prin care a fost angajată în funcția de manager-

șef la ÎM „Rețele Termice Florești” pe o perioadă determinată de la data de 02

octombrie 2017 până la data de 02 octombrie 2022. Contractul de muncă a fost

semnat din partea fondatorului de Valeriu Ceapa, Primarul or. Florești.

La 02 noiembrie 2017, reclamanta s-a îmbolnăvit, fiind nevoită să urmeze o cură

de tratament mai îndelungată, inclusiv în condiții de staționar. La sfârșitul lunii

noiembrie 2017, a aflat că în contabilitatea ÎM „Rețele Termice Florești” a fost adusă

1

la cunoștință o dispoziție a Primarului or. Florești, conform căreia urmează a fi

concediată din funcția de manager-șef a întreprinderii respective.

După ameliorarea stării de sănătate și trecerea tratamentului în condiții de

ambulator, la 01 februarie 2018, reclamanta a depus un demers către Primarul or.

Florești, prin care a solicitat să i se aducă la cunoștință dispoziția emisă în privința

ei.

La 08 februarie 2018, prin scrisoarea nr. 87, i s-a adus la cunoștință dispoziția

nr. 1 din 21 noiembrie 2017 cu privire la concedierea ei din funcție începând cu data

când va fi prezentă la serviciu și îi va fi adusă la cunoștință dispoziția dată.

Reclamanta consideră că dispoziția nr. 142 din 21 noiembrie 2017 emisă de

Primarul or. Florești este ilegală, urmând a fi dispusă anularea acesteia în temeiul

art. 86 alin. (2) al Codului muncii. Chiar și în situația în care concedierea ei este

dispusă la revenirea la serviciu, dispoziția de concediere este emisă în perioada

aflării în concediu medical, astfel fiind o dispoziție emisă în mod ilegal.

Mai mult, în calitate de temei de concediere este indicat art.86 alin.(1) lit. y/1

din Codul muncii. Într-adevăr la momentul actual, reclamanta se află la vârsta de

pensionare, însă, în situația respectivă, angajatorul urmează să se conducă de Nota

indicată la art. 86 din Codul muncii. Or, la momentul încheierii contractului de

muncă, la 02 octombrie 2017, Primarul or. Florești, în calitate de angajator, cunoștea

circumstanța că urmează să atingă vârsta de pensionare și contractul de muncă a fost

încheiat anume reieșind din criteriul respectiv, în conformitate cu art. 55 al Codului

muncii, adică pe o perioadă determinată, prin urmare nu poate fi concediată conform

acestui temei.

La 07 mai 2018, reclamanta Rîjcov Leonora a depus cerere de majorare a

pretențiilor, îndreptându-și pretențiile la fel către Primarul or. Florești – Ceapa

Valeriu și solicitând restabilirea sa în funcție, cu încasarea prejudiciilor. Totodată, a

menționat că susține în continuare temeiurile de fapt și de drept indicate în cererea

de chemare în judecată inițială. Prin aceeași cerere, a solicitat atragerea în proces în

calitate de copârât ÎM „Rețele Termice Florești”; anularea, ca ilegală, a dispoziției

Primarului or. Florești - Ceapa Valeriu, nr. 142 din 21 noiembrie 2017 „cu privire la

concedierea d-nei Rîjcov Leonora”; restabilirea în funcția de manager-șef (director)

al ÎM „Rețele Termice Florești”; încasarea de la pârâți, în mod solidar, a sumei

retribuirii muncii stabilite ca manager-șef (director) al ÎM „Rețele Termice Florești”

în mărimea unui salariu mediu de funcție calculat lunar, începând cu data de 01

martie 2018 până la data restabilirii; încasarea de la pârâți, în mod solidar, a

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei; încasarea de la pârâți a tuturor

cheltuielilor de judecată.

La 10 august 2018, Primarul orașului Florești – Ceapa Valeriu, s-a adresat cu

acțiune în judecată către Rîjcov Leonora, solicitând constatarea și declararea nulității

actului juridic (contract de muncă cu durata valabilității indicată 02 octombrie 2017

– 02 octombrie 2022), încheierea căruia a fost determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean al uneia dintre părți; constatarea și declararea nulității absolute a

actului juridic (contract de muncă cu durata valabilității indicată 01 octombrie 2007

– 01 octombrie 2017) încheiat între Primarul or. Florești și Rîjcov Leonora, care

contravine normelor imperative.

La 04 martie 2019, reclamanta Rîjcov Leonora a depus cerere de ridicare a

excepției de tardivitate înaintată în condițiile art.1861 din Codul de procedură civilă,

2

considerând că acțiunea depusă de Primarul or. Florești este tardivă, fapt rezultat din

art. (2) din Codul muncii.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-a

atras în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Rețele Termice Florești”.

Prin încheierea din 02 august 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în

prezenta speță au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii: ÎM „Rețele Termice

Florești” și Consiliul or. Florești.

Prin încheierea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, excepția

de tardivitate înaintată de către avocatul Havrun Alexandru în interesele lui Rîjcov

Leonora, a fost lăsată spre soluționare odată cu fondul cauzei, cu expunerea asupra

temeiniciei acesteia prin hotărârea judecătorească, care va fi pronunțată pe fond.

Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-au

conexat într-un singur proces pricinile civile nr.2-135/2018 – inițiată la cererea de

chemare în judecată a Leonorei Rîjcov către Primarul or. Florești - Valeriu Ceapa,

cu privire la anularea dispoziției ilegale de concediere, și nr.2-681/2018, inițială la

cererea de chemare în judecată a Primarului or. Florești către Rîjcov Leonora cu

privire la declararea nulității actului juridic, cu atribuirea unui singur nr.2-135/2018.

Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Strîmbanu Romeo.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-a

respins acțiunea depusă de către Rîjcov Leonora către Primarul or. Florești - Ceapa

Valeriu, intervenienți accesorii ÎM „Rețele Termice Florești”, Consiliul or. Florești,

Strîmbanu Romeo, cu privire la anularea dispoziției ilegale de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului lunar mediu din 01 martie 2018 până la

momentul restabilirii, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, ca

fiind neîntemeiată. S-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată

înaintată de Primarul or. Florești către Rîjcov Leonora cu privire la declararea

nulității actului juridic.

Nefiind de acord cu hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca,

sediul Florești, Rîjcov Leonora prin intermediul avocatului Havrun Alexandru, la 26

octombrie 2020 a contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii în partea

respingerii acțiunii formulate de Rîjcov Leonora, cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această latură, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată

formulată de Rîjcov Leonora.

Prin decizia din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea de

apel depusă de Rîjcov Leonora, casată parțial hotărârea din 20 octombrie 2020 a

Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în această parte fiind emisă o nouă hotărâre de

admitere parțială a acțiunii, prin care s-a anulat dispoziția nr.142 din 21 noiembrie

2017 emisă de Primarul or. Florești, Ceapa Valeriu, cu privire la concedierea

Leonorei Rîjcov; s-a restabilit Rîjcov Leonora în funcția de manager-șef (director)

al ÎM „Rețelele Termice Florești” începând cu 01 martie 2018; în rest acțiunea

formulată de Rîjcov Leonora, s-a respins. Hotărârea în latura respingerii cererii de

chemare în judecată înaintată de Primarul or. Florești către Rîjcov Leonora, cu

privire la declararea nulității actului juridic, a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că persoanele concediate în baza

art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii pot fi angajate pe o durată determinată

conform articolului 55 alin. (1) lit. f). Legislatorul a prevăzut, totuși, o posibilitate a

angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată

3

cu persoanele concediate pentru limită de vârstă, lăsând la discreția angajatorului

continuarea raporturilor de muncă cu acestea. Respectiv, angajatorul s-a condus de

aceste prevederi și a încheiat contractual individual de muncă cu reclamanta pe o

perioadă determinată, iar la data emiterii dispoziției de concediere nu era incident

temeiul prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

La 08 iunie 2021, Primarul or. Florești a declarat recurs împotriva deciziei din

08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primarul

or. Florești este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 08

aprilie 2021 și expediată participanților la proces la 24 mai 2021 (f.d. 171), fiind

recepționată de recurent la 27 mai 2021 (f.d. 176). Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat împotriva deciziei din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost

înregistrat la 08 iunie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

4

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Primarul or. Florești.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primarul or. Florești.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5