2ra-1154/21 — Anularea ordinului de concediere

Dosar nr. 2ra-1154/21 Instanța de fond: Judecătoria Soroca, sediul Florești, judecător – R. Rusu-Parii Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă Î N C H E I E R E 20 octombrie 2021 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul or. Florești, în cauza civilă la cererea înaintată de Rîjcov Leonora către Primarul or. Florești, Ceapa Valeriu, intervenient accesoriu ÎM „Rețele Termice Florești”, Consiliul or. Florești, Strîmbanu Romeo, cu privire la anularea dispoziției de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral, și la cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul or.

Florești către Rîjcov Leonora cu privire la declararea nulității actului juridic, împotriva deciziei din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Rîjcov Leonora, casată parțial hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în această parte fiind emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă: La 21 februarie 2018, Rîjcov Leonora s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Primarul or. Florești – Ceapa Valeriu, solicitând anularea dispoziției ilegale de concediere. În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 02 octombrie 2017, a încheiat un contract de muncă cu angajatorul, prin care a fost angajată în funcția de manager- șef la ÎM „Rețele Termice Florești” pe o perioadă determinată de la data de 02 octombrie 2017 până la data de 02 octombrie 2022. Contractul de muncă a fost semnat din partea fondatorului de Valeriu Ceapa, Primarul or.

Florești. La 02 noiembrie 2017, reclamanta s-a îmbolnăvit, fiind nevoită să urmeze o cură de tratament mai îndelungată, inclusiv în condiții de staționar. La sfârșitul lunii noiembrie 2017, a aflat că în contabilitatea ÎM „Rețele Termice Florești” a fost adusă 1 la cunoștință o dispoziție a Primarului or. Florești, conform căreia urmează a fi concediată din funcția de manager-șef a întreprinderii respective. După ameliorarea stării de sănătate și trecerea tratamentului în condiții de ambulator, la 01 februarie 2018, reclamanta a depus un demers către Primarul or. Florești, prin care a solicitat să i se aducă la cunoștință dispoziția emisă în privința ei. La 08 februarie 2018, prin scrisoarea nr. 87, i s-a adus la cunoștință dispoziția nr. 1 din 21 noiembrie 2017 cu privire la concedierea ei din funcție începând cu data când va fi prezentă la serviciu și îi va fi adusă la cunoștință dispoziția dată.

Reclamanta consideră că dispoziția nr. 142 din 21 noiembrie 2017 emisă de Primarul or. Florești este ilegală, urmând a fi dispusă anularea acesteia în temeiul art. 86 alin. (2) al Codului muncii. Chiar și în situația în care concedierea ei este dispusă la revenirea la serviciu, dispoziția de concediere este emisă în perioada aflării în concediu medical, astfel fiind o dispoziție emisă în mod ilegal. Mai mult, în calitate de temei de concediere este indicat art.86 alin.(1) lit. y/1 din Codul muncii. Într-adevăr la momentul actual, reclamanta se află la vârsta de pensionare, însă, în situația respectivă, angajatorul urmează să se conducă de Nota indicată la art. 86 din Codul muncii. Or, la momentul încheierii contractului de muncă, la 02 octombrie 2017, Primarul or.

Florești, în calitate de angajator, cunoștea circumstanța că urmează să atingă vârsta de pensionare și contractul de muncă a fost încheiat anume reieșind din criteriul respectiv, în conformitate cu art. 55 al Codului muncii, adică pe o perioadă determinată, prin urmare nu poate fi concediată conform acestui temei. La 07 mai 2018, reclamanta Rîjcov Leonora a depus cerere de majorare a pretențiilor, îndreptându-și pretențiile la fel către Primarul or. Florești – Ceapa Valeriu și solicitând restabilirea sa în funcție, cu încasarea prejudiciilor. Totodată, a menționat că susține în continuare temeiurile de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată inițială. Prin aceeași cerere, a solicitat atragerea în proces în calitate de copârât ÎM „Rețele Termice Florești”; anularea, ca ilegală, a dispoziției Primarului or.

Florești - Ceapa Valeriu, nr. 142 din 21 noiembrie 2017 „cu privire la concedierea d-nei Rîjcov Leonora”; restabilirea în funcția de manager-șef (director) al ÎM „Rețele Termice Florești”; încasarea de la pârâți, în mod solidar, a sumei retribuirii muncii stabilite ca manager-șef (director) al ÎM „Rețele Termice Florești” în mărimea unui salariu mediu de funcție calculat lunar, începând cu data de 01 martie 2018 până la data restabilirii; încasarea de la pârâți, în mod solidar, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei; încasarea de la pârâți a tuturor cheltuielilor de judecată.

La 10 august 2018, Primarul orașului Florești – Ceapa Valeriu, s-a adresat cu acțiune în judecată către Rîjcov Leonora, solicitând constatarea și declararea nulității actului juridic (contract de muncă cu durata valabilității indicată 02 octombrie 2017 – 02 octombrie 2022), încheierea căruia a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia dintre părți; constatarea și declararea nulității absolute a actului juridic (contract de muncă cu durata valabilității indicată 01 octombrie 2007 – 01 octombrie 2017) încheiat între Primarul or. Florești și Rîjcov Leonora, care contravine normelor imperative. La 04 martie 2019, reclamanta Rîjcov Leonora a depus cerere de ridicare a excepției de tardivitate înaintată în condițiile art.1861 din Codul de procedură civilă, 2 considerând că acțiunea depusă de Primarul or.

Florești este tardivă, fapt rezultat din art. (2) din Codul muncii. Prin încheierea din 23 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Rețele Termice Florești”. Prin încheierea din 02 august 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în prezenta speță au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii: ÎM „Rețele Termice Florești” și Consiliul or. Florești. Prin încheierea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, excepția de tardivitate înaintată de către avocatul Havrun Alexandru în interesele lui Rîjcov Leonora, a fost lăsată spre soluționare odată cu fondul cauzei, cu expunerea asupra temeiniciei acesteia prin hotărârea judecătorească, care va fi pronunțată pe fond.

Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-au conexat într-un singur proces pricinile civile nr.2-135/2018 – inițiată la cererea de chemare în judecată a Leonorei Rîjcov către Primarul or. Florești - Valeriu Ceapa, cu privire la anularea dispoziției ilegale de concediere, și nr.2-681/2018, inițială la cererea de chemare în judecată a Primarului or. Florești către Rîjcov Leonora cu privire la declararea nulității actului juridic, cu atribuirea unui singur nr.2-135/2018. Prin încheierea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Strîmbanu Romeo. Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-a respins acțiunea depusă de către Rîjcov Leonora către Primarul or.

Florești - Ceapa Valeriu, intervenienți accesorii ÎM „Rețele Termice Florești”, Consiliul or. Florești, Strîmbanu Romeo, cu privire la anularea dispoziției ilegale de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului lunar mediu din 01 martie 2018 până la momentul restabilirii, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată. S-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul or. Florești către Rîjcov Leonora cu privire la declararea nulității actului juridic. Nefiind de acord cu hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, Rîjcov Leonora prin intermediul avocatului Havrun Alexandru, la 26 octombrie 2020 a contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii formulate de Rîjcov Leonora, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această latură, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată formulată de Rîjcov Leonora.

Prin decizia din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea de apel depusă de Rîjcov Leonora, casată parțial hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, în această parte fiind emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, prin care s-a anulat dispoziția nr.142 din 21 noiembrie 2017 emisă de Primarul or. Florești, Ceapa Valeriu, cu privire la concedierea Leonorei Rîjcov; s-a restabilit Rîjcov Leonora în funcția de manager-șef (director) al ÎM „Rețelele Termice Florești” începând cu 01 martie 2018; în rest acțiunea formulată de Rîjcov Leonora, s-a respins. Hotărârea în latura respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de Primarul or.

Florești către Rîjcov Leonora, cu privire la declararea nulității actului juridic, a fost menținută. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că persoanele concediate în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii pot fi angajate pe o durată determinată conform articolului 55 alin. (1) lit. f). Legislatorul a prevăzut, totuși, o posibilitate a angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată 3 cu persoanele concediate pentru limită de vârstă, lăsând la discreția angajatorului continuarea raporturilor de muncă cu acestea. Respectiv, angajatorul s-a condus de aceste prevederi și a încheiat contractual individual de muncă cu reclamanta pe o perioadă determinată, iar la data emiterii dispoziției de concediere nu era incident temeiul prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

La 08 iunie 2021, Primarul or. Florești a declarat recurs împotriva deciziei din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primarul or.

Florești este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 08 aprilie 2021 și expediată participanților la proces la 24 mai 2021 (f.d. 171), fiind recepționată de recurent la 27 mai 2021 (f.d. 176). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 08 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 08 iunie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea 4 declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs înaintată de Primarul or. Florești. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primarul or.

Florești. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru 5