2ra-1488/21 — încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale si a dobânzii de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale si a dobânzii de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1488/21 — încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1488/21
Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central (jud. S. Caraman)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)
ÎNCHEIERE
01 decembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Liliana Nirca și reprezentantul acesteia, avocatul Aurelia Mîrzîncu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea
cu răspundere limitată „Locuința Confortabilă” împotriva Lilianei Nirca,
intervenient accesoriu Asociația de proprietari în condominiu nr. 55/560 cu privire
la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale și a dobânzii de întârziere,
împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de către Liliana Nirca și a fost menținută hotărârea din 20
august 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,
constată:
La 09 august 2019 SRL „Locuința Confortabilă” a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Lilianei Nirca cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile
locativ-comunale și a dobânzii de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28 septembrie 2015, între
SRL „Locuința Confortabilă”, în calitate de gestionar a complexului locativ și
Liliana Nirca, în calitate de proprietar/investitor, a fost încheiat contractul de
gestiune a proprietății comune, obiect al căruia fiind reglementarea raporturilor de
drept și economico-financiare între gestionar și proprietarul/investitorul bunului
imobil din complexul locativ de pe str. Arheolog I. Casian Suruceanu în procesul de
gestionare, deservire, exploatare și reparație a încăperilor cu altă destinație decât cea
locativă, proprietăți comune indivize și altor bunuri imobile din condominiu.
A menționat că, la 12 martie 2016 Camera Înregistrării de Stat a înregistrat
Asociația și Statutul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 55/560, creată din
inițiativă proprietarilor de încăperi și altor bunuri imobiliare.
1
A susținut că, la 01 aprilie 2016, între SRL „Kirsan Com”, în calitate de
executor al lucrărilor de construcție a blocului locativ situat în mun. Chișinău,
str.Arheolog I. Casian Suruceanu,1 și membrii consiliului de administrare a ACC
nr.55/560 a fost încheiat act de primire-predare a complexului locativ cu parcare
auto subterană.
A afirmat că, la aceeași dată, între ACC nr. 55/560 și SRL „Locuința
Confortabilă” a fost încheiat contractul nr. 17 de gestiune a blocului cu mai multe
etaje (între asociația proprietarilor în condominiu și organizația de gestiune).
Efectiv, începând cu 01 aprilie 2016 SRL „Locuința Confortabilă” a început
deservirea inclusiv al apartamentului nr. xxxx, investitor și ulterior proprietar,
Liliana Nirca.
A notat că, conform datelor ÎM „Infocom” și ordinului de încasare a
numerarului nr. 140268629, pârâta a acumulat o datorie la serviciile locativ-
comunale în sumă de 2837,31 de lei.
A relevat că, necătând la faptul că, în ordinul de încasare a numerarului nr.
10268629 a fost indicat termenul de plată – 31 martie 2018, la 07 martie 2019, pe
adresa de domiciliu, cît și pe adresa de consum a pârâtei a fost expediată o somație,
însă până la data depunerii prezentei cereri, pârâta nu a achitat datoria.
A solicitat încasarea de la pârâtă a datoriei pentru serviciile locativ-comunale
în sumă de 2837,31 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 82,23 de lei, a taxei
de stat în sumă de 270 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1200
de lei.
La 09 iulie 2020 Liliana Nirca a înaintat un demers, prin care a solicitat
atragerea în proces a ACC nr. 55/560 în calitate de intervenient accesoriu (f. d. 92,
vol. I).
Prin încheierea protocolară din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul
central, a fost admis demersul și a fost atrasă în proces ACC nr. 55/560 în calitate de
intervenient accesoriu.
Prin hotărârea din 20 august 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul central, a fost
admisă acțiunea depusă de către SRL „Locuința Confortabilă” și au fost încasate de
la Liliana Nirca în beneficiul SRL „Locuința Confortabilă” datoria în sumă de
2919,54 de lei, taxa de stat în sumă de 270 de lei și cheltuielile de asistență juridică
în sumă de 1200 de lei.
La 01 septembrie 2020 Liliana Nica și reprezentantul acesteia, avocatul
Aurelia Mîrzîncu au declarat apel nemotivat, iar la 25 noiembrie 2020 au declarat
apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la
respingerea acțiunii.
Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de către Liliana Nirca și a fost menținută hotărârea primei instanțe.
Instanța de apel a stabilit că, potrivit ordinului de încasare nr.140268629,
Lilian Nirca a acumulat o datorie la serviciile locativ-comunale în sumă de 2837,31
de lei, care urma a fi achitată până la data de 31 martie 2018.
2
Corespunzător, în circumstanțele enunțate și reieșind din prevederile art. 512
alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), ale art. 3 alin.(1) din
Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002
și ale art. 14 alin. (1)-(4) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30
martie 2000, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe, care
a admis pretenția din cererea de chemare în judecată și a încasat datoria la serviciile
locativ-comunale în sumă de 2837,31 lei.
Succesiv, instanța de apel a menționat că, nu poate fi reținut ca întemeiat
argumentul invocat în apel precum că, pretinsa datorie a fost achitată de către Liliana
Nirca în contul ACC nr. 55/560 după data de 01 februarie 2018, când aceasta a
început a administra blocul în care locuiește și, anume, la 17 iulie 2018, or, prin
faptul achitării sumei datoriei către ACC nr. 55/560 nu poate fi stinsă datoria față de
SRL „Locuință Confortabilă”, acestea fiind două entități diferite, respectiv, prin
achitarea dată nu poate fi stinsă datoria apelantei față de intimat.
Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță în mod just a reținut că,
apelanta nu a demonstrat instanței faptul că, suma, pe care a achitat-o către ACC
nr.55/560, a fost transmisă într-un final către SRL „Locuință Confortabilă” și aceasta
nu mai are dreptul să pretindă la această sumă pentru serviciile prestate.
Referitor la dobânda de întârziere, instanța de apel, făcând trimitere la art. 619
alin. (1) din Codul civil (în redacția legii până la 01 martie 2019) și pct. 4.2.6 din
contractul de gestiune a proprietății comune din 20 octombrie 2016 și ținând cont de
faptul că, reprezentantul intimatului a prezentat instanței calculul dobânzii de
întârziere, iar apelanta nu a înaintat careva obiecții referitor la calculul prezentat, a
conchis că, prima instanță just a admis pretenția și a încasat de la apelantă în
beneficiul intimatului dobânda de întârziere în sumă de 82,23 de lei.
La 29 iulie 2021, prin intermediului oficiului poștal, Liliana Nirca și
reprezentantul acesteia, avocatul Aurelia Mîrzîncu au declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea
acțiunii.
În motivarea recursului au indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele judecătorești au
apreciat arbitrar probele și au interpretat eronat legea.
Au menționat că, instanțele judecătorești ilegal nu au reținut faptul că,
recurenta a indicat că, pretinsa datorie a fost achitată de către ea în contul ACC nr.
55/560 după data de 01 februarie 2018, cînd aceasta a început a administra blocul în
care locuiește și, anume, la 17 iulie 2018. Mai mult, ea a informat SRL „Locuința
Confortabilă” despre faptul achitării acestei datorii.
Au susținut că, datoria pretinsă de către intimat este incertă și calculată
incorect.
Au afirmat că, instanțele judecătorești au ignorat cele invocate de către
reprezentantul intervenientului accesoriu ACC nr. 55/560 și, anume, a confirmat
faptul că, Liliana Nirca nu înregistrează la moment datorii la plata serviciilor
comunale și suma solicitată de către intimat a fost încasată de către ACC nr. 55/560,
3
care, de fapt, constituie 2701,34 de lei, or, începând cu 02 februarie 2018 blocul este
gestionat de către ACC nr. 55/560 și calcularea serviciilor urma a fi efectuată până
la 31 ianuarie 2018 și nu urma a fi inclusă și luna februarie ori contractul a fost
reziliat la 28 ianuarie 2018.
Au notat că, reprezentantul intervenientului accesoriu au invocat că, SRL
„Locuința Confortabilă” nu a prezentat nici o factură pentru perioada de gestiune a
complexului locativ.
Au considerat că, instanțele judecătorești nu și-au argumentat concluzia
privind admiterea acțiunii. Or, recurenta nu a avut datorii față de SRL „Locuința
Confortabilă” și ilegal a fost încasată de la ea suma de 2919,54 de lei, cu titlu de
datorie. Aceste împrejurări au fost intenționat ignorate de către instanțele
judecătorești.
Prin referința depusă la 11 octombrie 2021 SRL „Locuința Confortabilă” a
solicitat declararea recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în
adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 26 iulie 2021 (f. d. 199,
200, vol. I).
Astfel, recursul declarat la 29 iulie 2021 este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
4
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Liliana Nirca și
reprezentantul acesteia, avocatul Aurelia Mîrzîncu nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter
nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul
declarat de către Liliana Nirca și reprezentantul acesteia, avocatul Aurelia Mîrzîncu,
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Liliana Nirca și reprezentantul acesteia, avocatul
Aurelia Mîrzîncu, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
5
dispune:
Recursul declarat de către Liliana Nirca și reprezentantul acesteia, avocatul
Aurelia Mîrzîncu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Mariana Pitic
6